Cugetarile mele......
Raspunsuri - Pagina 5
Iasmin08 spune:
Ma repet- o persoana cu desavarsire buna este cea care reuseste sa puna interesul tau mai sus decat propriul ei interes. A facut persoana asa? Parca nu prea pare.
Iasmin, mama de strengar de 8 anisori
tyaa spune:
Iasmina:D
nu e vb de o femeie...ce simplu ar fi. E mult mai mult
daca vrei putem vb pe msg . Alte detalii nu mai vreau sa dau pe forum. Si nu vreau sa par buna, chiar deloc. Nu pot apara nic imacar ce mi se cuvine, sa nu aiba altii de suferit de pe urma mea.
tyaa spune:
Mi-am amintit ceva referitor la "fraier sau bun", adica felul in care percepem o fapta. O femeie la vreo 60, povestea ca a fost la spovedit, a intrebat preotul ce pacate are, ea zice "niciunul" referindu-se la cele 10 poruci. Povesteste apoi, cum in trecut, calatorea cu foarte multe bagaje dar citez " intotdeauna am gasit un FRAIER, care sa mi le care".
tyaa spune:
Ne trezim de dimineata, razele soarelui razbat prin jaluzelele geamului fix in ochii nostrii......fetita deschide ochii "mama, pot sa ies afara"? Abea e ora 7.30. O imbrac, iese pe terasa si striga cat poate de tare "Sandeeeeeeeeeeeel, Sandeeeeeeeeel!", Sandel e catelul, supranumit si "macarena", are o codita scurta de tot, cand se bucura, da mai mult din fund decat din coada.
Mai incolo cateva gaini graiesc ceva, se sfatuiesc acolo in treaba lor, iar oile, deja afara la pascut, se uita la noi si ne spun ceva "Beheeee", sunt blande, mieii lor salta in iarba plina de roua.
E luna mai, cea mai frumoasa luna din an, o iubesc, pomii abea au dat in frunza, iarba e de un verde crud superb, iar nucul batran, de peste 100 ani, abea isi arata frunzele putin deschise. Vantul adie placut, doar atat cat sa ne racoreasca, admiram gradina cu cele plantate de noi acolo, ceapa, capsuni,ridichile de mai si alte minunatii.
E atata liniste, nu am nici semnal la telefon si e perfect, nu ne uitam nici macar la TV.
Putin mai sus, pe deal, e marul inflorit, e atat de fain, conturul coroanei straluceste in lumina, iar fantana....fantana e superba, cladita de parintii bunicii mele, cu alunii pusi in jurul ei de catre bunicul meu, si multe flori mov, deja inflorite, oare cum se numesc ele? Popular le zice "sashtiu".
In jur, dealuri impadurite ici-colo, oameni iesiti la arat dupa metoda veche, calul si plugul impins de barbati.
Seara iesim la o blimbare prin padure, cativa carabusi stau agatati de frunzele crude ale unui stejar, ciresii salbatici au inflorit, pe langa padure e plin de ciubotica-cucului, copila mea trebuie musai sa culeaga cateva, ii plac florile, de tot felul, imi intinde o floare "mama, asta e pentru tine". Faceminconjur si iesim intr-un drum batatorit, care atunci cand ploua devine mocirla, acum e frumos si uscat.
Soarele aproape apune in lumina lui rosie, imi amintesc de bunicul care stia exact locul unde apune ghidandu-se dupa copacii de pe deal.
Seara, cerul instelat, se aud racametii, broastele alea mici si faine, niste pasari de noapte stau la taclale. Una e mai aproape, cealalta ii raspunde din departare cu un soi de fluierat.
Carul mare, ce o fi insemnand el, parca a fost facut cu rigla, racoarea e placuta, ai putea dormi afara:).
E doar natura...
Iasmin08 spune:
Tyaa
, nu te-am mai vazut de multisor pe forum. Chiar ma intrebam cum mai este viata ta.
Vad ca acum esti intr-o stare de spirit poetica. Sper ca e de bine si ca ati trecut cu bine de furtuna.
Iasmin, mama de strengar de 8 anisori
ANISO spune:
Tyaa nu am citit chiar tot,dar cred ca ai talent de povestitor.Parerea mea este ca ar trebui sa scrii povesti pt. copii.Sper sa te gandesti la asta ...stii ce,eu fac desenele, am face echipa buna.
tyaa spune:
Iasmin, furutna a trecut, dar situatia e cam aceiasi.:)
Aniso, facem echipa,cumsa nu, daca te multumesti sa desenezi atat de rar pe cat scriu eu.:)
tyaa spune:
Evadare, cuvantul asta reprezinta dorinta mea in ultimele saptamani.
As vrea sa evadez, din casa asta din orasul asta, din tara asta, departe, departe, sa rup legatura pentru o vreme cu tot ce inseamna viata mea acum, exceptie face copilul meu, care e prezent mereu in inima si fanteziile mele cu privire la evadare. Copilul meu ma insoteste in orice dorina si in orice vis. Imi imaginez cum ar fi sa plecam noi doua, ce viata am avea, ce fericiri sau nefericiri am intampina. Rasfoind un e-mail, am dat peste niste poze cu niste dormitoare, unele avea ferestrele mari, luminoase, cu vedere la mare, am tras aer in piept si mi-am imaginat cum ar fi sa ne trezim noi doua, respirand aerul sarat al brizei dintr-o diminieata, fara sa ma gandesc la casnicia mea, la parintii mei, la bunicii mei, la prietenii mei actuali, fara sa fac vizitele periodice la socra mea care a suferit un accident cerebral de curand si care, de altfel, si-a revenit. Fara toate astea, sa ma trezesc si sa fac ceva frumos, sa desenez ceva stand pe plaja,iar fiica mea sa se joace in nisip, sa am bani de benzina sa plec oriunde si cand vreau fara sa dau socoteala nimanui, sa pot cumpara ce am nevoie, sa ii pot asigura pe cei ce ma iubesc ca sunt bine, sa nu isi bata nimeni capul cu problemele mele.
Sa scap de tot ce insemana presiunea din jur, sa merg aici si acolo fara sa trebuiasca sa ma impart, fara sa ma gandesc ca sunt asteptata in alta parte sa fac o mancare sau sa fac curatenie.
Imi doresc sa pot intoarce ajutorul primit din partea familiei mele, sa imi pot ajuta fratele, tatal si mama, si bunica...cand vor avea nevoie caci ei m-au ajutat cat au putut, in acelasi timp imi doresc sa pierd legatura cu anumite persoane pe care nu le urasc, dar am vazut cat sunt de superficiale si imi face rau chiar si prezenta lor, nu vreau sa le mai vad, nu vreau sa mai stiu de ele, si nu pot... sunt prea aproape, au mai multe fete si nu le pot face fata, vreau doar sa le evit, dar sunt prea aproape, mult prea aproape.
Tocmai am terminat de citit o carte pe care mi-a adus-o o prietena, pe care o stiti si voi de aici de pe forum, careia ii multumesc. Cartea se numeste "Eat, Pray, Love," iar personajul principal merge intr-o calatorie de vindecare, intelegere, acceptare, regasire. Cartea asta mi se potriveste atat de bine acum, ce n-as da sa am acum un guru care sa imi spuna si mie ce sa fac...sa imi dau seama ce ma nemultumeste cel mai tare in aceasta viata, sa imi spuna ca sunt nebuna, sa renunt sau sa merg mai departe, sa imi spuna si mie cineva ce sa fac!! Ce n-as da sa ma pun in acord cu Divinul, sa il gasesc pe DUmnezeu, exact ca in cartea de mai sus, citind-o mi-am imaginat ca eu sunt personajul principal:)), pret de cateva secunde chiar am crezut...POate ma o sa ma trimiteti la biserica, insa eu nu am religie, nu cred in religie, religia mi se pare cea mai neagra intamplare care se poate intampla unui om, in opinia mea religia e in proportie de 80% traditie....si nimic mai mult. Preoti, episcopi, si altii de orice rang nu imi creaza altceva decat repulsie.
Dumnezeu nu poate fi asa cum spun ei, Dumnezeu este iubire, daruire, si tot ce e frumos. Nu cred sa fie atat de limitat precum imaginea care ni se ofera.
Cred ca religia e de fapt o bariera intre oameni si Dumnezeu, nu o cale de a ajunge la EL.
Si asta e viata mea, e consecinta alegerilor mele, a faptelor mele, si trebuie sa o accept asa cum e....pana imi voi da seama unde am gresit mai tare, sau pe ce cale sa apuc, fara sa zdruncin psihicul fetei mele.
Doamne ajuta!