Cugetarile mele......

accept92 spune:

Si pun pariu ca nu esti genul care sa iti predici crezul si altora... Cunostintele tale au alte motivatii decat tine probabil.

tyaa spune:

Eu nu prea predic nimic, nimanui, cu atat mai mult nu ii spun cum si in ce sa creada:).
Accept92, esti atat de lucida:D, ideile tale sunt atat de clare. Citesc postarea ta si inteleg ce vrei sa spui, daca o recitesc pe a mea nu inteleg nimic:)).

accept92 spune:

Sunt clare pentru ca sunt putine. Eu totusi inteleg si postarea ta. :P

tyaa spune:

Intrebarea de azi: cum recunosti un om bun? Adica bun cu adevarat, nu fraier, nu prost ci bun. Nu care pare bun, sau care "se da bun". Un om care e bun in sufletului lui, un om pe placul lui D-zeu. Sa nu-mi spuneti de preoti, calugari, maicute caci in ei nu ma incred, de fapt nici nu imi plac acesti slujitori declarati ai lui Dumnezeu.
Caut un om bun, de la care sa invat cum e sa fii bun, caci ma simt rea, inutila, ma simt rea in sufletul meu.

Iasmin08 spune:

Tyaa, de vreme ce spui ca esti rea, ai o definitie a rautatii (ipotetic vorbind) si prin extrapolare ( bun e opusul lui rau) ai si definitia bunatatii. De ce ai avea nevoie sa te invete altcineva sa fii bun? Inima ta nu-ti spune, dar ratiunea?
Personal nu cred in bunatate absoluta- nu intr-un om. Eu cred ca oricare dintre noi poate deveni rau sau bun. Avem intotdeauna de ales si stim exact ce inseamna bun si ce inseamna rau. Daca discutam ca binele meu inseamn raul altcuiva deja se schimab situatia, discutam despre lipsa de empatie.
In tot cazul, om matur fiind, de ce ai nevoie de un model?

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

tyaa spune:

Pai, poate nu chiar de un model, dar sunt intr-o situatie in care nu stiu exact care e diferenta intre bun sau slab, sau fraier:).

Iasmin08 spune:

Tyaa, iarta-ma am crezut ca e o discutie pur ipotetica. Pai eu ma gandesc ca omul bun (nu fraier) este cel care pune interesul tau mai presus de al lui. Asta insa o face in cunostiinta de cauza. Cat despre cel slab, pai tocmai bunatatea este privita ca slabiciune. Nu este atata vreme cat este asumata. Adica fapta buna nu vine din delasare, din lene, pentru ca ''asa a fost sa fie''. Ci e urmarea unei lupte interioare. Problema este ca pana nu ne dai mai multe date, discutam doar teoretic.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

tyaa spune:

Iasmina, date nu stiu daca o sa mai dau, am vorbit prea mult pe forum, despre cineva,exista un subiect, pe care i l-am aratat, mi s-a "sugerat" ca am facut de ras persoana despre care am vb. Nu pot fi "calda" cu persoana de care vorbeam, desi as vrea sa pot trece cu vederea anumite fapte, sunt rece. Are dreptate. Insa....comportamentul meu a fost si este generat de ceva, si ma consider rea...sau cum sa spun, e ciudat ce am sa zic. Ma consider o persoana nu tocmai buna deoarece consider ca cealalta pers este ghidata de egoism. Cred ca te-am bagat in ceata:)).
Cateodata simt ca pot fi altfel, dar atunci un lucru marut, care nu imi e pe plac, ma face sa dau inapoi si sa ma gandesc ca eu nu as face asta....desi in ochii multora gestul sau intamplarea nu are valoare.
Am renuntat atat de usor la tot ce era al nostru, dpdv material...si poate asteptam ca lucrurile sa decurga altfel, nu recunostinta asteptam, as fi vrut sa fie constienta acea persoana de valoarea intamplarilor.
De aceea ma simt rea, nu ii pot arata compasiune, si nici suport, desi i l-am promis candva, inainte sa aflu alte detalii.
Ma simt rea pt ca ma gandesc la confortul meu si al fetei si in sufletul meu acuz "persoana" de ignoranta si indiferenta si ca alearga dupa cai verzi pe pereti.
Acuz "persoana" respectiva de egoism.
Ma simt rea pt ca nu pot face mai mult si pt ca sunt de acord cu ce am citit intr-o postare, la unsubiect aici pe forum, care spune ca ii vedem pe ceilalti prin prisma calitatilor noastre, de aceea poate eu sunt mai egoista decat "persoana".
Ai inteles ceva?

tyaa spune:

Cu alte cuvinte.......daca as sti cu adevarat ca "persoana" este un om bun, cu adevarat bun, as continua pe acelasi drum, insa daca nu e asa...as alege o alta cale.
de asta intrebam, cum recunosti un om bun? Nu m-ar interesa nimic, partea materiala, oricum trebuie sa o luam de la capat cu totul, dar nu as vrea sa se repete povestea dupa un timp.
Imi vin in minte numai partile rele ale "persoanei", as vrea sa ii vad si partile bune.
Odata, demult, pe cand fratele meu era un student amarat, fara bani, fara mancare, care avea o chirie de paltit, am vrut sa ii trimit bani si "persoana" mi-a zis "pai ce, tu muncesti pt fratele tau?" Dar roata se intoarce, si fratele meu a ajutat "persoana" de mai multe ori.

Iasmin08 spune:

Mmmnnu, n-am inteles pentru ca nu stiu cealalta postare.
Dar, eu zic ca nu esti rea. Esti probabil rationala si cu capul pe umeri, o mama extraordinara si alegi binele fetei in pofida prieteniei cu o alta femeie. Cam asta am priceput eu. Intrebarea e : tu vrei sa pari buna chiar daca ai facut alegeri de care nu esti tocmai multumita? Pai asta inseamna compromis.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori