Rugaciune ortodoxa pt. a dobandi prunci (25)
Raspunsuri - Pagina 11
Delphinas spune:
LA MULTI ANI FETELOR. SA AVETI UN AN NOU PLIN DE BUCURII, IMPLINIRI, GANDURI BUNE SI DUMNEZEU SI MAICUTA DOMNULUI SA NE BICUVANTEZE CU PRUNCI SANATOSI.
poze, Just Me
ambitioasa
pogonici1977 spune:
LA MULTI ANI 2009..cum ati pasit in noul an..eu .multumesc lui Dumnezeu ca asearala oa 11.45 am fost si la biserica, dar nu am putut sta mult ac nasii au dorit sa plecam sa vedem artifiicile, dar eu mam bucurat si ptr putin..ca asa e in grup..de treb sa te supui majoritatii...dar Dumnezeu stie gandul meu mia ramas tot la slujba din biserica....
dragele mele fete de suflet va doresc un an nou cu bucuriii, sanatate si sa dea domnu ca la anul pe vremea asta sa ne tinem pruncii in brate 
sau in burtica 
, cum va vrea domnul 
va pup pe toate si doamne ajuta
caciantoni spune:
DOAMNE AJUTA!
LA MULTI ANI, MULTA SANATATE, PACE SI LINISTE SUFLETEASCA IN ANUL 2009! FIE CA BUNUL DUMNEZEU SA REVERSE ASUPRA VOSTRA BINECUVANTAREA SA, IAR MAICUTA DOMNULUI SA VA APERE CU SFINTELE EI RUGACIUNI!
Si pentru ca azi este praznuit unul dintre marii sfinti ai Bisericii Ortodoxe, Sf. Vasile cel Mare, va postez mai jos cateva cuvinte despre viata acestuia....
Sfantul Vasile cel Mare - primul dintre cei trei mari dascali ai lumii crestine si ierarhi
Vasile cel Mare (330-379), unul dintre cei trei Parinti capadocieni si singurul care s-a bucurat de cinstea de a fi numit "cel Mare", si aceasta datorita darurilor speciale cu care a fost inzestrat: mare personalitate ecclesiastica, organizator, excelent exponent si aparator al invataturii crestine ortodoxe, parinte al monahismului rasaritean, reformator al liturghiei. S-a nascut la anul 330, in Capadocia, intr-o familie vestita pentru nobletea, bogatia materiala si spirituala si credinta ei cu totul deosebita. Temelia educatiei sale este pusa de tatal sau, Vasile, profesor de retorica la Neocezareea in Pont, fiu al Sf. Macrina cea Batrana, si elev al Sf. Grigorie Facatorul de Minuni. Doi dintre fratii sai au ajuns episcopi alaturi de el: Grigorie de Nyssa si Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sf. Macrina cea Tanara, a ajuns un model de viata ascetica. Dupa ce a studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol si Atena, insusindu-si si aprofundand tot ceea ce era mai bun din cultura pagana, revine in tara in 356 si devine profesor de retorica.
Nu dupa multa vreme, paraseste cariera de profesor pentru a imbratisa viata monahala. Primul pas pe care il face este de a se boteza. Apoi porneste intr-un pelerinaj, care il duce in marile centre de traire ascetica din Egipt, Palestina, Siria si Mesopotamia, pentru a-i cunoaste pe marii traitori asceti ai vremii, in cele din urma se stabileste ca sihastru pe malul raului Iris de langa Neocezareea (358). Nu dupa mult timp, in jurul sau se aduna o multime de ucenici, punandu-se astfel temeliile primei comunitati cenobitice. in 358 este vizitat de Grigorie de Nazianz, cu care legase o trainica prietenie, in timpul studiilor la Atena, si impreuna redacteaza Filocalia, o colectie de texte din scrierile lui Origen. Totodata, Vasile concepe setul de Reguli monahale (Regulele mari si mici) care vor avea un mare impact asupra organizarii si dezvoltarii monahismului cenobitic in Biserica Rasariteana. Totodata, infiinteaza o serie de manastiri care vor urma regulele intocmite de el. Eusebiu, episcop de Cezareea, sesizand aptitudinile deosebite ale lui Vasile, il convinge sa primeasca harul preotiei. Este hirotonit in 364. Vasile se dedica trup si suflet noilor sale indatoriri, fiind un bun sfatuitor, remarcabil exeget al Sfintelor Scripturi, stalp al credintei si sprijinitor al Bisericii. Dupa moartea lui Eusebiu in 370, este numit succesor al acestuia in scaunul episcopal de Cezareea, mitropolit de Capadocia si exarhal diecezei politice a Pontului. Constient de importanta misiunii sale, Vasile s-a ostenit sa fie la inaltimea raspunderilor care ii reveneau.
A incercat sa curme schismele si ereziile din intregul Rasarit crestin, prin cuvantari unite cu actiuni, prin tratate polemice, prin legaturi practice cu toti, cautand pe unii, trimitand pe altii, apeland, avertizand, blamand, cenzurand, aparand popoarele, cetatile, pe particulari, ajutand pe cei saraci, pe bolnavi si napastuitii soartei. El creeaza un complex de asistenta sociala langa Cezareea, supranumit Vasiliada, pe care Sf. Grigorie il asaza mai presus de cele sapte minuni ale lumii, in materie de credinta, il infrunta direct pe imparatul Valens, sprijinitor al arianismului si pe trimisii sai. Pentru el, succesul Bisericii era strans legat de unitatea ei. In acest sens, s-a straduit sa mentina relatii bune cu Biserica Romei. Personal i s-a adresat papii Damasus, descriind situatia dificila a Bisericii din Rasarit si invitandu-l la un contact direct cu aceasta. Din nefericire, unitatea dintre Rasarit si Apus nu putea fi realizata din pricina disputei legate de cearta dintre Paul in si Meletie pentru scaunul de Antiohia, mai exact, care dintre ei era ocupantul legal al scaunului episcopal antiohian. Apelurile facute de catre Vasile la Alexandria si Ia Roma, nu au dat nici un rezultat, mai ales pentru ca ierarhia apuseana era impotriva lui Meletie, favorizat de Vasile, recunoscandu-l pe Paulin.
In planul controverselor teologice, Vasile s-a confruntat cu aripa extremista a arienilor, condusi de catre Eunorriiu, cat si cu pnevmatomahii, care negau dumnezeirea Duhului Sfant. Dupa cum era de asteptat, activitatea deosebita pe care Marele Vasile a desfasurat-o, nu a fost vazuta pretutindeni cu ochi buni. in unele cercuri a fost suspectat de apolinarism, pentru ca a corespondat cu Apolinarie si ca ar fi accentuat mai mult unitatea Persoanei lui Hristos, decat separarea celor doua firi. Cu toate acestea, el si-a dus misiunea la bun sfarsit, adormind intru Domnul la l ianuarie 379, fara a vedea rezultatele stradaniilor sale concretizate in convocarea si tinerea sinodului ecumenic de la Constantinopol, din 381/2, prin care se pune virtual capat ereziei ariene. Opera scrisa completeaza excelent portretul Sf. Vasile. Desi adeseori s-a accentuat doar latura sa de organizator, diplomat, sau administrator bisericesc, activitatea sa literara il dezvaluie in plinatatea maretiei sale. Opera sa s6risa a fost apreciata atat de cei educati, cat si de cei mai putin educati, de crestini, dar si de pagani. Vasile a abordat dintre cele mai variate teme: dogmatice, ascetice, pedagogice si liturgice. Din fericire cea mai mare parte a productiei sale literare s-a pastrat.
Dintre lucrarile dogmatice prima si cea mai veche este Adversus Eunomium, conceputa in trei carti si scrisa intre anii 363-365. Titlul grecesc al acestui tratat indica faptul ca, in realitate lucrarea Sf. Vasile este o respingere a Apologiei lui Eunomiu, episcop de Cyzic, conducatorul gruparii extremiste ariene a anomoienilor. A doua scriere dogmatica este indreptata impotriva unei alte erezii, a pnevmatomahilor, si este intitulata: Despre Duhul Sfant. Acest tratat pnevmatologic argumenteaza in esenta consubstantialitatea Fiului si a Duhului Sfant cu Tatal, in virtutea careia Persoanelor Sfintei Treimi li se cuvine cinstire egala. Scrierile ascetice atribuite lui Vasile sunt adunate intr-un corp de treisprezece lucrari, dintre care insa unele nu sunt scrise de el si apartin, dupa cate se pare, lui Didim cel Orb. Acest segment literar cuprinde optzeci de Reguli morale, fiecare regula fiind bazata pe un citat noutestamentar. Colectia se adreseaza tuturor crestinilor, desi tinta finala a normelor ramane trairea ascetica. Aceste norme au fost scrise de Sf. Vasile in perioada sederii sale in asezamantul monahal de pe malul raului Iris si in timpul vizitei Sf. Grigorie de Nazianz.
La aceste reguli moral-ascetice se adauga cele 313 Reguli mici sau Regulae brevius tractatae, care contin norme pentru viata de zi cu zi intr-un asezamant monahal, 55 Reguli mari sau Regulae fusius tractate, care prezinta principiile de baza ale vietii monahale si, bineinteles, Filocalia, compusa in colaborare cu Sf. Grigorie de Nazianz. Regulile au fost redactate sub forma unui dialog. Aceasta expunere se mai pastreaza doar in traducerea siriaca si in cea facuta de Rufin. O a doua redactare a acestora este realizata de Sf. Vasile si adaugata colectiei de Epitimii sau norme pentru pedepsirea calugarilor care incalcau regulile monahale. Aceasta versiune a fost rezumata de Teodor Studitul. Cea de a treia redactare, facuta tot de Sf. Vasile, contine o combinatie intre regulile monahale si cele moral-ascetice pe care autorul o trimite discipolilor sai din Pont. Dintre toate versiunile cea mai po****ra a fost asa-numita Vulgata, compilatie realizata de un autor necunoscut din sec. VI.
Regulile monahale ale Sf. Vasile au ramas in Biserica de Rasarit temelia organizarii vietii manastiresti, in Apus, ele au circulat in traducerea facuta de Rufin de Aquileia si au fost cunoscute de Sf. Cassian si Sf. Benedict, legiuitori monahali apuseni. Tratatele pedagogice ale Sf. Vasile abordeaza deschis problema educatiei tinerilor si definesc limpede atitudinea Bisericii crestine fata de stiinta si cultura pagana. Este vorba de indemn catre tineri, care arata modul in care scriitorii antici pot fi folositori, mai exact, atunci cand se realizeaza o buna selectie din lucrarile acestora, in scrierile acestora, tinerii trebuie sa caute mierea si sa evite otrava, caci autori ca Homer, Hesiod, Theognis, Solon, Euripide si, mai presus de toti, Platon, le pot furniza exemple de virtute, in realitate, Sf. Vasile a fost constient de avantajul unei eruditii sanatoase, bazate pe adevarul crestin si cultura mostenita. Admonitio S. Basilii ad filium spiritualem nu ii apartine Sf. Vasile, desi timp indelungat a fost plasata intre lucrarile sale. Se pare ca a fost scrisa in mediul monahal din Egipt. Spre deosebire de alti Sfinti Parinti, Sf. Vasile nu a scris comentarii biblice in adevaratul sens al cuvantului. Cu toate acestea, Omiliile si cuvantarile sale insumeaza adevarate comentarii pe marginea unor teme biblice. Un loc de seama in acest context il ocupa cele noua omilii la Hexaemeron, adica, cele sase zile ale creatiei (Facere I, 1-26). Desi uneori autorul da senzatia unor improvizatii, aceste omilii sunt neintrecute ca frumusete retorica si bogatie de idei, ceea ce a facut ca ele sa circule nu numai in Rasarit, ci si in Apus.
Una dintre primele traduceri a fost facuta de Eustatie Africanul in jurul anului 440, iar Ambrozie a facut uz de ele intr-o lucrare asemanatoare. Interpretarea data de Sf. Vasile nu este una alegorica. El s-a aplecat cu osardie asupra sensului literal al textului biblic, pentru a deslusi conceptia crestina despre lume in contrast cu cea pagana si cea maniheica. Chiar daca in interpretarile sale face uz de stiinta si filosofia vremii, pentru el intreaga existenta vine la viata prin lucrarea directa a lui Dumnezeu creatorul. Lucrarea aceasta a Sf. Vasile a fost continuata apoi de Grigorie de Nyssa, care a compus De homine opi ficio. Celelalte doua omilii care se circumscriu ca idee Hexaemeronului, De hominis structura si De paradiso, nu sunt autentice, in aceeasi serie a omiliilor exegetice avem apoi cele 18 omilii la Psalmi, dintre care cel putin 13 sunt autentice. Ele prezinta psalmii: l, 7, 14, 28, 29, 32, 33, 44, 45, 48, 59, 61 si 114. Ca material informativ Sf. Vasile a folosit Comentariul la Psalmii lui Eusebiu de Cezareea.
Comentariul la Isaia nu este autentic, in pofida incercarilor lui Wittig de a dovedi autenticitatea. Pe langa teme exegetice, Sf. Vasile a abordat si alte subiecte in omiliile si cuvantarile sale: dogmatice, pedagogice, morale si panegirice, in seria cuvantarilor dogmatice, un loc aparte il ocupa: despre credinta, in care analizeaza textul "La inceput a fost Cuvantul"; Contra sabelienilor; a lui Arie si a eunomienilor; Dumnezeu nu este autor al raului etc; morale: Contra bogatiilor; La textul din Luca 16, 18;La timp de foamete si seceta; Contra betiei; Despre invidie; Despre post; Despre smerenie; la martiri: Sf. lulita; Sf. Varlaam; Sf. Gordius; Cei 40 de martiri din Sevastia; Sf Mamant. De la Sf. Vasile a ramas o corespondenta deosebit de bogata, care dezvaluie rafinamentul literar si gustul deosebit pentru frumusetea cuvantului ales. in colectia bene-dictina de la Sf. Maur s-au pastrat 365 de scrisori, unele din acestea nu au fost scrise de el, ci i-au fost adresate. Corpul epistolar vasilian este o sursa pretioasa pentru istoria Bisericii crestine in Rasarit, in special din Capadocia. Pentru istoria crestinismului in Dacia, de importanta deosebita este scrisoarea nr. 155 adresata de Sf. Vasile lui Junius Soranus, guvernatorul sau comandantul militar al Scythiei Minor, prin care ii solicita acestuia sa-i trimita "moastele martirilor" din aceste parti. Acesta i-a trimis moastele! Sf. Sava, martirizat de catre gotii pagani ia nord de Dunare, in anul 372, aprilie 12, probabil in 373/4, intrucat Sf. Vasile confirma primirea lor in scrisorile 164 si 165 adresate lui Ascholius, arhiepiscop de Tesalonic, prieten al sau.
Corpul epistolar cuprinde scrisori: de prietenie, de consolare, de recomandare, scrisori canonice, moral-ascetice, dogmatice, liturgice si istorice. Sf. Vasile este pomenit mai ales pentru Liturghia care ii poarta numele. Se pare ca el a reformulat slujba Liturghiei in perioada in care era preot in Cezareea, Cel putin asa deducem din reprosul pe care Leontiu de Bizant il face iui Teodor de Mopsuestia, in jurul anului 540, ca a inlocuit cu neobrazare liturghia Apostolilor", adica a Sf loan Gura de Aur, si "cea a lui Vasile cel Mare, compusa de, el sub inspiratia Duhului Sfant", cu o Anafora scrisa de el. Gandirea teologica a Sf Vasile este una teocentrica, doarece pentru el totul reprezinta in realitate legatura lui Dumnezeu cu lumea si in special cu omul. Dumnezeu creeaza lumea si il plaseaza pe om in acest context, dupa ce l-a creat dupa chipul Sau. In pofida perspectivei crestine a teologiei sale, trebuie sa retinem faptul ca modul in care el intelege creatia contine si elemente pagane. Astfel, deslusim la el o identificare implicita a Demiurgului platonician cu Yahweh, impartirea aristoteliciana a universului in sfere supralunare si sublunare si notiunea de armonie universala. Natura este lucrarea lui Dumnezeu care a creat-o in timp, sau mai exact a creat timpul in procesul crearii ei. Materia este parte din creatie, caci daca ar fi fost necreata, atunci Dumnezeu ar fi depins de ea in activitatea Lui creatoare, in plus, daca ea ar fi fost independenta de Dumnezeu, atunci nu ar mai fi existat aceareciprocitate intre agentul creator si cel ce sufera, lucrare evidenta pretutindeni. Desi Scriptura nu vorbeste despre patru elemente, ci face referire doar la pamant si implicit la foc, aerul si apa intervin ca intermediari.
Fiecare element are calitati proprii, si se afla intr-o relatie de permanenta interpatrundere, care produce varietatea .uluitoare de combinatii din care sunt create fiintele sensibile. Pe langa elementele stoice si aristoteliciene prezente in aceasta viziune, intervine ca adevar revelat, postularea "apelor deasupra firmamentului". Alexandrinii au interpretat acest lucru alegoric, ca fiind vorba de lumea sensibila, separata de cele sensibile prin Firmament, sau Primul cer. Vasile abordeaza o interpretare literala, sustinand ca Moise era preocupat doar de universul fizic. Existenta apei deasupra Firmamentului are scopul de a separa elementul foc si a preveni in acest fel conflagratia stoica . Omiliile la Hexaemeron demonstreaza ca adevarul descoperit de mintea omului nu se deosebeste, in limitele proprii, de adevarul revelat de Scriptura. Aceasta dezvaluie adevarurile inaccesibile mintii umane: natura Iui Dumnezeu, total incomprehensibila pentru om, precum si principiile fundamentale ale lumii sensibile si ale celei inteligibile. Tema incom-prehensibilitatii naturii divine era elementul de discordie intre Capadocieni si Eunomiu, reprezentant al arienilor, care sustinea, urmand lui Aetius, ca ratiunea este egala ca valoare si putere revelatiei si, in consecinta, cele descoperite de revelatie despre natura divina sunt accesibile ratiunii.
Pentru Vasile, daca sustinem ca ceea ce cunoastem despre Dumnezeu este esenta Sa si daca il cunoastem ca Tata, Fiu si Duh Sfant, atunci fiecare din acestia este esenta Sa; insa, pe de alta parte, noi deducem ca Dumnezeu nu este mai mult decat Treime si ca, prin urmare, toate numele care ii sunt date de Scriptura dincolo de acestea Trei, trebuie sa fie simple metafore. Modul de abordare a cunoasterii lui Dumnezeu il duce pe Vaslie la examinarea problemei Numelor divine. El descifreaza doua categorii de nume: cele care afirma ceea ce Dumnezeu nu este (nascut, creat) si ceea ce este (drept, judecator, creator). Numirile din prima categoriei pot duce la cunoasterea partiala a lui Dumnezeu, prin ceea ce neoplatonicienii numesc aphairesis (procesul de inlaturare a oricarui concept pe care ni-l facem despre Dumnezeu). Singur, acest proces duce la negare absoluta, aceasta fiind tot ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu, dar Scriptura ne reveleaza ceea ce El este si ca poseda Atribute. Numele si atributele scripturistice sunt efuziuni ale Naturii lui Dumnezeu spre intelegerea umana si ca atare, sunt nume autentice ale Energiilor Sale. Lumea inteligibila este accesibila ratiunii, insa doar ca mijloc de substantiere a celei sensibile.
Revelatia ne-o dezvaluie ca "lume angelica", in afara timpului, fara insa a fi parte din absoluta vesnicie a lui Dumnezeu, ci din acea vesnicie care ii revine in virtutea starii de creatie, caci aion exclude chiar si activitatea intelectuala a omului de a fi infinita. Lumina este mult mai generala decat timpul, caci acesta se gaseste doar in lumea sensibila, intrucat nu este limitata Ia timp, lumina a fost imprastiata in momentul creatiei. Firmamentul actioneaza ca o bariera intre lumea inteligibila si cea sensibila, el putand fi patruns de lumina, dar nu si de timp, care nu poate trece dincolo de el. Limitat de Firmament, timpul este principiul lumii sensibile si de aceea poate fi accesibil ratiunii mult mai usor decat cele inteligibile, in plus, intrucat timpul este rasadul vesniciei, el se aseamana cu ea; continutul lumii temporale fiind o copie a ei in acest mediu extins al prototipului neextins, dupa cum acesta este, la randul lui, expresia Gandurilor Mintii divine. Astfel, intregul univers este legat intr-un tot unitar printr-un lant al asemanarii si dezvaluie o simpatie armonica.
Aceasta simpatie este substanta primara a intregii creatii, inteligibila si sensibila, reprezentand modul in care energiile exprima unitatea divina. Acolo unde ea nu ajunge, creatia nu ajunge, iar acesta este taramul raului,care nu are nici o substanta si este absenta binelui. Acest taram poate fi identificat cu intunericul, care a acoperit fata pamantului "inainte" de creatie. Sf. Vasile ramane in istoria gandirii crestine ca primul teolog care a definit in mod clar sensurile cuvintelor ousia si hypostasi. In timp ce Atanasie cel Mare si chiar sinodul de la Alexandria din 362 dadeau aceeasi semnificatie acestor termeni, adica, pur si simplu fiinta, Sf. Vasile insista asupra diferentei de sens, specificand ca ousia inseamna fiinta, existenta sau esenta lui Dumnezeu, iar hypostasis persoana, existenta in plan particular, modul de a fi al fiecarei Persoane treimice.
Intre ousia si hypostasis exista aceeasi relatie ca intre comun si particular. Pentru el, termenul hypostasis este mai bun decat prosopon, deoarece Sabeliu l-a folosit pe acesta din urma pentru a exprima distinctii in dumnezeire care erau doar temporare si externe. Prin clarificarile sale, Vasile aduce o contributie majora la intelegerea conceptului de Treime. Ceilalti doi capadocieni, Grigorie de Nazianz si Grigorie de Nyssa ii urmeaza, in aceeasi ordine de idei intervine clarificarea pe care o aduce invataturii hristologice privind deofiintimea Fiului cu Tatal, determinand, in cele din urma, adoptarea termenului deofiinta la sinodul ecumenic de la Cons-tantinopol din 381. Pentru el, afirmarea deofiintimii era necesara, intrucat in acest fel se evita politeismul; "Marturisiti numai o singura ousia in amandoi (Tatal si Fiul) pentru a nu cadea in politeism" (Epist. 210). Acuzatia de semiarianism care i-a fost adusa Sf. Vasile este determinata de faptul ca el nu-L numeste pe Duhul Sfant in mod explicit Dumnezeu. Analiza atenta a demonstratiei pe care el o face in tratatul sau Despre Duhul Sfant, evidentiaza invatatura sa clara despre dumnezeirea si deofiintimea sau consubstantialitatea Duhului cu Tatal. Interesant de retinut ca Sf. Vasile vede deofiintimea Duhului cu Tatal si cu Fiul in contextul comuniunii de nume, cat si de lucrare: "Comuniunea numelor se infatiseaza ca proprie Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si nu este straina de natura (Contra lui Eunomiu III, 2), si "Identitatea de actiune in cazul Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh dovedeste in mod clar absoluta asemanare de natura (Ep, 189, 5-7). Cat priveste purcederea Duhului, Sf. Vasile o concepe la fel ca toti Parintii Bisericii de Rasarit: Duhul purcede de la Tatal prin Fiul.
Mostenirea literara a Sf. Vasile este deosebit de vasta, marturie fiind cele patru volume din editia Migne (39-42), iar gandirea sa inglobeaza o mare varietate de idei si probleme, vitale si folositoare pentru invatatura dogmatica a Bisericii, pentru viata religios-morala a crestinilor si, nu in ultimul rand, pentru activitatea sociala a Bisericii. Primul dintre "Cei trei mari dascali ai lumii crestine si ierarhi", el insumeaza adevarata perenitate a Bisericii privita din pespectiva slujirii preotesti.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
ACATISTUL SFANTULUI IERARH VASILE CEL MARE
(1 IANUARIE)
Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacele si Icoasele:
Condacul 1:
Pe tine, trambita cea cu dumnezeiasca glasuire si cereasca albina, care din florile invataturilor ai adunat mierea cea facatoare de viata a dogmelor Treimii si o ai lasat Bisericii lui Hristos bogatie neimputinata, din care gustam noi toti, cu dulce cantare te laudam, cantand tie: Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Icosul 1:
Cel ce prin curatia mintii tale cea asemenea cu ingerii te-ai ridicat la dumnezeiestile inaltimi si, strabatand printre cetele heruvimilor, ai descoperit dogmele Treimii, pe care le-ai lasat Bisericii comoara nejefuita, Sfinte Vasile, primeste de la noi nevrednicii laudele acestea:
Bucura-te, lauda cea stralucita a arhiereilor;
Bucura-te, dumnezeiescule invatator al dogmelor;
Bucura-te, urmatorul apostolilor cel credincios;
Bucura-te, stalpul Bisericii cel prealuminos;
Bucura-te, al Treimii aparatorule;
Bucura-te, de cele ceresti aratatorule;
Bucura-te, ocarmuitorul corabiei celei duhovnicesti;
Bucura-te, indreptatorul vredniciei arhieresti;
Bucura-te, luminatorul ceresc al preotiei;
Bucura-te, povatuitorul preaintelept al pustniciei;
Bucura-te, desteptatorul pacatosilor catre pocainta;
Bucura-te, mangaietorul celor ce adorm intru dreapta credinta;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Condacul 2:
Al Pastorului pastorilor de aproape sluga facandu-te, Sfinte Vasile, ai imbogatit Biserica cu inteleptele tale invataturi; pentru care cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2:
Ai fost, preasfinte parinte, totdeauna la inaltimile vredniciei arhieresti si intru adancul smereniei; pentru care noi minunandu-ne cantam tie:
Bucura-te, cel ce te veselesti in Biserica biruitoare;
Bucura-te, cel ce de la Imparatul Hristos primesti binecuvantare;
Bucura-te, turn preainalt al privirilor ceresti;
Bucura-te, inteleptul talcuitor al celor teologicesti;
Bucura-te, magistrul stiintelor frumoase;
Bucura-te, ca ti-ai ales pe cele nemincinoase;
Bucura-te, cu serafimii liturghisitorule;
Bucura-te, cu heruvimii de Dumnezeu vazatorule;
Bucura-te, prietenul apostolilor;
Bucura-te, intaistatatorul arhiereilor;
Bucura-te, cu mucenicii impreuna-sezatorule;
Bucura-te, cu proorocii bine-vorbitorule;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Condacul 3:
Pusu-te-a pe tine, Sfinte Vasile, Dumnezeu-Cuvantul, tarie buna Bisericii Sale, cel ce cu tunetul cuvintelor tale amutesti gurile ereticilor; iar noi credinciosii, bucurandu-ne, cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3:
Impotrivindu-te, parinte, lui Iulian prea paganul imparat si marturisind Dumnezeirea lui Hristos, ai rusinat paganatatea lui, facandu-te mucenic de bunavoie; pentru care auzi de la noi:
Bucura-te, sabie ascutita cu focul Duhului;
Bucura-te, marturisitor fara de frica al adevarului;
Bucura-te, propovaduire puternica a Treimii;
Bucura-te, luptator tare impotriva nedumnezeirii;
Bucura-te, predicator mare al Dumnezeirii;
Bucura-te, gura adanc-graitoare a Treimii;
Bucura-te, catre Sfinta Treime al credinciosilor mijlocitor;
Bucura-te, al Bisericii a toata lumea luminator;
Bucura-te, ca pe cei zgarciti, spre indurare i-ai plecat;
Bucura-te, cel ce pe popor de foame l-ai scapat;
Bucura-te, al iubirii de argint sagetatorule;
Bucura-te, la milostenie indemnatorule;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Condacul 4:
Vazut-ai, mare ierarhe Vasile, pe Nascatoarea de Dumnezeu inconjurata de cetele ingeresti si poruncind mucenicului Mercurie sa nimiceasca pe paganul Iulian, vrajmasul Fiului sau; iar dupa ce te-ai incredintat ca ai fost ascultat, indata ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4:
Pe Valent cel orbit cu eresul lui Arie, care tulbura Biserica lui Hristos, cu multa barbatie l-ai mustrat, preaintelepte parinte; pentru care te laudam pe tine, zicand:
Bucura-te, ochiul Bisericii cel patrunzator;
Bucura-te, de pleava clevetirilor vanturator;
Bucura-te, al viei lui Hristos intelept lucratorule;
Bucura-te, al tainelor mare invatatorule;
Bucura-te, munte aspru al pocaintei;
Bucura-te, cetate nejefuita a credintei;
Bucura-te, privighetoarea Bisericii cea cu dulce glasuire;
Bucura-te, vulturul teologiei, cel cu inalta suire;
Bucura-te, al preotiei povatuitorule;
Bucura-te, al dascalilor invatatorule;
Bucura-te, mare invatator al fecioriei;
Bucura-te, gradina cea impodobita a curatiei;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Condacul 5:
Venit-a la tine, Sfinte Ierarhe Vasile, femeia ce fusese nedreptatita de eparhul cetatii, cerand de la tine a-i face milocire; iar tu, infricosandu-l cu judecata lui Dumnezeu, l-ai plecat a-i face dreptate; de care ea, bucurandu-se, ti-a adus multumire, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5:
Urmator facandu-te Mantuitorului, preaintelepte parinte, te-ai aratat mare aparator celor nedreptatiti; pentru care zicem:
Bucura-te, aparatorul vaduvelor;
Bucura-te, parintele saracilor;
Bucura-te, sprijinitorul celor nedreptatiti;
Bucura-te, bogatia celor lipsiti;
Bucura-te, cel ce pe imparatii cei fara de lege i-ai mustrat;
Bucura-te, ca pe eparhul spre mila l-ai plecat;
Bucura-te, cel ce cununa muceniceasca ai dorit;
Bucura-te, ca marturisitor a fi te-ai invrednicit;
Bucura-te, cel ce bogatie pierzatoare n-ai adunat;
Bucura-te, ca intru saracie lui Hristos ai urmat;
Bucura-te, asemenea lui Ilie ravnitor;
Bucura-te, ca Isaia mare glasuitor;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Condacul 6:
Primit-ai, mare arhipastorule Vasile, putere de la Dumnezeu asupra diavolului, incat l-ai silit a trimite prin vazduh zapisul tanarului prin care se vanduse; de care minune spaimantandu-ne, cantam lui Dumnezeu, Celui ce te-a preamarit pe tine, cantare: Aliluia!
Icosul 6:
Se ingrozesc multimile diavolilor numai auzind de numirea ta, parinte al parintilor Vasile; iar noi credinciosii cantand, aducem tie laudele acestea:
Bucura-te, fulger care arzi pe duhurile satanei celei spurcate;
Bucura-te, tunetul care risipesti sfaturile cele necurate;
Bucura-te, cel ce cu armele duhului te-ai imbracat;
Bucura-te, ca prin acelea pe puterile cele potrivnice le-ai sfaramat;
Bucura-te, cel ce pe fiul imparatului l-ai vindecat;
Bucura-te, ca pe multi din adancul pacatului ai ridicat;
Bucura-te, ca pe cel lepros l-ai tamaduit;
Bucura-te, ca pe cei cu fapte bune prin Duhul i-ai cunoscut;
Bucura-te, ingerul cel pamantesc;
Bucura-te, omul cel ceresc;
Bucura-te, sare tainica a invataturii;
Bucura-te, luminat povatuitor al mantuirii;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Condacul 7:
Descoperindu-i Dumnezeu viata ta cea plina de sfintenie, parinte Vasile, cuviosul Efrem in pustie vedea un stalp de foc care se inalta la cer si a auzit glas zicand: "In acest fel este Vasile". De care minunandu-se, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7:
Avut-ai, preasfinte parinte, inima ta din pruncie locas curat Sfantului Duh, prin care te-ai facut mare intre alesii lui Dumnezeu; pentru care cantam tie:
Bucura-te, sfesnicul luminii celei neinserate;
Bucura-te, fantana scripturilor celor de Dumnezeu insuflate;
Bucura-te, porumbul Domnului cel cu aripi aurite;
Bucura-te, al teologului Grigorie prietene iubite;
Bucura-te, cu Gura de Aur intru Dumnezeu unire;
Bucura-te, cu amandoi a lor pecetluire;
Bucura-te, muza de credinta invatatoare;
Bucura-te, intelepciunea Bisericii trebuitoare;
Bucura-te, ca de intelepciunea ta s-au mirat imparatii;
Bucura-te, ca de frumoasa ta graire au amutit ereticii;
Bucura-te, rau de apele vietii revarsator;
Bucura-te, crin ca de mireasa impodobitor;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Condacul 8:
Precum cand erai in viata aceasta aduceai jertfa cea fara de sange pentru pacatele poporului, asa acum, prealaudate ierarhe, stand langa scaunul Dumnezeirii, inalta ca o jertfa rugaciunile tale cele bine-primite pentru noi, care te laudam pe tine cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8:
Stalp luminator ai fost pe pamant Bisericii lui Hristos, Vasile, si indrazneala ta catre Hristos o ai dovedit si dupa moarte; pentru care auzi-ne pe noi care zicem tie:
Bucura-te, cu numele imparatiei numite;
Bucura-te, al Bisericii mare parinte;
Bucura-te, diamantul credintei cel nezdrobit;
Bucura-te, aparatorul dogmelor cel nebiruit;
Bucura-te, oglinda descoperirilor celor dumnezeiesti;
Bucura-te, paharul tainelor celor ceresti;
Bucura-te, cerb la izvorul nemuririi alergator;
Bucura-te, celor credinciosi catre aceea povatuitor;
Bucura-te, crinul arhiereilor cel cu dumnezeiasca mirosire;
Bucura-te, faclia cuvantatorilor de Dumnezeu cea cu cereasca stralucire;
Bucura-te, secera apostoleasca, de neghinele eresurilor taietoare;
Bucura-te, roua cereasca de arsita pacatelor racoritoare;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Condacul 9:
Zis-ai, preaintelepte parinte, ca "filozofia cea adevarata este gandirea la moarte". Da-ne deci noua cu rugaciunile tale cele bine-primite la Dumnezeu sa trecem fara primejdie prin portile mortii si, ajungand la viata cea fericita, sa cantam impreuna cu tine lui Dumnezeu cantare: Aliluia!
Icosul 9:
Impodobit-ai, preaminunate, scaunul arhieriei cu intelepciunea ta preainalta si cu dumnezeiasca Sfintenie; pentru care aducem tie laudele acestea:
Bucura-te, ostasul cel ager al armelor celor duhovnicesti;
Bucura-te, slujitorule cu puterile cele ceresti;
Bucura-te, cel ce intru impodobirea Bisericii pe multi ai intrecut;
Bucura-te, ca vestirea ta la margini a strabatut;
Bucura-te, cel ce in norul privirilor ai intrat;
Bucura-te, ca teologului Ioan ai urmat;
Bucura-te, piatra cea scumpa a arhieriei;
Bucura-te, podoaba cea luminoasa a preotiei;
Bucura-te, noule David de la turmele pustnicilor chemat;
Bucura-te, ca prin usa oilor in staul ai intrat;
Bucura-te, cel ce turma la verdeata Scripturilor o ai pascut;
Bucura-te, ca a pastoriei icoana vie te-ai vazut;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Condacul 10:
Venit-a la tine, parinte, femeia cea pacatoasa si dandu-ti hartia cea pecetluita in care erau scrise pacatele sale, pe care se rusina a le marturisi, tu degrab, alergand la rugaciune catre Dumnezeu, ai facut prin minune a se sterge pacatele ei. Pentru aceea noi, minunandu-ne de indrazneala ta cea mare catre Dumnezeu, cantam: Aliluia!
Icosul 10:
Te-ai aratat lui Hristos, prealuminate parinte, zid nebiruit ridicat prin intelepciunea Lui la inaltime; pentru care cu laude ca si cu niste flori te incununeaza pe tine, zicand:
Bucura-te, vioara Duhului cea dulce rasunatoare;
Bucura-te, albina raiului cea de viata adunatoare;
Bucura-te, muza de cele ceresti cantatoare;
Bucura-te, gradina Scripturilor cea veselitoare;
Bucura-te, al doilea Moise care marea eresurilor despartesti;
Bucura-te, ca a trece prin aceasta pe noul Israel il povatuiesti;
Bucura-te, stalpul credintei cel de viata purtator;
Bucura-te, fagure de miere din izvorul cel incepator;
Bucura-te, hranitorul celor saraci de cunostinta;
Bucura-te, ajutatorul grabnic celor ce te cheama cu credinta;
Bucura-te, cel intai in treimea arhiereilor;
Bucura-te, ca impodobesti ceata pastorilor;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Condacul 11:
Avut-ai Sfinte Parinte Vasile, semn minunat vazut de venirea Sfantului Duh, in Sfintirea Dumnezeiestilor Taine. Pentru aceasta, infruntand neluarea aminte a diaconului, ai facut a se desparti prin perdele altarul de adunarea credinciosilor; de care minunandu-ne cantam lui Dumnezeu Celui minunat intru Sfintii Sai: Aliluia!
Icosul 11:
Minune mare s-a vazut la trecerea ta din viata aceasta, bine-placutule al lui Dumnezeu Vasile, caci sculandu-te de pe patul mortii, ai botezat pe evreul Ioasaf cu toata casa lui; pentru care te laudam, zicand:
Bucura-te, ca dupa a ta cerere, Dumnezeu a primit a-ti prelungi viata;
Bucura-te, ca ti s-a incredintat ca evreul sa dobandeasca credinta;
Bucura-te, cel ce comoara cea din Evanghelie ai aflat;
Bucura-te, ca pe aceasta prin ostenelile arhieresti o ai scapat;
Bucura-te, cerbul cel sprinten al muntilor ceresti;
Bucura-te, inger iubit al puterilor ingeresti;
Bucura-te, cela ce haina cea de nunta prin infranare ti-ai impodobit;
Bucura-te, ca vezi pe Acela pe care L-ai dorit;
Bucura-te, ca acum auzi cantarile ce nu se pot grai cu limbi omenesti;
Bucura-te, ca acum te desfatezi in cantari dumnezeiesti;
Bucura-te, spic ceresc cel cu insutita rodire;
Bucura-te, cel ce insetezi de a noastra mantuire;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Condacul 12:
Prealuminate ierarhe Vasile, cauta cu milostivire din inaltimea muntilor ceresti spre noi care luptam cu multe necazuri in marea acestei vieti si, primind micile noastre laude, da-ne ajutor cu rugaciunile tale, ca, mantuindu-ne, sa ne invrednicim a canta impreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12:
Aratandu-ti-Se Insusi Mantuitorul cu Sfintii Apostoli, vrednicule de laude parinte, te-a invatat lucrarea dumnezeiestii Liturghii, pe care o ai lasat Bisericii podoaba de mare cuviinta; pentru care, cu smerenie laudandu-te, zicem tie:
Bucura-te, al altarului diamant nepretuit;
Bucura-te, al pastorului fluier aurit;
Bucura-te, cunoscatorul dogmelor si al canoanelor;
Bucura-te, luminatorul pastorilor si al soboarelor;
Bucura-te, smirna cea cu dumnezeisca mireasma a Liturghiei;
Bucura-te, vrednicia cea ingereasca a preotiei;
Bucura-te, a Bisericii faclie luminatoare;
Bucura-te, a celor lenesi trambita desteptatoare;
Bucura-te, ca Pavel Bisericii luminator;
Bucura-te, ca Petru de ceresca imparatie descuietor;
Bucura-te, gura Cuvantului din cer tunatoare;
Bucura-te, vapaia Duhului de eretici mistuitoare;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)
O, preaminunate parinte al parintilor, Sfinte Ierarhe Vasile, primind putina noastra cantare, precum Mantuitorul banii vaduvei, soleste pentru noi trecere fara primejdii in ceasul mortii, ca invrednicindu-ne a intra in camara Dumnezeiestii Imparatii, sa cantam cu tine impreuna cantare lui Dumnezeu: Aliluia!
Apoi se zice iarasi Icosul 1:
Cel ce prin curatia mintii tale cea asemenea cu ingerii te-ai ridicat la dumnezeiestile inaltimi si, strabatand printre cetele heruvimilor, ai descoperit dogmele Treimii, pe care le-ai lasat Bisericii comoara nejefuita, Sfinte Vasile, primeste de la noi nevrednicii laudele acestea:
Bucura-te, lauda cea stralucita a arhiereilor;
Bucura-te, dumnezeiescule invatator al dogmelor;
Bucura-te, urmatorul apostolilor cel credincios;
Bucura-te, stalpul Bisericii cel prealuminos;
Bucura-te, al Treimii aparatorule;
Bucura-te, de cele ceresti aratatorule;
Bucura-te, ocarmuitorul corabiei celei duhovnicesti;
Bucura-te, indreptatorul vredniciei arhieresti;
Bucura-te, luminatorul ceresc al preotiei;
Bucura-te, povatuitorul preaintelept al pustniciei;
Bucura-te, desteptatorul pacatosilor catre pocainta;
Bucura-te, mangaietorul celor ce adorm intru dreapta credinta;
Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
si Condacul 1:
Pe tine, trambita cea cu dumnezeiasca glasuire si cereasca albina, care din florile invataturilor ai adunat mierea cea facatoare de viata a dogmelor Treimii si o ai lasat Bisericii lui Hristos bogatie neimputinata, din care gustam noi toti, cu dulce cantare te laudam, cantand tie: Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Apoi se face otpustul.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
Fetelor, vin si eu cu o sugestie...
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a dedicat anul 2009 Sf. Vasile cel Mare si celorlalti Sfinti Capadocieni...de aceea indraznesc sa va propun sa citim macar 40 zile acatistul Sfantului Vasile si sa-L rugam sa mijloceasca pentru noi la Bunul Dumnezeu pentru a dobandi puncii mult doriti...
Va rog sa ma iertati ca am indraznit sa fac aceasta propunere... nu vreau sa supar pe nimeni...daca nu sunteti de acord nu este nici o problema...
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
happymum spune:
buna dimineta si LA MULTI ANI! SANAYTATE SI MULTI BB-i!
e o idee buna draga caciantoni, eu sunt de acord.
sa aveti o zi cu mult "bun bun"
aho aho de anul nou... 2oo9... LA MUUULTI ANI sanatosi si cu un
la fiecare... va si va 
... 
viitoare , te DDfinutul radu andrei si finuta maria angela
www.youtube.com/watch?v=gILJFvjweHI" target="_blank">E.M.M.A. pentru ingerasii nostri
cand sa vie...
? repede sa vie...
caciantoni spune:
Dragutelor.... sinaxarul pt. maine...
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie02.htm
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
Doamne ajuta!
Fetelor, astazi este praznuit Sf. Serafim din Sarov. Va postez mai jos cateva cuvinte despre viata acestui mare ascet....
Sfantul Serafim de Sarov, un mare ascet al Bisericii Ruse, s-a nascut în 19 iulie 1745. Parintii sai, Isidor si Agatia Moshnina erau din Kursk. Tatal lui era comerciant si spre sfarsitul vietii a început constructia unei catedrale în Kursk pe care n-a apucat s-o mai vada terminata. Fiul sau Prochorus, viitorul Serafim, a ramas în grija mamei vaduve care l-a crescut în credinta.
Dupa moartea sotului ei, Agatia Moshnina a continuat constructia catedralei. Într-o zi, luandu-l si pe micul Prochorus cu ea pe santier, acesta a cazut de pe schela turnului de clopote, de la o înaltime de sapte etaje. Baiatul ar fi putut muri dar Bunul Dumnezeu a crutat viata acestui viitor astru al Bisericii. Îngrozita, mama a alergat la el si si-a gasit fiul nevatamat.
Tanarul Prochorus, înzestrat cu o memorie excelenta, a învatat repede scrisul si cititul. Din copilarie îi placea sa participe la slujbele bisericii si sa citeasca atat Sfanta Scriptura cat si Vietile Sfintilor împreuna cu colegii sai de studentie. Cel mai mult îi placea sa se roage si sa citeasca Sfanta Evanghelie cand era singur.
La un moment dat, Prochorus s-a îmbolnavit foarte grav, viata lui fiind în pericol. Atunci a visat-o pe Maica Domnului care i-a promis ca îl va vizita si îl va vindeca. Nu peste mult timp, prin curtea casei lor a trecut o procesiune a bisericii cu Icoana Semnului din Kursk (27 noiembrie) iar mama lui l-a dus pe copil sa sarute icoana dupa care acesta s-a vindecat imediat.
Tanar fiind, Prochorus îsi facea planuri pentru a-si dedica viata în întregime lui Hristos si a intra la o manastire. Mama lui nu a fost împotriva acestei decizii si l-a binecuvantat în drumul lui spre monahism, daruindu-i o cruce de arama pe care tanarul a purtat-o pe piept toata viata lui. Prochorus a pornit pe jos împreuna cu alti pelerini din Kursk spre Kiev pentru a-i venera pe Sfintii Pesterilor.
Prochorus l-a vizitat pe Parintele Dositeu (de fapt era o femeie, Daria Tyapkina), care i-a dat binecuvantare sa se retraga la manastirea din pustia Sarovului si acolo sa-si castige mantuirea. Trecand pe la casa parinteasca Prochorus si-a luat ramas bun de la mama si rudeniile sale. În ziua de 20 noiembrie 1778 a ajuns la Sarov, unde era staret Parintele Pahomie. Acesta l-a primit si l-a dat în grija Parintelui Iosif, care l-a pus la multe ascultari în manastire: era slujitor în chilia parintelui, facea paine si prescura si lucra în tamplarie. Tanarul îsi facea ascultarile cu ravna si zel ca si cum l-ar servi pe Domnul Însusi. Prin munca constanta el se ferea de acedie, pe care o considera, cum avea sa spuna mai tarziu, "cea mai grava ispita a calugarilor novice". Aceasta se vindeca prin rugaciune, abtinerea de la conversatii plictisitoare, prin munca asidua, prin citirea Cuvantului lui Dumnezeu si prin rabdare, deoarece acedia este hranita de micimea sufletului, neglijenta si vorba fara rost".
Cu binecuvantarea egumenului Pahomie, Prochorus se abtinea de la mancare în zilele de miercuri si vineri si mergea singur în padure unde practica Rugaciunea lui Iisus. Dupa doi ani ca novice, Prochorus s-a îmbolnavit de hidropizie, corpul a început sa i se umfle si suferea îngrozitor. Mentorul lui, Parintele Iosif si ceilalti parinti îl iubeau pe Prochorus si aveau grija de el. Boala l-a tinut cam trei ani, timp în care ei nu au auzit nici un cuvant de nemultumire din gura lui. Temandu-se pentru viata lui, parintii doreau sa cheme un doctor sa-l consulte dar Prochorus nu era de acord, spunandu-le: " Sfinte parinte, eu m-am încredintat în întregime Celui ce este adevaratul doctor al sufletului si al trupului, Domnului nostru Iisus Hristos si Preacuratei lui Maici."
Apoi a cerut sa i se citeasca o molifta pentru sanatate. În timp ce restul parintilor se rugau în biserica, Prochorus a avut o viziune în care i-au aparut Maica Domnului împreuna cu Apostolii Petru si Ioan. Aratand cu degetul spre calugarul bolnav, Maica Domnului îi spuse Sfantului Ioan: "Acesta este unul de-ai nostri", dupa care l-a atins cu toiagul într-o parte pe calugar si imediat lichidul adunat în corpul acestuia a început sa iasa prin incizia facuta de Preacurata. Dupa terminarea moliftei fratii l-au gasit pe Prochorus vindecat, avand o singura cicatrice ca semn al miracolului ce s-a împlinit.
La scurt timp, în locul aparitiei Maicii Domnului s-a construit o infirmerie. Una din capele a fost dedicata sfintilor Zosima si Savatie din Solovki (17 aprilie). Sf. Serafim a construit cu propriile sale maini sfanta masa din altarul capelei din lemn de chiparos, primind întotdeauna Sfintele Taine în acea biserica.
Dupa opt ani de novicie la manastirea din Sarov, Prochorus a fost tuns cu numele de Serafim, nume care reflecta dragostea lui vie pentru Domnul si dorinta sa nestavilita de a-l sluji. Dupa un an, Serafim a fost numit ierodiacon.
Cu spirit zelos, el slujea în biserica zilnic, rugandu-se permanent si dupa terminarea slujbelor. Domnul îi îngaduia sa aiba viziuni în timpul slujbelor bisericesti, de multe ori vazand îngeri care slujeau laolalta cu preotii. În timpul Sfintei Liturghii din Marea si Sfanta Joi, slujita de egumenul Pahomie si parintele Iosif, Sf. Serafim a mai avut o viziune. Dupa introducerea la Sfanta Evanghelie, ierodiaconul Serafim pronunta cuvintele: "O, Doamne, mantuieste pe cei ce se tem de tine si auzi-ne", dupa care ridica patrafirul spunand: "În vecii vecilor". Dintr-o data a fost orbit de o lumina stralucitoare si, ridicand privirea, îl vazu pe Domnul nostru Iisus Hristos intrand din partea de vest a bisericii, înconjurat de Puterile cele fara de trup.
Ajungand la amvon, Domnul a binecuvantat pe toti rugatorii si a intrat în icoana sa din dreapta usilor altarului. Sf. Serafim, rapit cu spiritul dupa aceasta viziune miraculoasa, n-a mai putut scoate nici un cuvant si nu s-a mai putut misca din loc. Ceilalti l-au dus de mana în altar unde a ramas nemiscat înca trei ore, cu culoarea fetei schimbata de la harul divin care s-a coborat asupra lui. Dupa aceasta vedenie, sfantul a devenit si mai ravnitor. În timpul zilei muncea în manastire iar noaptea se ruga în chilia lui din padure.
În 1793, ierodiaconul Serafim a fost hirotonit preot savarsind Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie în fiecare zi. Dupa moartea parintelui egumen Pahomie, Sf. Serafim a primit binecuvantare din partea noului staret al manastirii, parintele Isaia sa se retraga într-un loc din padure, la o distanta de 5 km de manastire, loc pe care l-a denumit "Muntele Athos" si unde s-a dedicat rugaciunii solitare. El mergea la manastire doar sambata, înainte de privegherea de toata noaptea si se întorcea la chilia sa din padure dupa Liturghia de duminica unde se împartasea cu Sfintele Taine.
Pustnicul Serafim îsi petrecea timpul cu nevointe ascetice. Pravila sa de rugaciune se baza pe cele randuite de Sf. Pahomie pentru manastirile antice din desert. El purta cu sine tot timpul Sfanta Evanghelie, citind în întregime Noul Testament într-o saptamana. De asemenea, citea si din Sfintii Parinti si Sfintele Slujbe. Sfantul a învatat pe de rost multe din imnurile bisericesti pe care le canta în timp ce lucra în padure. În jurul chiliei si-a amenajat o gradina si un stup de albine. Postea foarte aspru, mancand o data în zi în afara de miercuri si vineri cand nu manca nimic. În prima Duminica a postului mare nu manca nimic pana sambata, cand primea Sfintele Taine.
Sfantul parinte era uneori atat de adancit în rugaciunea neîncetata a inimii încat ramanea nemiscat, fara sa vada sau sa auda nimic în jurul lui. Din cand în cand îl mai vizitau schimonahul Marcu cel Tacut si arhidiaconul Alexandru care locuiau si ei în pustie. De multe ori îl gaseau în contemplatie si se retrageau în liniste ca sa nu-l deranjeze.
În caldura verii, dreptul pustnic obisnuia sa culeaga muschi dintr-o mlastina pentru fertilizarea gradinii, iar cand tantarii îl întepau rau de tot el suporta spunandu-si:" Patimile sunt omorate prin suferinta si durere".
Singuratatea lui era deranjata de multe ori de calugari si mireni care îl cautau pentru un sfat sau o binecuvantare. Cu binecuvantarea egumenului, pustnicul a interzis femeilor sa-l viziteze, dupa care, primind un semn de la Dumnezeu ca dorinta ii este ascultata, în cele din urma a refuzat sa mai primeasca vizitatori. Prin rugaciunile sale, cararea caatre chilia lui a fost acoperita de crengi mari care au cazut din brazii antici învecinati, blocand orice acces. Doar pasarile mai veneau la el si animalele salbatice în compania carora a trait ca si Adam în Paradis. Animalele veneau la miezul noptii si asteptau ca sfantul sa-si termine pravila de rugaciune, dupa care hranea cu paine din mana lui ursii, rasii, vulpile, iepurii si chiar lupii. Sfantul Serafim avea un prieten urs care i se supunea întru totul si îl ajuta la diferite treburi.
Pentru a alunga viclesugurile vrajmasului, Sf. Serafim si-a intensificat nevointele si a început o lupta ascetica noua, imitandu-l pe Sf. Simeon Stalpnicul (1 septembrie), si anume, în fiecare noapte se urca pe o stanca uriasa din padure sau pe una mica din chilia lui si nu se odihnea decat foarte putin. Statea în picioare sau în genunchi si se ruga cu mainile ridicate: "Doamne, miluieste-ma pe mine, pacatosul". Sfantul s-a rugat asa timp de 1000 de zile si nopti.
Odata, pe cand lucra în gradina, trei hoti l-au calcat în cautare de bani sau lucruri valoroase. Desi avea un topor în mana si ar fi putut lupta cu ei, sfantul nu a ripostat, amintindu-si cuvintele Domnului: "Cei care vor ridica sabia de sabie vor pieri" (Mt. 26: 52). Aruncandu-si unealta jos, el le-a spus hotilor sa faca ce doresc. Atunci hotii l-au batut atat de tare încat l-au lasat mai mult mort decat viu. Au vrut sa-l arunce în rau dar l-au lasat pans au scotocit chilia dupa bani, însa negasind nimic în afara de icoane si cativa cartofi, au plecat. Calugarul îsi redobandi cunostinta, se tarî pana în chilie si ramase asa toata noaptea.
Dimineata urmatoare porni cu mare greutate spre manastire iar fratii vazandu-l cu atatea rani pe cap, piept, coaste si spate s-au înspaimantat. Timp de 8 zile a zacut în suferinta din cauza ranilor iar doctorii care l-au vazut au ramas uimiti ca mai traia dupa o asemenea bataie.
Pustnicul nu a fost vindecat de nici un doctor pamantean: Împarateasa Cerului împreuna cu Apostolii Petru si Ioan i s-au aratat si prin atingerea divina a Preasfintei Fecioare s-a vindecat. Cu toate astea el nu se putea îndrepta si ramase îndoit de spate, neputand umbla decat cu ajutorul unui bat pentru tot restul vietii. Sf. Serafim a trebuit sa stea vreo cinci luni la manastire dupa care a plecat înapoi în padure. El i-a iertat pe raufacatorii lui si s-a rugat pentru ei sa nu fie pedepsiti.
În 1807 staretul Isaia a adormit întru Domnul. Sf. Serafim a fost rugat sa-i ia locul dar acesta a refuzat. El traise în singuratate trei ani complet rupt de lume, cu exceptia calugarului care-i aducea de-ale gurii o data pe saptamana. Daca întalnea un om în padure, sfantul se arunca cu fata la pamant pana cand acesta trecea mai departe. Sf. Serafim a dobandit pacea sufletului si bucuria întru Duhul Sfant. El spunea candva: "Dobandeste spiritul pacii si mii de suflete se vor salva în jurul tau."
Noul staret al manastirii, Parintele Nifon, împreuna cu fratii calugari l-au rugat pe Sf. Serafim sa vina sa oficieze Sfintele Slujbe de duminica la manastire ca mai demult, sau sa se mute de tot la manastire. Sfantul a ales ultima varianta deoarece îi era prea greu sa se deplaseze la manastire în fiecare duminica. În primavara anului 1810, el s-a întors la manastire dupa 15 ani de trai în pustnicie.
Continuand sa traiasca în tacere, el s-a închis în chilia lui rugandu-se si citind. I s-a permis sa serveasca masa si sa se împartaseasca în chilia sa. Acolo, sfantul a urcat pe înaltimile puritatii spirituale si prin mila Domnului a primit darurile divine ale înaintevederii si facerii de minuni. Dupa cinci ani de singuratate el si-a deschis usa chiliei pentru ceilalti calugari dar a continuat sa foloseasca tacerea, învatandu-i pe ceilalti prin exemple.
În 25 noiembrie 1825 Maica Domnului si doi ierarhi comemorati în acea zi, ieromartirul Clement al Romei si Sf. Petru Arhiepiscopul Alexandriei, i-au aparut sfantului într-o viziune si i-au spus sa renunte la izolare si sa se dedice celorlalti oameni. Sfantul a primit binecuvantarea egumenului de a-si împarti timpul între viata din padure si viata în manastire. El nu s-a întors la vechea lui chilie pustniceasca ci s-a retras într-un loc mai aproape de manastire iar usile ei erau deschise atat pentru pelerinii mireni cat si pentru calugari.
Parintele vedea în inimile oamenilor si ca doctor al sufletelor le vindeca neputintele trupesti si sufletesti prin rugaciune si prin cuvintele sale pline de har. Cei care veneau la Sf. Serafim simteau dragostea lui nemarginita si blandetea. În orice vreme el îi întampina pe oameni cu cuvintele: "Bucurati-va, Hristos a înviat!" El iubea îndeosebi copiii. Odata o fetita a spus despre el: "Parintele Serafim arata ca un batran dar de fapt este un copil ca si noi!"
Parintele era deseori vazut cum cara dupa sine, sprijinindu-se în bat, un sac cu pietre. Cand era întrebat de ce face acel lucru, sfantul raspundea cu smerenie: "Îl încerc si eu asa cum ma încearca el pe mine".
În ultima parte a vietii sale pamantesti, Sf. Serafim s-a dedicat orfanilor de la manastirea de maici Diveyevo. În perioada cand era arhidiacon el l-a însotit pe raposatul parinte Pahomie la comunitatea din Diveyevo unde a cunoscut-o pe stareta manastirii, o asceta - Maica Alexandra si parintele Pahomie i-a dat binecuvantare sfantului sa aiba grija de atunci încolo de orfanii manastirii. El a fost un adevarat tata pentru surorile manastirii, care îl cercetau pentru orice problema sufleteasca sau materiala.
Sf. Serafim s-a dedicat si îmbunatatirii vietii monastice a maicilor de la manastirea Diveevo, spunand ca el personal nu le dadea sfaturi ci Maica Domnului le ajuta sa razbata în toate problemele manastirii. Discipolii si prietenii sai spirituali îl ajutau pe sfant sa asigure hrana vietuitorilor manastirii Diveevo. Michael V. Manturov, vindecat de calugar de o boala grea, era unul dintre binefacatorii manastirii, angajandu-se la nevointa saraciei voluntare, dupa cum l-a sfatuit sfantul. Elena Vasilievna Manturova, una din surorile manastirii, a acceptat sa moar#259; în locul fratelui ei, din supunere fata de sfant, deoarece mai era nevoie de acesta în viata pamanteasca.
Nicolae Alexandrovich Motovilov a fost si el vindecat de calugarul Serafim. În 1903, cu putin înainte de praznicul Sfantului Serafim, s-a gasit si s-a tiparit renumita "Conversatie a Sfantului Serafim de Sarov cu N. A. Motovilov". Pusa pe hartie de Motovilov dupa conversatia de la sfarsitul lui Noiembrie 1831, manuscrisul a fost gasit ascuns într-un pod, printre gramezi de hartii, unde a zacut aproape 70 de ani. Scrierea a fost gasita de autorul S. A. Nilus, care cauta informatii despre viata Sfantului Serafim. Aceasta conversatie este o adevarata comoara pentru literatura ortodoxa, care s-a nascut din dorinta lui Nicolae Motovilov de a întelege scopul vietii crestine. Sf. Serafim stia ca Motovilov cauta acest raspuns din tinerete fara sa gaseasca satisfactie. Sfantul parinte i-a spus ca telul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant, explicandu-i care sunt marile binefaceri ale rugaciunii si ale vietii întru Duhul Sfant.
Motovilov l-a întrebat pe sfant de unde putem sti daca am dobandit sau nu Duhul Sfant. Sf. Serafim i-a vorbit pe larg cum ajung oamenii sa-l aiba pe Sfantul Duh si cum recunoastem duhul lui Dumnezeu în noi dar Motovilov vroia mai mult. Atunci parintele l-a luat de umeri spunandu-i: "Noi acum suntem amandoi întru Duhul Sfant, fiule. De ce nu ma privesti?" Motovilov i-a raspuns: "Nu va pot privi parinte pentru ca ochii va lumineaza ca fulgerul si fata va este mai stralucitoare ca soarele".
Sf. Serafim i-a raspuns: "Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum si tu esti la fel de stralucitor ca mine. Înseamna ca si tu esti în lumina Duhului Dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea ca sunt asa". Apoi sfantul l-a asigurat pe Motovilov ca Domnul îi va permite sa pastreze amintirea acestei experiente toata viata lui. "Nu s-a facut aceasta doar pentru tine ca sa întelegi, ci prin tine, pentru toata lumea."
Toata lumea îl cunostea pe Sfantul Serafim ca un mare ascet si facator de minuni. Cu un an si 10 luni înainte de savarsirea sa, de sarbatoarea Buneivestiri, sfantului i-a fost îngaduita înca o aratare a Maicii Domnului împreuna cu cei doi apostoli si cu alte 12 fecioare mucenite (Sf. Varvara, Ecaterina, Tecla, Marina, Irina, Eufrosina, Pelagia, Dorotea, Macrina, Iustina, Iuliana si Anisia). Preasfanta Fecioara vorbi îndelung cu calugarul, încredintandu-i în grija pe surorile manastirii Diveyevo. În final Ea i-a spus: "În curand, preaiubite, vei fi cu noi." Maica Eufrosina de la manastire a fost martora la aparitia Maicii Domnului pentru ca parintele a invitat-o. În ultimul an de viata, unul dintre cei pe care i-a vindecat l-a vazut pe sfant înaltat de la pamant în timp ce se ruga, lucru care i-a fost interzis cu strictete de catre Sf. Serafim sa-l dezvaluie decat dupa moartea lui.
Sf. Serafim slabea vazand cu ochii si vorbea tot mai mult despre apropiata sa "plecare". În acest timp era vazut stand langa sicriul sau pe care-l pusese în anticamera chiliei si pe care singur si l-a facut.
Sfantul si-a însemnat singur locul unde vroia sa fie îngropat, langa altarul catedralei Adormirii. În 1 ianuarie 1833 Parintele Serafim a venit la biserica Sfintilor Zosima si Savatie pentru ultima oara la Sfanta Liturghie unde s-a împartasit cu Sfintele Taine dupa care i-a binecuvantat pe frati si si-a luat ramas bun, cu cuvintele: "Salvati-va sufletele. Sa nu deznadajduiti, sa ramaneti în trezvie. Astazi se pregatesc pentru noi cununi".
În 2 ianuarie Parintele Pavel, ajutorul sfantului, a plecat la ora sase dimineata la utrenie si a simtit miros de fum venind din chilia sfantului. Parintele obisnuia sa lase lumanari sa arda în chilie si Parintele Pavel s-a speriat sa nu ia foc ceva. "În timpul vietii mele nu va fi nici un foc", spusese el candva, "dar cand voi muri veti sti, pentru ca un foc se va aprinde".
Cand au deschis usa au vazut carti si alte lucruri mocnind iar sfantul era în genunchi în fasa icoanei Maicii Domnului, cu mainile încrucisate pe piept. Sufletul lui curat a fost luat de îngeri în timpul rugaciunii si a fost dus în fata Tronului Atotputernicului Dumnezeu, al Carui slujitor credincios a fost toata viata.
Sf. Serafim a promis sa mijloceasca în fata Bunului Dumnezeu pentru cei care-i vor pomeni pe parintii sai, Isidor si Agatia.
Moastele Sfantului Serafim se afla la Diveevo. Sarovul se afla azi într-o zona în care accesul este interzis din cauza unor instalatii militare. Diveevo e la rasarit de Moscova.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
Serafim de Sarov - Sfant Preacuvios !
Mare facator de minuni !
(2 ianuarie)
Condacele si Icoasele
CONDACUL 1
Facatorule de minuni si preaminunate Cuviosule cel ales al lui Hristos, grabnic ajutatorule si rugatorule al nostru, Sfinte Parinte Serafime, marind pe Domnul cel ce te-a preaslavit pe tine, cantare de lauda iti aducem tie. Tu dar, ca cel ce ai mare indrazneala catre Domnul, din toate nevoile slobozeste-ne pe noi, cei care strigam catre tine: Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
ICOSUL 1
Creatorul ingerilor te-a ales pe tine de la inceput ca sa preaslavesti prin viata ta cea minunata Numele Sfintei Treimi, caci te-ai aratat cu adevarat inger pe pamant si serafim in trup si, ca o raza prealuminata a vesnicului soare al dreptatii, viata ta a stralucit. Iar noi vazand nevointele tale cele prealaudate, cu evlavie si cu bucurie tie cantam acestea:
Bucura-te, dreptarul credintei si al evlaviei,
Bucura-te, chipul blandetei si al smereniei,
Bucura-te, marirea cea preaslavita a dreptilor,
Bucura-te, mangaierea cea lina a mahnitilor,
Bucura-te, lauda preaiubita a monahilor,
Bucura-te, ajutorarea preaminunata a traitorilor in lume,
Bucura-te, slava si apararea tarii Rusesti,
Bucura-te, impodobirea sfanta a pamantului Tambovului,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 2-lea
Vazand maica ta preacuvioasa, Parinte Serafime, dragostea ta cea fierbinte catre viata calugareasca, a cunoscut voia Domnului cea Sfanta pentru tine si, ca pe un dar desavarsit lui Dumnezeu aducandu-te, te-a binecuvantat pe calea cea ingusta a calugariei cu a sa sfanta cruce pe care tu ai purtat-o la piept pana la sfarsitul vietii, aratandu-ti dragostea ta cea mare catre Cel ce s-a rastignit pentru noi, Hristos, Dumnezeul nostru, caruia toti cu umilinta sa-i cantam: Aliluia!
ICOSUL al 2-lea
Cuget ceresc ti s-a daruit tie, Sfinte al lui Dumnezeu, caci din tineretile tale, necontenit nazuind la cele ceresti, ai lasat casa parinteasca pentru imparatia lui Dumnezeu si adevarul ei. Pentru aceasta primeste de la noi laudele acestea:
Bucura-te, fiu de Dumnezeu ales, al orasului Kursk,
Bucura-te, al parintilor celor cucernici odrasla preaslavita,
Bucura-te, cel ce ai mostenit virtutile maicii tale,
Bucura-te, cel ce ai invatat de la dansa evlavia si rugaciunea,
Bucura-te, ca de la maica ta la lupte duhovnicesti, cu crucea ai fost binecuvantat,
Bucura-te, ca pana la moarte aceasta binecuvantare cu sfintenie o ai pastrat,
Bucura-te, ca din dragoste catre Domnul casa parinteasca o ai lasat,
Bucura-te, cel ce frumusetile lumii acesteia de nimic le-ai socotit,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 3-lea
Din tineretile tale puterea celui Preainalt cu adevarat te-a acoperit, preacuvioase, tu, cazand din inaltimea bisericii, nevatamat pazindu-te pe tine Domnul, iar atunci cand de boala cumplit patimeai, insasi Stapana lumii s-a aratat aducandu-ti vindecare din ceruri caci din pruncie drept ai slujit lui Dumnezeu neincetat cantandu-I: Aliluia!
ICOSUL al 3-lea
Avand staruinta catre lucrarea vietii calugaresti celei asemenea ingerilor, ai mers la Sfanta cetate a Kievului pentru a te inchina Cuviosilor de la Pecerska, primind din gura Cuviosului Dositei porunca sa-ti indreptezi calea ta in Pustia Sarovului, caci cu credinta venind de departe ai sarutat acel Sfant loc si, acolo salasluindu-te, ai sfarsit viata ta cea placuta lui Dumnezeu. Iar noi minunandu-ne de o asa purtare de grija a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinta iti cantam:
Bucura-te, cel ce de lumeasca desertaciune te-ai lepadat,
Bucura-te, cel ce patria cereasca cu ardoare o ai dorit,
Bucura-te, ca pe Hristos din toata inima L-ai iubit,
Bucura-te, caci jugul cel bun al lui Hristos asupra ta l-ai luat,
Bucura-te, cel ce ai fost desavarsit ascultator,
Bucura-te, pazitorul cel adevarat de poruncile dumnezeiesti,
Bucura-te, cel ce mintea si inima ta, prin rugaciune, catre Dumnezeu le-ai intarit,
Bucura-te, stalpul cel neclintit al Ortodoxiei,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 4-lea
Viforul napastelor celor rele potolindu-l, ai strabatut toata calea cea ingusta si indurerata a nevointei calugaresti purtand jugul vietii pustnicesti al zavorarii, al tacerii si al privegherii de multe nopti si astfel, prin harul dumnezeiesc urcand din putere in putere, de la fapte catre contemplarea lui Dumnezeu, te-ai mutat in locasurile de sus unde cu ingerii ii canti lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL al 4-lea
Auzind si vazand viata ta cea sfanta, preacuvioase Parinte Serafime, obstea toata s-a mirat de tine si, venind, lua invatatura din cuvintele si din faptele tale slavind pe Domnul cel ce este minunat intru Sfintii Sai. Iar noi cu credinta si cu dragoste te laudam, preacuvioase Parinte, cantandu-ti asa:
Bucura-te, cel ce cu totul jertfa lui Dumnezeu te-ai adus,
Bucura-te, cel ce inaltimea nepatimirii ai ajuns,
Bucura-te, ostasule al lui Hristos, cel cu buna biruinta,
Bucura-te, bun si credincios slujitor al Cerescului Stapan,
Bucura-te, inainte statatorule cel neinfricat pentru noi catre Domnul,
Bucura-te, rugatorule al nostru cel neobosit catre Nascatoarea de Dumnezeu,
Bucura-te, al crinului din pustie minunata mireasma,
Bucura-te, al harului dumnezeiesc vas fara prihana,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 5-lea
Lumina dumnezeiasca a stralucit in casa ta, preacuvioase, atunci cand tu, bolnav fiind si pe patul mortii zacand, insasi Preacurata Fecioara a venit la tine cu Sfintii Apostoli Petru si Ioan si a zis: "Acesta este din neamul meu!"- si s-a atins de capul tau. Indata dar, facandu-te sanatos, cu multumire lui Dumnezeu ai cantat: Aliluia!
ICOSUL al 5-lea
Vazand pizmasul neamului omenesc viata ta cea curata si sfanta, preacuvioase Parinte Serafime, a vrut sa te piarda pe tine trimitand asupra ta oameni rai care fara mila te-au batut lasandu-te abia viu. Tu insa, Parinte Serafime, ca un miel bland pe toate le-ai indurat rugandu-te Domnului pentru prigonitorii tai. De aceea, minunandu-ne de a ta nerautate, noi toti iti cantam tie:
Bucura-te, caci cu blandetea si smerenia ta lui Hristos Dumnezeu I-ai fost urmator,
Bucura-te, caci cu nerautatea ta pe duhul rautatii l-ai biruit,
Bucura-te, al curatiei sufletesti si trupesti sarguincios pazitor,
Bucura-te, pustnice cu darurile Duhului plinit,
Bucura-te, ascetule de Dumnezeu preaslavit si inainte vazator,
Bucura-te, povatuitorule al monahilor cel minunat si de Dumnezeu inteleptit,
Bucura-te, a Sfintei Biserici lauda si bucurie,
Bucura-te, a Manastirii Sarovului slava si laudare,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 6-lea
Pustia Sarovului propovaduieste nevointele si ostenelile tale, de Dumnezeu purtatorule, placutule al lui Hristos, caci desisurile si padurile ei de buna mireasma cu rugaciunea ta le-ai umplut. Urmand lui Ilie, prorocul lui Dumnezeu, si Botezatorului Ioan, te-ai aratat vlastar pustiei mult roditoare prin darurile Duhului Sfant cu a carui putere multe si preaslavite fapte ai savarsit, indemnand pe credinciosi sa-I cante lui Dumnezeu, datatorului de bunatati: Aliluia!
ICOSUL al 6-lea
Rasarit-a intru tine, fericite Serafime, un nou ales de Dumnezeu, vazator asemenea lui Moise caci, fara prihana slujirea la altarul Domnului savarsind, te-ai invrednicit a-L vedea pe Hristos in Biserica, cu puterile cele netrupesti venind. Iar noi, de aceasta bunavointa a lui Dumnezeu minunandu-ne, iti cantam tie acestea:
Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu preaslavit,
Bucura-te, cel ce cu Lumina cea intreit stralucita ai fost luminat,
Bucura-te, al Preasfintei Treimi slujitor credincios,
Bucura-te, al Duhului Sfant lacas impodobit,
Bucura-te, cel ce pe Hristos impreuna cu ingerii, cu ochii trupesti L-ai vazut,
Bucura-te, ca inca in trupul cel putrezitor fiind, dulceata Raiului mai inainte ai gustat,
Bucura-te, cel ce cu painea vietii ai fost indestulat,
Bucura-te, cel ce cu apa nemuririi ai fost adapat,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 7-lea
Voind iubitorul de oamneni, Dumnezeu sa arate intru tine, preacuvioase, a Sa nespusa milostivire catre oameni, cu adevarat luminator de Dumnezeu stralucit te-ai aratat, caci cu faptele si cuvintele tale pe toti ii aduci la evlavia si la dragostea dumnezeiasca. Astfel, cu stralucirea faptelor tale fiind luminati si cu painea invataturii tale fiind indestulati, pe tine cu sarguinta te marim si lui Hristos, Celui ce te-a preaslavit pe tine ii cantam: Aliluia!
ICOSUL al 7-lea
Vazandu-te pe tine nou ales al lui Dumnezeu, din locuri indepartate au alergat la tine credinciosii in necazuri si suferinte fiind, iar tu pe cei apasati de nevoi nu i-ai departat, revarsand vindecari, daruind alinare, cu rugaciunile pentru ei mijlocind. Pentru aceasta in tot pamantul rusesc vestea minunilor tale se raspandea iar fii tai duhovnicesti te slaveau pe tine asa:
Bucura-te, pastorul nostru cel bun,
Bucura-te, parinte milostiv si bland,
Bucura-te, lecuitorul nostru cel grabnic ajutator si plin de har,
Bucura-te, tamaduitorul neputintelor noastre cel milostiv,
Bucura-te, in nevoi si impresurari grabnic ajutatorule,
Bucura-te, mai inainte vazatorule al celor ce vor sa fie,
Bucura-te, inainte vazatorule si mustratorule al gresealelor celor ascunse,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 8-lea
Straina minune vedem la tine, preacuvioase, caci, impovarat de ani, slabit si obosit fiind, o mie de zile si o mie de nopti pe piatra in rugaciune ai petrecut. Cine este dar indreptatit sa vesteasca suferintele si luptele tale pe care le-ai rabdat, fericite Parinte, ridicandu-ti mainile catre Dumnezeu, pe Amalec cel inchipuit biruindu-l si Domnului cantandu-I: Aliluia!
ICOSUL al 8-lea
"Intru totul esti dorire, intru totul dulceata, preadulce Iisuse!" - Asa strigai in rugaciune, Parinte, in linistea deplina a pustiei tale. Iar noi, cei intunecati cu desertaciunile si in pacate toata viata petrecand, dragostea ta catre Dumnezeu preamarim si tie iti cantam asa:
Bucura-te, mijlocitorul mantuirii celor ce te iubesc si te cinstesc pe tine,
Bucura-te, cel ce aduci pe pacatosi la indreptare,
Bucura-te, sihastru tacut si preaminunat,
Bucura-te, rugatorul pentru noi cel staruitor,
Bucura-te, cel ce ai aratat inflacarata dragoste catre Domnul,
Bucura-te, cel ce cu focul rugaciunii sagetile vrajmasului le-ai ars,
Bucura-te, lumanare nestinsa prin rugaciune, in pustie stralucind,
Bucura-te, luminatorule ce incalzesti si luminezi cu daruri duhovnicesti,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 9-lea
Toata firea ingereasca s-a mirat de aceasta deosebita vedere cand Staretului in zavorare aflat, imparateasa Cerului si a Pamantului S-a aratat, poruncindu-i sa iasa din pustie si sa nu-i opreasca pe oamenii credinciosi sa vina la el, ci pe toti sa-i invete a canta lui Hristos: Aliluia!
ICOSUL al 9-lea
Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep a spune puterea dragostei tale, fericite, caci implinind porunca Maicii Domnului, tuturor ce veneau la tine in slujire te-ai predat, iar celor nepriceputi ai fost sfesnic bun, celor intristati mangaietor, celor rataciti bland povatuitor, celor bolnavi lecuitor si tamaduitor. Pentru aceasta tie iti cantam asa:
Bucura-te, ca din lume in pustie te-ai salasluit ca sa agonisesti virtuti,
Bucura-te, ca din pustie in manastire te-ai intors ca samanta virtutilor sa o semeni,
Bucura-te, cel ce esti luminat de harul Duhului Sfant,
Bucura-te, cel ce esti plin de blandete si smerenie,
Bucura-te, al celor ce alearga catre tine Parinte iubitor de fii,
Bucura-te, cel ce imbarbatare si intarire prin cuvinte de iubire acestora le dai,
Bucura-te, ca pe cei ce veneau la tine bucurie si comoara ii numeai,
Bucura-te, ca pentru dragostea ta cea sfanta de bucuriile imparatiei Ceresti te-ai invrednicit,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 10-lea
La sfarsitul mantuitoarelor nevointe ajungand, preacuvioase, in rugaciune plecandu-ti genunchii, sufletul tau cel sfant in mainile lui Dumnezeu l-ai dat, pe care sfintii ingeri l-au inaltat sus, la Tronul Atoatetiitorului, ca impreuna sa te infatisezi intru slava cea neinserata, cantare de lauda cantand Cuvantului celui mai sfant decat sfintii: Aliluia!
ICOSUL al 10-lea
Zid tuturor sfintilor si mangaiere monahilor fiind, Preasfinte, Fecioara ti s-a aratat inaintea sfarsitului tau vestindu-ti ca aproape este stramutarea ta catre Domnul. Deci noi, minunandu-ne de o asa cercetare a Maicii Domnului, iti cantam asa:
Bucura-te, ca pe imparateasa Cerului si a Pamantului la fata ai vazut-o,
Bucura-te, ca prin aratarea Maicii Domnului te-ai umplut de bucurie,
Bucura-te, cel ce ai primit de la ea vestea mutarii tale la cele ceresti,
Bucura-te, ca prin glasul tau cel fara prihana sfintirea vietii tale ai aratat,
Bucura-te, ca in rugaciune inaintea icoanei Maicii Domnului duhul tau cel smerit lui Dumnezeu I l-ai dat,
Bucura-te, caci cu sfarsitul tau fara durere, prevestirea ta mai inainte o ai implinit,
Bucura-te, cel ce cu cununa nemuririi de mana Atoatetiitorului ai fost incununat,
Bucura-te, ca fericirea Raiului impreuna cu toti sfintii ai mostenit,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 11-lea
Cantare neincetata Preasfintei Treimi inaltand preacuvioase, prin intreaga ta viata mare ascet al evlaviei te-ai aratat: celor rataciti spre povatuire, celor bolnavi cu trupul si cu sufletul spre tamaduire, iar noi, multumindu-I lui Dumnezeu pentru multimea cea nemasurata a milelor Lui, neincetat ii cantam: Aliluia!
ICOSUL al 11-lea
Faclie datatoare de lumina in timpul vietii fiind, Parinte de Dumnezeu fericit, si dupa moarte ca o stea stralucitoare a pamantului rusesc ai luminat, caci reversi de la cinstitele tale moaste rauri de minuni celor ce cu credinta si cu dragoste alearga catre tine. Iar noi, ca celui ce esti fierbinte rugator pentru toata lumea si facator de minuni, tie-ti cantam acestea:
Bucura-te, cel ce cu multimea minunilor de Dumnezeu esti preaslavit,
Bucura-te, cel ce cu dragostea ta lumea intreaga o ai luminat,
Bucura-te, iubirii lui Hristos urmasule cel credincios si drept,
Bucura-te, mangaierea tuturor celor ce cer de la tine ajutor,
Bucura-te, izvor nesecat al minunilor,
Bucura-te, al celor bolnavi si neputinciosi lecuitor,
Bucura-te, al apei celei tamaduitoare, fantana nesecatuita,
Bucura-te, ca toate marginile pamantului nostru cu dragostea ta le-ai cuprins,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 12-lea
Cunoscand harul si indrazneala ta cea mare inaintea lui Dumnezeu cadem la tine, preacuvioase Parinte, roaga-te fierbinte catre Domnul ca sa apere Sfanta Biserica Sa de necredinta si dezbinare, de nevoi si necazuri, ca sa cantam impreuna cu tine Facatorului de bine, Dumnezeului nostru: Aliluia!
ICOSUL al 12-lea
Cantand preaslavirea ta te fericim pe tine, preacuvioase Parinte, ca pe un puternic mijlocitor pentru noi catre Domnul, ca pe un mangaietor si aparator, si cu dragoste iti cantam tie acestea:
Bucura-te, lauda Bisericii Ortodoxe,
Bucura-te, scut si ingradire a crestinatatii,
Bucura-te, calauza ce-i indreapta pe toti catre ceruri,
Bucura-te, aparatorul si ocrotitorul nostru,
Bucura-te, cel ce cu puterea lui Dumnezeu multe minuni ai savarsit,
Bucura-te, cel ce cu vesmantul tau pe multi bolnavi ai vindecat,
Bucura-te, cel ce toate uneltirile diavolesti le-ai biruit,
Bucura-te, cel ce jivinele salbatice cu blandetea ta le-ai supus,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 13-lea
O, preaminunate sfinte si mare facator de minuni, preacuvioase Parinte Serafime, primeste aceasta sarmana rugaciune a noastra ce se inalta spre lauda ta si stand acum inaintea Tronului imparatului imparatilor, al Domnului nostru Iisus Hristos, roaga-te pentru noi toti ca sa aflam mila Lui in Ziua Judecatii, cu bucurie cantandu-I: Aliluia!
Acest condac se citeste de trei ori cu trei metanii mari, apoi Icosul 1 si Condacul 1.
Sfantul Serafim de Sarov - Rugaciunea intai
O, preaminunate Serafime, mare facator de minuni din Sarov, pentru toti cei ce alearga la tine ajutatorule cel grabnic ascultator, in zilele vietii tale nimeni de la tine sarman n-a iesit ci tuturor placuta le-a fost vederea fetei tale si glasul cel cu buna intampinare a cuvintelor tale. Pe langa acestea si darul tamaduirilor, darul inainte vederii si darul vindecarilor sufletelor celor neputincioase cu imbelsugare in tine s-au aratat. Iar cand te-a chemat pe tine Domnul de la ostenelile cele pamantesti la odihna cea cereasca, niciodata dragostea ta n-a lipsit de la noi si nu este cu putinta a numara minunile tale care s-au inmultit ca stelele cerului caci iata, in toate marginile pamantului te arati oamenilor credinciosi si le daruiesti tamaduiri. Pentru aceasta si noi strigam tie: O, preabunule si blandule Cuvios al lui Dumnezeu, rugatorule cel cu indrazneala pentru noi, care niciodata nu departezi pe cei ce te cheama pe tine, inalta pentru noi binefacatoarea ta rugaciune catre Domnul puterilor ca sa intareasca poporul nostru binecredincios si sa ne daruiasca noua cele de trebuinta in viata aceasta si toate cele de folos pentru mantuirea sufletelor noastre, ca sa ne pazeasca de caderi in pacat si sa ne invete pocainta cea adevarata, ca fara de piedici sa intram in imparatia Cerurilor unde tu acum stralucesti in slava neapusa, si sa cantam cu toti Sfintii, laudand Treimea cea de Viata datatoare, in veci! Amin.
Sfantul Serafim de Sarov - Rugaciunea a doua
O, preasfinte Cuvioase si de Dumnezeu purtatorule Parinte Serafim, cauta din slava ta cea de sus catre noi cei smeriti si neputinciosi, impovarati cu multe pacate, care cerem de la tine ajutor si mangaiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plina de bunatate si ajuta-ne ca sa pazim fara de prihana poruncile Domnului, sa tinem cu tarie credinta ortodoxa, cu sarguinta sa-I aducem lui Dumnezeu pocainta pentru pacatele noastre in evlavie crestineasca, cu harul bine sa sporim si sa fim vrednici de ajutorul si mijlocirea ta pentru noi inaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credinta si cu dragoste ne rugam tie si nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum si in ceasul sfarsitului nostru ajuta-ne si apara-ne cu rugaciunile tale de sagetile cele pline de rautate ale diavolului, ca sa nu ne stapaneasca puterea lui ci, cu ajutorul tau, sa ne invrednicim amosteni fericirea lacasurilor Raiului. Caci in tine ne punem astazi nadejdea, Parinte milostive, fii pentru noi cu adevarat calauza spre mantuire si aduna-ne la lumina cea neinserata a vietii vesnice prin mijlocirea ta cea bineplacuta, la Tronul Sfintei Treimi, ca sa slavim si sa cantam impreuna cu toti Sfintii Numele cel vrednic de inchinare, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin.
Sfantul Serafim de Sarov - Troparul (glasul al 4-lea)
Din tinerete L-ai indragit pe Hristos, fericite, si numai Lui, Unul, ai dorit cu inflacarare sa ii slujesti, prin rugaciune neintrerupta in pustie, nevoindu-te cu inima plina de umilinta dobandind iubirea lui Dumnezeu si aratandu-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugam tie: Mantuieste-ne pre noi cu rugaciunile tale, preacuvioase Serafime, Parintele nostru.
Sfantul Serafim de Sarov - Condacul (glasul al 2-lea)
Frumusetea lumii si cele trecatoare lasand, preacuvioase, te-ai salasluit in Manastirea Sarovului si acolo, ingereste vietuind, multora le-ai fost cale spre mantuire. Pentru aceasta si Hristos te-a preaslavit pe tine, Parinte Serafime, imbogatindu-te cu darul tamaduirilor si al minunilor. Drept aceea iti cantam tie: Bucura-te, preacuvioase Serafime, Parintele nostru.
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)