Cugetarile mele......

mina spune:

Tya,

strange tot ce scrii, imprima-le chiar si la o imprimanta banala alb negru. Fa o coperta la inspiratia de moment (daca vrei ti-o fac eu, da-mi de stire).
Da brosurica asta cadou celor dragi in loc de cadouri de Pasti sau de Craciun, sau sotului de ziua lui.
Cei din jur te vor re-descoperi, tu te vei simti implinita: iata ceva ce faci bine! (pentru ca fetele au dreptate, ai talent, chiar daca tie nu-ti vine sa crezi).
Sau daca-ti aduni curajul, trimite textele la o editura. Nu stii pana nu incerci.

Si, bineinteles, intra aici si scrie de cate ori ai chef, noi citim cu bucurie

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

principe spune:

Offf,nu mai inteleg,ori eu gandesc ca toata lumea,ori toata lumea gandeste ca mine...dar "tonul" tau sugubat taaaaaaaaare m-a capturat.

Tyaa,tu scrie mai mult si gandeste mai puti...ca tare o sa-ti fie bine.

tyaa spune:

Mai forumisti, am recitit ce am scris vazand ca va place, ca e nou pt mine, adica nu mi-a mai zis nimeni ca scriu frumos, poate doar la caligrafie prin clasa a 3-a. Dar era o bucatica din viata mea, asa cum a fost ca acum eu sunt cam "varza", de fapt mai varza decat varza. In familie suntem intr-o situatie cam "nasoala" ca sa zic asa, in limbaj de cartier, ca oricum nu am studii superioare ca sa incheg aici o discutie elevata cu fraze alese si pilde intelepte.
Desi imi doresc asa demult intelepciunea, sau uneori imi imaginez un batranel intelept cu care ma intalnesc intamplator si care sa imi spuna secretul meu, ala de nu il stiu, adica ala care ma face sa nu ma inteleg nici eu si sa ma indrume spre calea cea buna:).
Nu gasesc raspunsul multor intrebari, nu il gasesc si pace. Si daca as scrie aici cate intrebari am eu, ati spune ca sunt mic copil, sau ca pana acum nu am priceput nimic din ce inseamna viata....problema cea mare e ca nu cred ca voi pricepe vreodata.
Nu mai suport sa ma uit la stiri, nu mai suport sa citesc subiecte socante pe internet, nu mai suport atata rautate si ura, atatea boli, atatia copii care sufera, atatea razboaie si amenintari, atata RAUTATE. Cu totii suntem cate putini rai, altfel nu vad cum am lasa sa se intample asa ceva cu lumea.
Poluam aerul, suntem dependeti de medicamente si suplimente nutritive deoarece am adus hrana noastra intr-o faza in care a devenit toxica.
Consumam mult mai mult decat avem nevoie, masini scumpe, haine de marca cu preturi absurde ('da e de marca"), fiecare alearga si munceste sa ocupe pozitii inalte in societate, uitam de copii (doar le 'facem" viitorul), surmenaj continuu. Oamenii nu mai au timp de o vorba buna.
Intr-o zi Dumnezeu se va supara tare de tot si eu as face-o in locul Lui. Pe cei ca mine as fi foarte suparata, pt ca nu fac nimic sa schimbe lumea, iar cei ce o fac sunt considerati nebuni.
Imi doresc sa traiesc decent dar nu sa fiu bogata, mi-e teama sa nu imi pierd si eu mintile, "mintile mele" din "bibilica mea".
Din pacate nu sunt prea optimista azi, dar m-a palit iarasi dorul unei vieti simple si curate care e un lux pt mine.
Lumea ma considera delasatoare...sau mai bine zis fara ambitii, bleaga si etc......ca nu mai stiu. Asa oi fi.....Nu recitesc ce am scris ca apoi imi vine sa sterg:).
Si Mina, nui cred ca as putea lasa pe cineva dintre ai mei sa vada ce scriu eu pe aci, asta e o parte secreta, doar a mea. Mi-ar fi jena sa citeasca careva ce bazaconii scriu:))
O duminica frumoasa



mama de fetitzoi Elisa Nicola(21 sept. 2004)

http://community.webshots.com/user/2002

alina023 spune:

Tyaa, ai scris tare frumos! Chiar si cand esti deprimata ai sufletul frumos.
La fel ca si tine gandesc si eu, doar ca mi-e mai greu sa exprim (fie si doar in scris). Si eu am trairile si intrebarile pe care ti le pui tu. Nu am gasit raspunsuri, dar incerc pe cat posibil...

Mai scrie-ne!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
poze cu noi Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!

tyaa spune:

Ha!
Ma apucasem sa dau cu aspiratorul si m-am trezit ca ma gandesc la "nemurirea sufletului":)). Asa ca l-am oprit si aici sunt la taste. Am ajuns in punctul in care am motive serioase sa ma gandesc daca viata de cuplu, aia in doi, aia care ne face fericiti sau mai ales nefericiti, isi are rostul.......Daca omul, inca de la inceputuri, nu a fost facut sa fie monogam, cum a ajuns sa faca compormisuri, sa fie dependent sau independent (dupa caz) de o anumita persoana de sex opus. De ce facem atatea regului, ingradim identitati, oprimam suflete, "scoatem ochi", cerem ce credem ca ni se cuvine.
Pana la urma "ce ni se cuvine"? Ce drepturi avem noi sa "asteptam ceva de la cineva", de ce asteptam? De ce incercam sa schimbam persoane, de ce acceptam sa fim schimbati? Omul are obiceiul sa isi faca viata grea, nu simplifica nimic niciodata.
Imi amintesc acum 10 ani o discutie cu o fosta colega si prietena, in care ii marturiseam ca nu inteleg sensul casatoriei, ca as prefera sa fac un copil, doi sau 3 (daca imi permit) dar sa nu ma casatoresc....bine nu va spun ca m-am casatorit la scurt timp dupa aceea:D, "orbul gainii", m-am casatorit....nu ca regret neaparat,dar am trecut si atunci prin niste stari ciudate, ma gandeam ca daca il parasesc atunci, va suferi foarte mult, el aera divortat de aprox 3 ani, nu i-as fi putut face asa ceva......dar pana la urma a fost departe de ceea ce visam.
Dar nu despre mine as vrea sa fie vorba in acest mesaj.
As vrea sa fie vorba despre lucrurile si intamplarile care fac o relatie sa moara...de ce moare...de ce nu "mirosim" primul gest, prima fapta, prima greseala, prima indiferenta care duc o relatie spre "moarte", dece facem atatea compromisuri pentru ca mai apoi sa i le reprosam partenerului, de ce ne ingradimunii pe altii, facem atatea reguli ca sa "dam bine", ca sa fim in rand cu ceilalti. Si nu in ultimul rand cum poti sa nu il cunosti pe cel de langa tine dupa ani si ani....
Sunt atatea cupluri in care partenerii parca se urasc dar totusi raman impreuna....pt ce? De ce nu avem curajul sa ii lasam dreptul la fericire partenerului? Ce inseamna iubirea adevarata si ce inseamna egoismul? Cum ajungi sa nu iti mai pese de cel de langa tine?
Si intotdeauna sunt doi....nu cred ca e un singur vinovat niciodata.
Eu acum....parca as avea un val pe ochi, nu stiu, nu vad, nu pot sa fac ceva pt "noi", sau poate nnu vreau. Si nu stiu care e mai vinovat, eu sau el?
Cate intrebari.....cate nelamuriri si cat oscileaza atitudinile intr-o relatie.
Cert e ca oamenii isi fac viata grea, singuri....parca fiecare se naste cu un sac gol, imaginar, in spinare, pe care il umplem cu responsabilitati, datorii, probleme imaginare, dar grele, pe care trebuie sa le ducem pana in ultima clipa pe drumul prin "societate", ea societatea, e parsiva, inselatoare "iamginara" prin definitie:D....ia, vedeti cum bat campii? Ce e societatea asta? Cine a creat-o? Daca nu omul cu manuta lui. "Societatea" naste nevoi reale sau imaginare si omoara dorinte si vise. Societatea a aparut oarecum...... la unmoment dat, asa brusc, "hopaaaa, ia utite societatea, hai sa ne integram in ea."
Oamenii sunt frumosi si parsivi in acelasi timp, buni si rai, ingeri si demoni, curati si murdari, oamenii isi "fac etichete", care uneori ii reprezinta, alteori nu, cert e ca oamenii ar putea face sa fie totul mai frumos dar fac totul mai urat, mai rau, mai diabolic.
De cand te nasti te antrenezi ca sa te poti integra in EA "societatea", trebuie sa ai cei 7 ani de acasa, trebuie sa ti se insufle cum si ce trebuie sa gandesti, sa te comporti, trebuie sa fii "educat" sau "dresat" nu stiu exact cuvantul ptrivit , iar daca esti diferit, daca vrei sa iesi din tipar, esti NEBUN.....Trebe sa ai servici, trebe sa ai barbat, barbatul trebuie "condus", trebuie "mintit", "manipulat ", ca sa ce??? Sa se comporte normal? Pai ce? Mi-am luat Catzel? Nu vreau sa educ pe NIMENI, mai ales pe el, nu vreau sa il schimb daca asa e el doar nu am stiut eu, NU vreau sa ma schimb eu. Vreau sa fiu altfel.....NU vreau "societatea"...
Nu vreau sa fac lucruri doar de dragul integrarii.
Pana la urma de ce trebuie sa ne integram undeva????
Ma duc sa "aspir" in continuare, daca citesti, sa stii ca nu o sa corectez nimic, de aia ca nu vreau, desi textul probabil nu are noima, nici logica, doar un "aer" de atac, razvratire....nerv.

accept92 spune:

Oamenii isi doresc integrarea in societate pentru ca libertatea e un lucru greu de dus, greu de asumat. Cand viata e un drum drept trasat de altii, e usor. Multitudinea de posibilitati pe care o ai atunci cand iti permiti sa fii liber este obositoare si pune un stres permanent. Cand in alegerile tale nu mai ai ca reper nici societatea, nici religia, nici familia...atunci lucrurile devin cu adevarat complicate. Deci tind sa cred ca ceea ce identifici tu ca elemente ce complica viata eu le vad dimpotriva simplificand-o mult. Dar in simplificarea asta se pierd atat de multe...pentru unii merita, pentru altii nu.

Daca omul a fost facut sa fie monogam sau nu...asta nu stiu...mai degraba imi place sa cred ca nu a fost facut sa fie intr-un fel sau altul. Stiu insa ca ar fi pacat sa fie monogam...sa cunosti un om inseamna sa descoperi un univers, sa devii parte din el si sa misti, sa lasi ceva acolo. Odata ce intelegi iubirea si cunoasterea asa...e greu sa te opresti la o singura experienta.

Delia21 spune:

Tare imi place citatul asta.....il citesc zilnic si uite asa imi gasesc resurse sa ma bucur de cele mai firesti lucruri,de genul...ca-mi vorbeste copilul,imi amintesc cat ma perpeleam ca la 2 ani impliniti nu zicea prea multe....,de faptul ca ma duc la scoala,imi reamintesc cat mi-am dorit sa-mi continui studiile...si cat ma costa cursurile...si asa mai departe .Sper sa aibe acelasi efect asupra voastra Ne purtam ca si cum confortul si luxul sunt principalele nevoi in viata, cand tot ce avem nevoie ca sa fim fericiti este ceva care sa ne entuziasmeze.
Einstein

tyaa spune:

Accept92, da de acord cu tine, insa tot societatea creaza nevoi imaginare, stupide....moda de exemplu...omul monogam sau nu, e trist cum dorim sa ne schimbam unii pe altii, e trist ca fortam lucrurile ina primii ceea ce dorim NOI, ce credem noi ca trebuie. Sunt putini cei care accepta si alte puncte de vedere, care accepta ca nu suntem cu totii la fel.
Nu stiu, rare sunt cuplurile in care e armonie, si nu se face compromis. De fapt nu cred ca exista cuplu in care sa nu se faca compromisuri, ori cat de neinsenate ar fi ele.
Delia 21, un citat frumos, daca ignoram nevoile fizice si materiale primare.

tyaa spune:

Revin, ca sa spun ca mi-as dori sa fiu cum am scris mai sus, sa circul impotriva curentului, insa sunt un om obisnuit si banal. Ca oricare altul.
Vizavi de religie, in urma cu cateva saptamani am avut o discutie cu doua cunostinte, care incercau sa imi explice ca religia lor e calea spre mantuire, am discutat cam o ora, cred ca s-au speriat de modul meu de gandire, nu m-au mai cautat. Le-am intrebat de ce are omul nevoie de "o religie", cu ce ne face mai buni, mai intelepti o religie. Din punctul meu de vedere o religie e doar o traditie, s-a nascut dintr-o conceptie, o idee a cuiva.
Eu cred in Dumnezeu pt ca vreau, pt ca imi e mai usor sa cred, pt ca trebuie sa existe si pt ca vreau sa cred ca exista ceva dupa moarte mergand pe principul ca totul se transforma.

accept92 spune:

Cand se intalnesc doi oameni liberi posibilitatile sunt nelimitate. E greu de estimat cate cupluri de genul asta exista pentru ca un om liber este automat si foarte discret, neavand de nevoie nici de sfaturi nici de confirmari.

Din punctul meu de vedere viata se imparte in doua mari etape: inainte si dupa ce ai copii. Inainte de a avea copii compromisurile de orice fel, in orice domeniu sunt pentru cei care n-au curaj sa fie liberi. Cand ai si un copil nu mai poti trai cu dosul la societate, dar nu in cuplu sunt necesare compromisurile...sunt alte mici compromisuri pe care societatea le cere (mare mare noroc avem ca ne-am nascut aici unde legislatia este laica totusi)...sunt totusi compromisuri pe care le poti face ironic, cu zambetul pe buze.


Dai spre exemplu moda......daca te-ai fi nascut intr-o tara in care 'moda' era valul pe fata? Crede-ma ca ai toate motivele sa te simti o norocoasa si sa traiesti asa cum vrei.