Un cabotin. Sau cum si de ce mi-am inselat sotia

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Adela99 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Un_cabotin



Cand va renunta totusi sotul la amanta, iubirea vietii lui?
O va face (probabil) dupa vreo 2 ani... .



am si io o curiozitate: de ce renuntza sotul la iubirea vietii lui - amanta - dupa cam doi ani? de teama ca amanta va deveni o noua sotie, nu neaparat cu patalama ci ca si comportament?

scuze, nu am intentia sa jignesc sotiile da' io cam asta am inteles

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IonescuOana spune:

Cabotin, pentru sinceritate.
Nu am mai vazut pe forum ideile atat de sincere ale unui reprezentant al sexului masculin legate de un subiect contestat, de multe ori un tabu al barbatilor.
Marius - cazul ideal, dar greu de intalnit in viata reala
Si totusi, insist cu o intrebare, stimate Cabotin:
de ce sotii isi doresc copii (majoritatea) dar isi inseala sotiile dupa asta, de obicei cu o femeie fara copii? Ce vina au aceste sotii ca au in custodie una bucata bebe care plange, varsa, face febra sau alte lucruri normale pentru el insa greu de suportat pentru adulti? Oare cand un copil dorit se naste intr-o familie, nu este si sotul la fel de responsabil pentru asta?
Am auzit intamplarea asta de atatea ori incat mi-e si urat sa ma gandesc. POate exista totusi un tipar pe care il putem afla de la tine

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelei_19 spune:

Momentele tale de "zbor" cabotinule distrug sufletul sotiei tale, mamei copilului tau. E fair?
Stiu, suntem obositi, nervosi, cotidianul uneori ne face nesuferiti/nesuferite. In loc sa ne aruncam ochii pe geam inafara casei, ar fi mai bine sa ne uitam in casa, in sufletul celei de langa noi. Decat sa te imparti intr-o mie de iubiri dintr-astea interzise, mai bine iubeste in profunzime femeia pe care ti-ai ales-o singur sa te insoteasca pana la sfarsitul vietii.
Inteleg ca se poate intampla oricui O DATA, dar faptul ca recidivezi iar si iar, faptul ca nici macar n-ai de gand sa lupti cu tine insuti ca sa te schimbi, imi da impresia ca-ti lipseste ceva in suflet. Poate- vorba lui Freud, totul a inceput in copilarie. Poate ai fost frustrat/batut/abuzat si ti-e teama sa iubesti cu toata inima si sufletul DOAR o persoana. O viata intreaga.
E obosita uneori si n-are chef de amor? e furioasa? decat sa te duci dupa o alta fusta intreab-o ce are si ajut-o sa-si revina. Cumpara-i un buchet de flori, ia copilul la o plimbare si las-o sa se odihneasca, spune-i ca-i frumoasa si c-o iubesti si-ti va fi recunoscatoare. Cum sa poata sa mai fie la fel cand i-ai ciuntit sufletul cu aventurile tale? De ce-i intorci spatele cand i-e greu si fugi la alta? doar ti-ai promis in primul rand tie insuti altceva, atunci cand v-ati casatorit. Doar starile astea- de oboseala, surmenaj, etc, denota si la ea o nemultumire, stres, etc.
N-are chef de sex? fa-i un masaj, pregateste o baie cu spuma pentru amandoi (sau doar pentru ea), fa atmosfera si ia-ti timp pentru jocuri pline de afectiune si gingasie. Si se va deschide, daca mai poate. Daca te iubeste suficient de mult.
Dar n-o rani la infinit cu povestile tale de iubire, ii distrugi sufletul. Iar si iar. Si ceea ce nu inteleg la tine: de unde pana unde ideea ca ea/noi femeile trebuie sa facem totul, suntem responsabile pentru fericirea cuplului? Nu, nu e ea, sau mai corect spus, nu e numai ea. Daca e des nemultumita, ai si tu partea ta de vina. De cate ori esti vesel cu ea si o alinti? de cate ori o ajuti la treaba sau stai cu ala micu ca sa mai iasa si ea la un suc cu fetele? de cate ori ii aduci flori? de cate ori ii trimiti sms-uri in care-i spui c-o adori si ca e cea mai grozava din lume?
Si de ce trebuie sa luptam noi/respectiv sotia ta ca sa te intorci la ea? de ce nu lupti cu tine insuti si incerci sa vezi ce e defect la tine? pentru ca nu e normal sa functionezi asa, nu e normal si nu e drept. Daca n-o mai iubesti, pleaca. Dar n-o rani de sute de ori, cu timpul ii vei distruge increderea in sine- daca nu cumva ai si facut-o si-i vei schilodi sufletul. Nimeni nu merita asta, nici pentru cele mai infocate partide de sex din lume.

Marius, mi-au dat lacrimile citindu-ti randurile. Asa un sot si-ar dori oricare dintre noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Denisam spune:

Cabotinule-pt curajul de a scrie.Te rog din suflet,dc nu ai puterea sa o recuceresti si sa o faci feriicta si sa o ajuti,nu o mai rani,schilodi si amgagi cu as zisa sinceritate- lupta si incearca sa redescoperi frumusetea si bunatatea partenerei,stiei,mamei,castiga-i respecteul si increderea-te org mulltt-merita din toata inima atata timp cat iti mai acorda o sansa dupa tot ce a patimit.
Marius-permite-mi unpt banalitatea atata de frumoasa si sotiei cele norocoase.


Denisa cu Emma Andrea 2,9 ani si Mark Alex 1,3 ani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Morgano spune:

Lorelei, Cabotinul s-a referit la un episod unic, nu a spus nicio clipa de "zboruri" ci de un zbor.... e drept ca a durat enorm. In rest, da, ai 100% dreptate.

Eu nu as putea trai langa un om care are o relatie cu altcineva, am mai spus, poate as "ierta" o aventura de o noapte, dar o relatie de 2 ani, cu indragosteala si sex.... niciodata.

Oricum, dle. cabotin, felicitari pentru curaj, sper doar sa te tina si sa fii sincer inceea ce ai scris.

Marius , pentru tine toata admiratia.... este in mod clar un sot deosebit si rarisim
Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramona J spune:

Lorelei, tu descrii situatia ideala. Cabotinul a inteles-o (cred eu). El ne spune ca nu e perfect. Poate ca isi doreste, poate data viitoare va fi altfel, dar nu poate spune cu siguranta.
Cam asta am inteles eu.
Nu vad de ce trebuie sa-l tragem la raspundere pentru ca a povestit situatia lui (oricum, ne vaitam ca nu ne spune nimeni cum gindesc barbatii), el si sotia lui si-au rezolvat problemele, e treaba lor.
Plus ca a scris si Marius punctul lui de vedere, ne mai linistim si noi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns XIO spune:

Eu in general sunt de acord cu barbatii si inteleg gandirea , dar faza cu umilitul si crizele facute amantei este prea de tot.

Sa fim seriosi , te umilesti atunci cand ai pt. ce , nu pt. un barbat ca milioane altii(ca in momentul in care isi bate joc de tine devine ca celelalte milioane).

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/greecky/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

Marius...ideal si frumos ce spui tu...tre sa fie si exceptii de genul asta...da, e foarte adevarat TOT ce spui cand inca il mai iubesti pe celalalt...dar unii nu pot iubi la fel toata viata tinand cont de contextul in care a evoluat familia respectiva...iar iubirea asta nu e obligatoriu cum spun unii sa tina o vesnicie...mai intervin si dezamagirile pe parcursul vietii...si apoi iubirea...ce e iubirea? Fiecare si-o defineste in mod propriu sau poate nici nu stie daca iubeste sau nu, sau pur si simplu nu poate iubi...dar toti sunt oameni...toti incearca sa-si faca o familie si unii reusesc, unii nu. Unii tin unita familia pana la capat dar nu au puterea nici fata de ei insasi sa-si recunoasca cat sunt de singuri si nemultumiti...altii mai dau pe de laturi si mai incearca iar.

Referitor la ce ai scris cabotinule,nu toate situatiile sunt identice cu ale tale. Unii sunt chiar mai multumiti in a doua casnicie decat in prima, unii nu au amante care sunt singure si vor neaparat sa se casatoreasca...iar daca eu as fi fost in situatia ta o simpla discutie clara, serioasa si concisa mi-ar fi fost de ajuns.Toata acea lupta de care spui tu nu ar fi facut decat sa grabeasca deznodamantul.

Trecand peste realitatea din familia mea, daca as fi in situatia sa ma insele sotul, nu cred ca as proceda asa.
De fapt nu sunt geloasa, nu sunt posesiva si sunt perfect constienta ca omul nu este monogam.
Si nici nu m-as chinui cu acele atuuri de care spui tu pentru ca nu tin neaparat sa-l am langa mine cu orice pret.
E chestie de independenta pana la urma si de valoarea pe care ti-o acorzi ca femeie.

Dar esti de apreciat ca te-ai hotarat sa tii "piept" unei armate de femei ce posteaza pe acest forum.
Dar nu generaliza cu amantele. Nu toate sunt asa.
Cu siguranta daca eu as deveni amanta, as cauta EU pe cel care sa-mi deschida portile raiului si nu eu LUI.
Depinde de unde privesti.Si noi avem nevoie de aprecieri SPECIALE,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tala spune:

Citat:
nu pt. un barbat ca milioane altii


problema e ca sotia in cauza isi vede barbatul - unicul - acela despre care nu credea ca poate face asa ceva.
Ma regasesc f usor in capitolul defecte care trimit sotul la amanta, chiar am gandit cu voce tare ca nici n-ar fi de condamnat daca ar ajunge acolo - noroc ca al meu sot minunat stie sa vada dincolo de oboseala mea, stresurile mele si isi aminteste destul de clar aventurile avute inainte incat sa fie constient ca nu se merita.
Sunt deacord cu Cabotinul ca multe femei isi imping barbatii la asa ceva, dar acei barbati care cedeaza nu au destula forta si nici minte sa constientizeze ca se imbata cu apa rece.
Felicitari Cabotinule pentru marele curaj de a posta aici, dar imi pare rau pt tine...nu vei mai avea niciodata dragostea, increderea si respectul sotiei tale asa cum au fost pana sa o ranesti in halul asta (eu as fi divortat instant)

Bucurie!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tala spune:

P.S. nu obisnuiesc sa fac pronosticuri dar nu-ti dau mai mult de alti 2 ani pana la urmatoarea escapada...

Bucurie!

Mergi la inceput