Un cabotin. Sau cum si de ce mi-am inselat sotia

pepene spune:

Si eu cunosc exemple cand desi o data a existat de partea unuia din membrii cuplului o relatie paralela, cuplul a reusit sa treaca peste, sa nu se mai repete experienta, si sa se iubeasca mai mult pe zi ce trece, fiind recunoscatori lui Dumnezeu ca se au alaturi.

Asa ca, fara sa ii caut scuze cabotinului - inteleg ca un om poate gresi. Inteleg ca si el a gresit, si pot sa inteleg cum este posibil ca un cuplu sa mai poata fi fericit si dupa o astfel de experienta.

Infinity1 spune:

Buna tuturor,

Am si eu o intrebare, desi nu am citit toate paginile, decat prima ... daca se intampla de 2 ori ? ce avem de facut ? Sa mai speram ? Sa mai incercam ? Sau avem langa noi un imbecil care nu stie pe ce lume traieste, desi se intoarce in acelasi loc si la aceeasi familie ? Nevasta si copil. Il iubesc si jur ca as face tot posibilul ca aceasta relatie/casnicie sa mearga, dar nu stiu daca mai am putere sa lupt dupa cate a facut ... si nu cred ca mai merita, desi avem un copil care plange dupa tata.
N-am vrut sa deschid alt subiect, pt. ca practic tot despre a insela e vb. si cred cu tarie ca asta s-a si intamplat desi nu recunoaste si nu l-am prins in fapt.
Nu stiu ce sa mai spun ...

absoluta spune:

Poate de aia si e a 2 a oara, a 3 a oara.....stie ca are unde si la cine se intoarce....

alinutza78 spune:

Buna

Sunt o graviduta in 10 saptamani si inerent, am insomnii. De la 6 dimineata citesc si analizez topicul...

Fiind om de cifre, nu ma pot abtine sa exprim cifric si concluziile mele: jumatate (cu aproximatie ca nu m-am apucat sa cuantific) din cei care au postat la acest topic au fost cat de cat tolerenti si l-au inteles pe cabotin. Cealalta jumatate a blamat, a judecat, l-a criticat si l-a facut cu ou si otet. Deci nu exista o parere universal valabila chiar daca ce a facut cabotinul nu se incadreaza in rigorile societatii, legii, etc. Deci daca topicul va fi dezbatut luni intregi si exptrapolez rezultatul de pe acest esantion, proportia parerilor se va mentine.

Eu ce concluzie trag? Ca fiecare ia decizii ptr el insusi, ca fiecare isi traseaza propriul set de valori si daca poate trai linistit cu deciziile luate atunci si si le asuma, este un fericit indiferent daca moralistele de pe acest forum sau teoreticienele in ale dragostei spun altfel.

Eu cred ca topicul deschis de cabotin a avut un efect comun. Fiecare, mai mult sau mai putin constient, si-a analizat relatia si gandurile pacatoase din trecut....si, in final, si-a privit perechea cu duiosie chiar daca era cu ate la chiloti sau nevopsita, multumit/multumita ca nu e in locul cabotinului sa faca atatea procese de constiinta. Pentru asta multumesc cabotinului, ca m-a facut sa apreciez a nu stiu cata oara ce am acasa..si mai mult decat atat...m-a facut sa apreciez momentul asta..prezentul...si nu garantiile de viitor ..care nu exista.

O zi buna tuturor

Alinutza 10+

hellene_n spune:

eu, una, nu am dreptul sa-l blamez pe "un cabotin", dar pot sa fiu fericita gandindu-ma ca al meu sot....nu se incadreaza in categoria cabotinului. am avut cu toti ce invata din cele relatate de cabotin, si mai ales, cred, ca multe dintre noi am simtit multa compasiune pentru cea care ii este sotie.
dar, fiecare dintre noi, stie de cine are nevoie, cat poate sa accepte de la celalalt. sa nu uit, pe langa compasiune, am si multa admiratie pentru cea care poate "indura" langa ea un astfel de om. si nu o zic ca pe un repros, ci doar gandindu-ma ca eu una................NU. si ma gandesc la asta, pentru ca, dupa o experienta trista, mi-a fost teama ca nu cumva al meu sotior sa fie genul asta. si....de cand m-am convins ca nu se incadreaza in aceasta categorie, am rasuflat usurata. cu riscul de a ma repeta, fiecare dintre noi cauta altceva, poate accepta lucruri diferite de noi; tocmai de aceea nu vreau sa judec pe nimeni.
parerea mea este ca "un cabotin" nu trebuia sa-si oficializeze relatia, pentru ca facand asta, i-a dat mari sperante sotiei ca va fi DOAR AL EI pentru multa vreme. iar el....desi si-ar fi dorit asta....nu poate. de ce? pentru ca asa este el. e ceva incontrolabil..cred...

pepene spune:

Cred ca nu e bine sa sarim la concluzii. Daca sotia "cabotinului" a acceptat o relatie, asta nu inseamna ca ar accepta orice defect al acestuia.

Pur si simplu, oamenii au valori si prioritati diferite, si, bineinteles, circumstante diferite. Dupa cum povesteam anterior, cunosc cupluri in care s-a trecut peste o astfel de infidelitate ( nu repetate, dar totusi relatie, nu aventura) dar in care nu s-ar trece niciodata peste vorbe urate, indiferenta fata de nevoile celuilalt, compasiune si intelegere in ansamblu.

Cunosc iarasi cupluri longevive cu scandaluri, comportament urat, indiferenta la ce isi doreste celuilalt,dar in care nici unul nu a calcat stramb.

E clar - oamenii au valori diferite.

Pe langa lupta pt. familie si copil, sotia cabotinului a vazut in el alte calitati pe care ea pune mare pret. Este de admirat ca nu a vazut omul redus la o singura dimensiune - aceea ca a fost infidel, ci a putut percepe intregul.

Infinity1 spune:

Exact la asta ma gandesc si eu, dar mi-e teama sa nu incep sa fiu prea credula si sa pierd din nou. Incerc sa fiu tare, desi inauntrul ceva nu ma lasa. Am mai citit pe forum si alte subiecte similare in care pur si simplu nu a mai mers oricat s-a incercat. Nu stiu ce sa fac ... ma gandesc sa las timpul sa le rezolve pe toate insa cateodata le rezolva meschin ... nu cred ca e totusi solutia potrivita. Chiar nu stiu unde si la ce se va ajunge :(

hellene_n spune:

draga infinity...nu exista reguli sau retete. fa asa cum simti.
in astfel de cazuri, nimeni nu te poate sfatui pentru ca sistemele de referinta ale noastre sunt asa de diferite, asteptarile, valorile, dorintele....s.a difera...
prin urmare....fa asa cum simti TU. nimeni nu iti impune sa urmezi anumite valori sau sa-ti doresti lucruri, care pentru tine nu valoareaza prea mult.
de-asta iti spuneam ca nu judec pe nimeni. deoarece suntem atat de diferiti, incat ceea ce pentru mine poate insemna ceva extraordinar....pentru tine sau altcineva..poate fi indiferent; si invers.

pepene spune:

Draga Infinity,

Hellene spune bine - hotaraste cum e mai bine pt. tine, in functie de valorile tale.

Sansele sa se repete din moment ce deja s-a intamplat de mai multe ori, sunt destul de mari. Depinde de tine daca poti trece sau nu peste asta.

Te pup

Dorsilia spune:

Cabotinul a atins critica varsta, aia de dupa 40 de ani :) eram sigura
si sa stiti c-a scris un mesaj de-o sinceritate absolut dezarmanta....

si de ce inseala cineva? femeie sau barbat? inseala nu pt ca a ajuns la varsta critica sau din vreunul din listele de motive enuntate deja anterior, ci inseala pt ca nu are principii in viata, atat. Ce conteaza ca la 40 + fiecare femeie sau barbat ajunge sa nu mai aiba aplombul si siguranta aia de sine mareata ca la 25-35 de ani? intervine nevoia de a i se intari si rassublinia faptul ca inca e o "forta" a naturii. E ceva natural, simplu si fara echivoc. Normal ca intr-o familie poate sotul/sotia poarta semnele oboselii uneori, care anihileaza dragalasenia, intervin frecusuri alteori care anihileaza orice urma de romantism, intervin probleme comune, ingrijorari, pe teme diverse (copii, gradinita, finante, loc de munca, parinti bolnavi, frati cu probleme) ce se cer imperios ascultate si rezolvate...ce te faci? asta inseamna familia.
Nu te mai poti pretinde nici misteriosul si sarmantul calaret singuratic si nici amazoana rapitoare si colectionara de inimi frante in atari conditii, da? Ai alte roluri, alte prioritati, practic ai alta viata, viata pe care ti-ai ales-o, aia de familist.

Puteai alege in urma cu x ani sa fii solitar, si sa incerci sa zbori din floare in floare pana deveneati grizonati, cu lombosciatica si 3 preinfarcturi si tu si roibul tau:) Aveai si sansa asta, ca doar nu ti s-a pus pusca la cap sa te semnezi in registrul starii civile si nici sa participi la aducerea copiilor pe lume. AI ALES SA FII FAMILIST, ti-ai ales consoarta. Ei bine daca ai avut atata libertate de alegere atunci trebuie sa fi fost suficient de sigur ca ai si niste principii pe masura rolului ce ti l-ai asumat, principii far` de care, iata, ai ajuns sa fii rob, in bataia propriei constiinte, si la bunul plac al parfumurilor de femeie ce adie oricand, pe oriunde.....mda, nu e ceva comod, nici de invidiat. Poate ai fost suficient de norocos sa poti sa te imaginezi o clipita macar ca esti un Icar. Sarmanii oameni ! nevoia asta de a se agata de atuurile tineretii ! D-aia repet, numai principiile mai pot salva omenirea. Daca ai principii sanatoase, ai si trairi sanatoase, si iti vezi partenerul de viata zilnic si obosit si nevos si visator si aiurit si cu riduri si cu grasime pe alocuri, nemanichiurat la timp, nebarbierit la timp, neepilat la timp, si depresiv, dar il poti privi mereu cu drag, cu respect. Nu se pune pur si simplu problema sa-l "injunghii" pe la spate, sa-i terfelesti increderea. Practic si teoretic te-ai autoflagela si te-ai autoterfeli, ceea ce e cel mai greu de suportat.
Nu stiu ce e asa greu si complicat domle? ai principii potrivite pt a fi familist, stai si cugeta, casatoreste-te, daca nu, nu, stai deoparte in tabara solitarilor vesnici, amanti de profesie si parinti de ocazie uneori, fortati de imprejurari :)
lia