Comori de nov-dec 2004 (194)

ionela roxana spune:

va multumesc frumos ptr urari

oti bafta cu actele

dannete abia astept s-o vad pe Iris; hai cu pozele mai repede

onitza in tara n-am mai fost de 10 ani???; cand am sa revin?; nu stiu, poate cand s-or face fetele mari, habar n-am!; cand am sa vin spre Ro. dau cu siguranta de stire!

pupici dulci si pe toate!!!
o zi buna tuturor

paxela spune:

La multi ani! Ioanelor si Ionilor
multumim tuturor de urari
noi inca in vacantza ,daca vom putea decola venim vineri acasa, aici e zapada , ninge ca in povesti, fimiu canta mos craciun...

try spune:

Pai aici e patria hockey-ului, ar fi culmea sa nu invete sa patineze. De dat la hockey, nu stiu, eu sunt ca mimpotriva, e un sport dur si violent, noi ca romani n ustim mare lucru despre hockey, dar daca i-ati vedea pe astia aici cu mse bat in arena, au niste reguli idioate, arbitrul intervine intr-o bataie doar in momentul i ncare unul din partenerii de “box” cade din picioare, deci nu mai e pe patine. In rest isi cara pumni in gura cat pot. Buze sparte, ardace umflate si dintii lipsa (ma refer la cei naturali) sunt obisnuinta in hockey. E mandrie nationala aici, are aceeasi valoare ca si fotbalul in Romania. Aici exista foarte mutle arene de hockey inchise. La unul din cele 3 centre comunitare din orasul nostru au vreo 4 arene de gheata in sezonul rece. Si vara exista sigur pt ca sunte echipele de juniori care se antreneaza. Dar, da, e o placere sa-i privesti pe pustanii de 5-8 ani jucand hockey, sunt mortali. Alex a fost ok la prima sedinta, s-a comportat exemplar am inteles (ca a fost tat icu el, nu eu) fatza de data trecuta cand a fost cu mine. Se pare ca ei tind sa se comporte mai bine in compania unui strain (profesor, care oricu mstie cum sa-i ia si sa-i motiveze), decat a parintilor. Cu mien a facut figuri data trecuta si mi-am dat seama ca-m iva fi greu sa-l invat. Asa ca 12 sapt. avem ce face. Patinam. Intre timp sper sa-mi imbunatatesc si eu stabiltiatea pe gheata ca n-am pus patinele-n picioare decat de 2 ori in Ro si de alte 2 ori acum, de cand am purces cu alex la patinaj.

La multi ani ioanelor si ionilor.

Mai, oti, ce fetita harnicutza ai daca deja a luat un kg de la nastere. Asa-i cu atentia pt cei mari, dar asta e o lectie de viatza pt ei pt ca pana acum n-au invatat sa va imparta si asa invata, cate putin in fiecare zi, ca mami are doi, nu unul si ca totul se imparte de acum. O sa le ajute asta cu siguranta mai tarziu, o sa va convingeti si voi pe parcurs. Nu incercati sa va invinovati-ti prea mult pt ca nu reusiti sa le acordati la fel de multa atentie, e natural sa fie asa si adaptarea va fi metoda tuturor, si a voastra ca mamici, si a lor ca frati mai mari, si a celor mici si sugaci. Off, Doamne ce frumoasa-i alaptarea. Ce dulci sunt piticutii astia care stau lipiti de tine si trag seva de la tine. Nimic mai frumos pe lumea asta.

Onitza, surprinzator sa stii ca nu e asa greu sa inveti sa patinezi. Asa am crezut si eu pana sa pun prima data patinele-n picioare (la patinoar la floreasca). Si intr-o singura zi (2h) am invatat sa patinez binisor, adica nu ma tineam de mantinela si imi controlam miscarile si mergeam moderat ca viteza. Si-am reusit sa fac performanta asta fara sa cad niciodata. Si daca ai stii ce patine am inchiriat la floreasca, o sapt. m-au durut picioarele de la ele. Cand le compar acum pe alea cu ce am luat aici, ptii, manusa - e adevarat ca au trecut si vreo 8 ani de atunci si au evoluat multe intre timp). Urmatoarea data am patinat undeva la munte pe un mic patinoar natural, dar cumplit a fost. Denivelat si cu multe asperitati, mi-a pierit pofta de patinat cand am incercat de cateva ori. Am luat si 2 trante. Si aici am luat trante cand am fost prima data, dar mie mi-e drag, e un sport pe care il fac cu mare placere. Chiar daca sunt incepatoare. De ex. skiatul nu cred ca ma atrage in aceeasi masura. Inotul nici atat. E un sport prea dificil pt mine si am de luptat cu o teama mare de apa si nesiguranta intr-un astfel de mediu. Ce mi-ar placea iarasi ar fi tenisul de camp. Poate dupa ce-or mai creste copiii si-om scoate nasu’ dintre pampersi sa ne mai diversificam si noi timpul liber si sa ne mai clatim sufletul.

A propos de pampersi (adica adrian), de duminica il culc in patut fara gratarul din fatza. Daca alex nu cuteza sa se dea jos din pat cand am facut schimbarea la el, ei, adrian n-are nici o treaba. 2h a trebaluit de colo-colo azi noapte (de la 2:20 pana la aproape 5am) pana a acceptat sa se culce la loc. Prima data a iesit din camera si s-a dus jos, la parter. Apoi s-a dat iar jos din pat si s-a jucat pe jos prin camera, erau toate mutate de colo-colo cand m-am dus la el, dar nu stiu cum a facut-o ca eu n-am auzit nimic, chiar daca nu dormeam si aveam monitorul deschis – e adevarat, nu dat foarte tare. Si asta in conditiile in care n-a dormit nici de pranz ieri. Nu stiu, are o energie in el de un timp incoace, de ne mira pe toti.

Dana, ce ma bucur sa te mai aud pe-aici. Asa-i, pt copiii care deja au patinat pe role, patinajul devine floare la ureche. Legat de serbare, nu mai fii asa drastica cu ea in ceea ce ceri de la ea pt ca-i furi placerea copilariei facand-o atenta la toate rigorile care tie ca adult ti se par normale. Si ce daca n-a facut reverente si plecaciuni si n-a reusit sa-si spuna poezia? Tu ca mama stii ca ea e capabila si n-ai nevoie de confirmare in fata unei audiente unde ea sa demontreze ceva. Stiu ca esti obisnuita cu anumite reguli de buna crestere si tii foarte mult la ele, dar incearca sa vezi cand e vorba de un gest de buna crestere care-i e util si cand e vorba doar de o dorinta a ta de a se conforma asteptarilor tale. Nu te supara pe mine, ti-o spun din suflet si cu bune intentii. Ia sa ne arati tu filmuletul cu Iris la serbare, sunt sigura ca a fost o dulce si-o scumpa. In final e prima ei experienta de serbare, incurajeaz-o, n-o face sa creada ca ea n-a fost in stare de nimic. Ca sa nu mai spun cat de descurajant poate parea sa te afli pt prima data pe o scena deschisa, singur in fatza langa un microfon si cu zeci de perechi de ochi atintiti pe tine si cu o expresie de asteptare de genul “ia sa vedem de ce esti in stare”. Vocea ti-o ia razna, nu te mai recunosti, ti se pun noduri in gat si capul se goleste instant. Si alex a fost pierdut la serbare, era prea preocupat sa observe toata atmosfera de acolo, parintii cu zeci de aprate foto care clipeua mereu, camere video, plus ca el daca a memorat ceva versuri de la cantecele le-a memorat mecanic, mi-era clar dupa cum canta acolo de pierdut ca el nu intelege nimic din cantecelele alea – dar e mic si la inceput, o sa vina vremea cand o sa le dovedeasca pe toate. Oricum Iris e o personalitate atipica, e foarte hotarata si un pic catar pe undeva (dar asta e specific vad mai tuturor copiilor de aici de pe subiect, eu am doi catari acasa, chiar daca adrian e nascut la sf de august). Uita-te cate alte chestii frumoase are iris pe langa alti copii: pasiunea pt pictura, pt iesirile in aer liber, rezistenta fizica si determinare cand e vorba sa invete ceva ce-i place. Ma crezi ca mi se pare tipic Iris faptul ca n-a spus poezia in fatza salii? Ea stie foarte bine ca e un copil deosebit si ea va cauta mereu sa se individualizeze fatza de ceilalti, e o nevoie pe care o simte si o va simti mereu in viatza ei. Si tu esti primul ei model de “diferit” pt ca si tu la randul tau esti diferita de omul comun. Deci nu-i cere sa fie la fel ca ceilalti pt ca ea niciodata nu va fi la fel ca ceilalti, iar eu vad acest “diferit” la ea intr-un sens absolut pozitiv.

Cu pozele am ramas in urma rau de tot, nici nu mai indraznesc sa scot vreun cuvant, avem cel putin 4 luni de cand n-am mai pus poze, dar nici n-am facut prea multe.

danette spune:

Aici:
http://family.webshots.com/album/569285687Ljqhhw?start=0

sunt doar o parte din filme si poze.
Mai incarc si azi dupa-amiaza.

Andra, nu ma supar deloc, abia astept sa aud pareri si sugestii. Ma ajuta, defapt..
Stiu ca eu am anumite fixuri si chiar imi pica bine sa ma mai aduca cineva cu piciorele in lumea reala.

onitza spune:

DANA, Iris m-a fermecat in rochita alba, e o scumpete! Si ce daca n-a zis poezia cap-coada turuind? Vag imi amintesc si eu de o serbare pe cand aveam 5 ani, pe scena a avut loc, conteaza foarte mult starea de spirit a copilului in moemntul serbarii. Imi amintesc ca tot timpul imi doream sa se termine odata!!!!! Si Iris e foarte talentata la multe alte lucruri, pai mami, ia adu-ti tu aminte, cine psunea poezia in germana la 2 ani????????? Mai vrem pozeeeeeeee...iar tu esti o frumoasa, clar ai slabit, felicitari!!!! Si imi place si sora ta, si ea e foarte eleganta si draguta!

Oana si Paul Constantin (28.11.2004)

PUIUTUL MEU, PAUL
Varsta Paul

onitza spune:

TRY, mersi de mesaj si explicatii. Mai si Paul are energie de la un timp ca si pe educatoare le=a cam mirat comportamentul lui de acolo, nu are stare, am inteles ca nu se mai inteleg cu el.......o sa stau mai mult de vorba cu el.

Oana si Paul Constantin (28.11.2004)

PUIUTUL MEU, PAUL
Varsta Paul

FELIS spune:

buna la toata lumea... mai trag si eu cu un ochi pe aici... de la servici... dar asa pe diagonala... va pup...

Felis si Mihai-Cristian (06.12.04)
dulciuri
mancarica
pozele noastre,
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero

try spune:

Dana, cum am banuit, Iris a fost o dulce si-o scumpa . Eu n-am vazut in comportamentul ei nimic rasfatat. Ea se misca asa cum spui tu pt ca asta a fost reactie ei de emotie si s-a vazut clar ca s-a simtit inconfortabil in situatia respectiva. Unii copii se apuca de haine si le framanta-n maini, altii plang, altii isi ascunda fatza-n palme. Ea a facut asa cum ai vazut-o tu. Insa nu a fost un soi de zeflemea la adresa celor de acolo sau o atitudine eu sunt mai cu motz si nu ma conformez. Stii ce cred ca s-a intamplat? Ea, fatza de ceilalti copii de varsta ei, e foarte constienta de relatiile interumane, are o maturitate sociala (nu stiu cum s-o numesc altfel) pe care alti copii nu o au. Pe cand alti copii reusesc sa fie un soi de robotei si sa se concentreze pe ce au de spus (poezie, cantecel) si sa sa blocheze toti acei stimuli externi neobisnuiti (o sala mare, ei sus pe scena, toti oamenii cu ochii atintiti), ea n-a reusit, ea a fost pe deplin contienta de tot acel mediu si asta in schimb a blocat-o comportamental. De-aia nu si-a mai adus aminte poezia, de-aia n-a putut sa spuna mai departe cand educatoare a ajutat-o. Si acest tip de reactie e ceva ce tu nu poti controla, ea asa va fi mereu, va analiza in amanunt aceste detalii si va avea un spirit de observatie innascut.
Dezamagirea ta privind comportamentul ei la serbare de fapt e problema ta, nu alui Iris. In sensul ca in esenta prin educatia pe care i-o insufli vrei sa-i arati ca trebuie sa fie cu 2 pasi deasupra celorlalti (nu ma refer la mine, la onitza, la paxela sau orice alta fata de pe grup - sorry daca nu v-am citat, numele astea mi-au venit prima data in minte - cand spun ceilalti ma refer la sablonul de copil obisnuit, mediu). Ori tu la serbare ti-ai dorit tocmai contrariul, sa fi fost ca ceilalti si sa nu iasa in evidenta din multime. deci intr-un fel dezamagirea ta vine dintr-un conflict interior al tau. Iris s-a comportat constant, firesc pentru felu le ide-a fi si de-a intelege lumea din jur. Doar ca fiind prima data intr-o astfel de ipostaza nici tu n-ai stiut la ce sa te astepti, cu atat mai putin ea care na-re nici cea mai vaga notiune de "serbare". Ai sa vezi ca daca mai trece de cateva ori prin focul serbarilor o sa de lectii tuturor copiilor, sta e spiritul lui Iris pe care-o stiu eu. Sa nu uiti sa te arati mult mai des multumita/mandra de ce face si de cum este Iris decat sa te arati nemultumita; pt ca nemultumirea ta e cale sigura spre un low self-esteem pt ea. Nemultumirea ta fatza de ea se transfera si ei si se va privi mereu cu un ochi nemultumit. O gramada de oameni au o nemultumire generala fatza de sine si daca nu suntem atenti, ne invatam copii sa se priveasca la fel, in loc sa-i invatam sa se iubeasca pe sine si sa fie multumiti de cum arata, cum se comporta, cum reactioneaza, altfel riscam sa-i invatam sa se cenzureze mereu, sa-si analizeze fiecare gest si replica de 10 ori si... asta nu e viatza, e un chin perpetuu. Iti spun toate astea pt ca am avut parte si eu de low self-esteem-ul meu si stiu cata negativitate si tristete aduce in suflet.

Pun pariu ca a doua zi daca o puneai sa spuna poezia ar fi spus-o fara greseala, desi intuiesc ca ar fi refuzat pt ca i-ar fi adus aminte de acele momente de pe scena si de cum s-a simtit si ca nu te-a multimit pe tin, iar copiii incearca sa alunge aceste amintiri neplacute pt ei. In capsorul ei se pretrec lucruri mai mature decat pt varsta ei, a fost prea constienta de toata situatia din jur, de-aia s-a blocat. Ea n-a reusit sa faca abstractie de tot acel "diferit", probabil ca nimic nu semana cu repetitiile lor pt serbare unde totul era familiar ei.
Stii? Stau de-abia acum si analizez o gramada de detalii comparativ cu cum se intampla lucrurile acolo si aici. Inevitabil le compar. Aici copiii au repetat tot actul serbarii pe scena pe care au tinut serbarea oficiala, iar scena de fapt e o gaura mare in unul din peretii sali ide sport (aici asa au scenele multe scoli, fiecare scoala are mica ei scena pt serbari etc.). Nu au avut pasaje individuale, ci toti au cantat in cor cantecele (si asta sigur i-a ajutat, unii copii fac fatza la astfel de "probe" individuale, altii nu, dar tine minte ca nu e chestiune de inteligenta sau desteptaciune, ci e chestiune ce tine de planul emotional al copilului). Educatoarea lor a stat in permanenta in fatza lor, in fatza scenei, jos (scena era ridicata) astfel incat copiii sa o poata avea mereu in fatza si sa nu piarda contactul cu ochii ei care i-au privit de zeci de ori la repetitii si cu care ei se simt confortabil. Stiu ca multi romani aici considera sistemul de educatie/invatamant mult mai slab decat cel romanesc, insa eu nu vad lucrurile asa, pe mine toate detalii de felul celor de care ti-am vorbit mai sus imi dovedesc ca ei au o mai multa intelegere pentru psihologia copilului, ma bucura sa vad ca-i privesc cu respect si ca ii considera pe fiecare in parte un individ (chiar daca de doar 1 m si ceva). Nu o spun ca si cand in Ro copiii n-ar fi tratati cu respect sau ca educatoarele de acolo habar n-au de pihologia copilului, vorbesc doar ca aici ei au reusit sa mastereze toate acestedetalii, iar sistemul e mult mai unitar decat in Ro. Si iti spun sincer ca nici eu n-am avut idee de puterea acestor mcii detalii care fac diferenta intre cele doua sisteme (luate comparativ) decat in momentul cand m-am confruntat direct cu sistemul de aici. Poate de-aia ma si simt stinghera cand vorbesc cu educatoarea lui Alex, pt ca nu stiu la ce sa ma raportez, eu vin din cu totul alt sistem si nimic din lumea in care creste alex ca gradinar nu mi-e familiar. Pe vremea mea copiii luau scatoalce de la educatoare, tipatul era metoda de educatie, a lasa copii singuri si nesupravegheati pt o barfa mica cu colega era ceva obisnuit si tot asa. Vin dintr-o generatie unde educatia cu bata era totusi ceva obisnuit si ma impresioneaza sa vad ca aici educatorii au calm, rabdare si metodica si ca incearca sa dea aripi fiecarui sufletel, chiar daca e mai incet, mai putin capabil sau mai incercat de viatza. Pt mine detaliile astea fac o mare diferenta.

onitza spune:

Regasesc problemele enumerate de tine chiar la Paul la grupa: eduatoarele tipa, sunt lasati nesupravegheati (mamica unui baietel a venit la ora 3 sa il ia, deci mai devreme, in mod normal se vine la ora 4, 30 si a gasit copiii singuri, cu usa deschisa la clasa, niciun copil nu dormea, putea Doamne fereste sa iasa unul sa plece
...si...ce a constatat ca vorbeau f urat ), sunt caftiti daca nu fac ce le spun educatoarele, nu ii scot si pe ei la aer, nu zic acum ca e zapada, dar macar atunci cand era soare...in aceeasi sala de clasa mananca / dorm / fac activitati. Dar cea mai mare problema pt mine ca Paul inca nu si-a revenit din balbaiala..facem zilnic exercitii, cu vremea asta si cu sv nu am mai reusit sa ajung la logoped, plus ca e problema cu mijlocul de transport, am mai povestit eu, in fine, musai terbuie sa reluam, la gradinita nu se vad ameliorari cu vorbitul. Acum ne confruntam si cu problema disciplinei care nu iesea in evidenta pana acum cine stie ce....dar cu calm si rabdare le rezolvam noi. SUnt hotarata sa il mut la alta gradinita dar nu stiu unde, aici ne era bine ca era aproape de casa.

Oana si Paul Constantin (28.11.2004)

PUIUTUL MEU, PAUL
Varsta Paul

FELIS spune:

Va pup... in mare viteza... de la servici

Felis si Mihai-Cristian (06.12.04)
dulciuri
mancarica
pozele noastre,
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero