Cugetarile mele......

rory76 spune:

Tyaa, daca ai suficient timp iti recomand sa citesti cartea "Design yourself", de Karim Rashid. Este o carte care se citeste usor, dar e plina de entuziasm si nu se poate sa nu schimbe ceva in tine. Mie mi-a schimbat viata si am avut mari probleme, cu atacuri de panica, cu anxietate, tot tacamul de simptome...oribil! pot zice ca m-am vindecat cu cartea asta, nu exagerez. E un pic mai scunmputza, dar merita fiecare banutz! Seninatate iti doresc!!!

"sky is the limit!"

ymca spune:

inclin sa-i dau dreptate Tisinei: e nevoie de entuziasm...asa ca fa-ti curaj si scrie-i lui Mosu' poate te asculta si pe tine.

la mine din prea multa ocupatie - care nu-i pe gustul meu - deriva nemultumirile, si nu din lipsa ei.

si pe de alta parte eu cred ca am inteles prost capitolul maturizare si m-am preocupat mai mult de partea cu asumarea responsabilitatilor si-am uitat de entertainment...momentan ma simt cam baba, nu ma mai bucur ca pe vremuri (primul soc de acest tip l-am trait in 2004 cand am plecat intr-o delegatie in Grecia si langa mine statea un coleg care poza orice casuta alba, orice pasaroi ciudat, copac, fruct, iar eu treceam pe langa vestigii antice cu aceeasi indiferenta cu care trec pe langa rosiile din piata (care nu-mi plac)); de atunci tot observ ca sunt mai multe nimicurile care ma enerveaza si mai putine bucuriile autentice.

dar cred ca e o problema de autoeducare...adica ai constientizat problema si poti sa lupti impotriva ei

tyaa spune:

In timp ce sorb cafeaua scriu, apoi ma apuc de prajituri.....aseara am pierdut 100Ron cand mergeam la cumparaturi si inainte am fost cu copilul la urgente pt ca isi infipse o margea in nas, era cu sotul acasa care zice ca a suflat nasul si nu a iesit, deja plecau spre spital.
Scrisesem mai mult aici despre bunica, dar ajutorul meu mi-a editat textul......
Cand eram copii ne bucuram de orice nimic si de orice ciocolata, cat de mica. Atunci cand tata ne dadea bani, mergeam la magazinul din sat si cumparam 10-20 eugenia, mancam pana ne saturam. Abea asteptam seara, sa stam si sa ne uitam la stele de pe terasa casei si sa fie racoare....dar nu imi placea dimineata pt ca bunica ma trezea pe la 6 sa tai frunze la ratze:).
Bunica mea nu intelegea de ce trebuie sa invatam atat si ne zicea mereu "sa mai lasam scoala".
Bunica traieste si acum...........si atunci cand nu se simte rau e exact asa ca in trecut, in 10 dec a implinit 79 ani, multi inainte sa-i dea D-zeu.
Iarna in schimb eram pe afara toata ziua, treaba nu prea era, mergeam la scoala si apoi liberi....
Bunicul, un om bland, moale care stia geografie si istorie cata nu am stiut eu vreodata, care stia sa cante la fluier, ii placea mancarea buna (pe care bunica nu prea se pricepea saraca sa o faca), iar duminica se intalnea cu diferiti sateni si discutau istorie sau geografie..ducea mereu cate un almanah cu el.
Bunicul "juca turca" la Craciun si ii statea atat de bine, nu era prea vorbaret si nici nu se enerva usor, cand mergeam cu el la lucru faceam pauze dese de odihna sau de baut apa, ne spunea povesti frumoase din tineretile lui si ne povestea cum si-au facut casa si au ales fiecare bucata de lemn din padure si au caldit-o singuri. Cand era ceva mai tanar mergea la ospete, si juca invartite, sarbe si "ciuia" (chiuia). Cinstea fiecare dimineata cu un paharel de tuica, si mai bine daca avea companie.
Din cand in cand mai fuma un carpati puturos. Isi curata ghetele atat de minutios si perfect, exact asa cum a facut in aramata......o parte la Iasi, pe atunci se facea 3 ani iar tatal meu nu il cunostea cand s-a intors.
El ne stimula la invatat, pt fiecare premiu de dadea 100 lei si ne spunea sa invatam, sa avem servicu si sa plecam din sat.
El tanjea, cred, dupa o altfel de viata pe care nu o putea avea.
Imi amintesc cum ma astepta sa merg acolo in vacante, dupa ce am plecat la liceu, sa il tund si imi platea fiecare tuns, se bucura de fiecare intalnire si imi spunea tot felul de poezi.
Dar intr-o iarna, prin ~98, cand mergeam acolo intr-un week-end, cu o masina de ocazie, soferul ma intreaba daca am auzit ce s-a intamplat cu "tata Petre", caci asa ii spuneam........"nu zic". Facuse un atac cerebral si era la Tg Mures la spital, nu aveam sa ii mai ascult glasul niciodata de atunci.
Acasa ajunsa am ajutat la curatenie, apoi m-am intors la oras asteptan dun telefon. Imi povestise tata cum incepuse sa se clatine de parca ar fi baut, apoi mintea i s-a intunecat incet, statea pe patul lui cu ochii inchisi si recita o poezie "Dupa atata frig si ceata, iar s-arata soarele, de acum nu ne mai ingheata, nasul si picioarele".cam astea ar fi fost ultimele lui cuvinte......
"Tata Petre" al meu nu avea sa imi mai spuna vreo poveste ori vreo poezie, nici sa-mi dea vreun sfat intelept pt ca in 7 zile s-a stins.
Imi amintesc cat am plans la inmormantare si imi mai amintesc cum bunica mea ne invata cum "sa strigam" cand il vom baga in groapa...invatatura de care eu nu am tinut cont.
Nici o vizita acolo in satul bunicilor nu a mai fost la fel, o bucata de vreme nu am fost mai deloc, la mormantul lui foarte rar, vizitele sunt mai dese de cand exista fiica mea, e frumos acolo mai ales vara.
Se duc toate vremurile bune si frumoase, nu imi plac casele prea moderne nici viata de azi, de multe ori cand adorm ma gandesc cum mi-ar placea, macar in vis, sa ajung in trecut...pe vremea cand bunicii mei erau copii, sau chiar mai demult, nu imi place cum e lumea azi.
Poate veti spune ca imbatranesc, cam asta spun toti batranii.........dar asta e....
Si acum va las......

giulia71 spune:

frumos povestit, chiar frumos

Vin Sarbatorile!!!!

feriga spune:

Eu dac-as fi in locul tau, as scrie ce-mi trece prin minte, asa cum ai facut-o tu aici. Cind as stringe mai multe pagini, le-as imprima si le-as trimite la mai multe edituri.

Scrii foarte frumos, e pacat sa pastrezi talentul asta numai pentru tine.

tyaa spune:

:) Uitasem ca am deschis subiectul asta.
Feriga, multumesc. Sincer nu sunt prea talentata, dar ma bucur ca tu crezi asta. CIne stie, poate voi mai scrie aici.

aalina2003 spune:

Citat:

citat din mesajul lui tyaa Asa ca mi-am amintit BRUSC, Craciunul nu ma impresioneaza deloc(daca nu ar fi fata nici nu as face brad), iar pastele nici atat, iarna...hm, era frumos cand era zapada si ningea si mergeam pe derdelus, dar acum, nu e decat mizerie si gheata si ceata.....incep sa "vad" ca Bacovia d-le, cine stie ce poeata am sa ma fac. Cel mai mult imi place luna lui mai, sau imi placea, ca mai nou e ciudata tare vremea. Imi place luna mai...astept primavara, totul bine pana prin luna august cand deja ma gandesc cu groaza ca iar vine toamna, de fapt nu toamna in sine ma deranjeaza, mizeria, ploaia rece (nu aia de vara), culoarea gri, lumina........totul. Apreciez cel mai mult o iesire in natura....cu familia, cand vremea tine cu noi. Iar nu imi plac reuniunile de familie in care nu ma simt prea comfortabil. Si eu, ca la fel, diferenta ar fi ca n-am vecini (stau la casa), desi...cainele vecinilor latra de 3 nopti ca apucatul, nu pot sa deschid geamul (si e foarte cald!!!)si chiar cu geamul inchis il aud foarte tare. Latra continuu!! A ragusit deja,acu'doarme,da'stie el pentru ce..noaptea nu e departe. Dar...revin,bazaie pitica! Nu imi place viata la bloc, mai ales vara....aud cand merg vecinii la buda, probabil si ei pe noi, privim pe geam de la etajul doi.....iarna mai merge, dar vara....Ma bucur totusi ca avem unde sta. Asa, si sa nu uit...nu prea imi place sa am musafiri, peste noapte ca ziua nu-i bai, poate si pt ca avem doar 2 camere. I`ll be back. tyaa mama de fetitzoi Elisa Nicola(21 sept. 2004) http://community.webshots.com/user/tyaa2002

ayleen spune:

Tyaa, tare esti tu sensibila si impresionabila. Citindu-ti relatarea am avut senzatia ca ma uit pe un ecran la un filmulet pus la retroproiector. Un filmulet un pic vechi, cu culori decolorate, iar intr-un colt, in fiecare imagine, un chip de fetita cu ochi mari si intrebatori.
Poate de aici ti se trage, de la sensibilitate... Oricum, eu vad clar de tot inadaptarea. La viata de oras, la ritmul, tumultul si excentricitatea lumii moderne. Ah, da, ai intrat foarte bine in hora nebuna a timpului nostru, dar nu-ti place. Te tot uiti peste umar, inapoi, peste niste vai, peste niste paduri, peste niste timp.
Eu am trait o forma de-asta de tristete, in care ma temeam sa ma bucur, ca sa nu patesc ceva. Ma incerca si un sentiment de vinovatie cand traiam frivol, cand cheltuiam bani, pe care mama nu-i are, pe care tare nu i-am avut in copilarie... Si-acum simt rusine pentru risipa vietii si am un gust amar ori de cate ori servesc masa la un restaurant de 5 stele, de exemplu. Si-mi amintesc bucuriile simple din copilarie. Eram simpla, echilibrata, adica vesela! Ma bucura o gargarita pe deget, mancam fire de iarba si frunzulite verzi, cautam melci, ca sa ma uit la ei, ori ma cufundam pana la uitare in carti cu povesti si povestiri.
Starea de acum este o senzatie continua de agasare, de plictis, de vinovatie, cu spaime si regrete de fel de fel. Dar sa-ti spun secretul meu, sub forma de lectie.
Invata sa fii recunoscatoare. Pentru TOT ce e bun si frumos in viata ta. Apoi ia bucuriile pe rand si savureaza-le. Descatuseaza din tine puterea de a te bucura. Mergi pe un deal. Acolo, unde nu te vede lumea, razi tare si ascutit! Trage un chiot, ia-o la fuga, topaie, tranteste-te pe pamant si uita-te la cer pana ametesti. Du-te la mare si intra singurica in apa. Mergi undeva mai retras si joaca-te! Stropeste apa cu mainile, da din picioare, baga capul la fund si fa bolboroci. E terapeutic. Ia fiecare placere in parte si bucura-te, pentru ca da, nu stim ce urmeaza maine. Si nici nu ne intereseaza! Ziua de maine cu grija ei. Ziua de azi e tot ce avem, cu placerile si supararile ei.
Gaseste in tine frumosul si bucuria, ascunse bine. Cand ma indispune rutina, stresul de la serviciu si nu gasesc ceva sa ma bucure, caut sa fac ceva sa-mi placa. Mie imi plac cremele, de exemplu. Imi place sa ma dau cu crema pe picioare si pe maini, pe brate. Si sa miros frumos. Asa ca ma rasfat bine si ma bag in pat, mirosind ca o parfumerie. Am o prietena careia ii plac ceaiurile. Are un dulap plin! Ma cheama la ea si bem un ceai in bucataria ei curata, cu perdelute vesele. Ei ii place, cand bea caiul, sa citeasca revista AS sau reviste de femei. Mie imi place sa imi sterg unghiiloe si sa-mi dau cu alta oja. Facem schimb de oje Mama mea, cand e trista, se joaca cu pisica ei. Dupa cateva minute de mutre si topaiala ale picicutei nu mai e trista, nu mai e singura.
Dupa ani de tristete, temeri si vinovatie, de stare de provizoriu,eu m-am vindecat. Rad plenar, plang foarte rar, iau lucrurile la rand, cum vin ele si nu-mi mai bat capul pentru viitor. Oricum n-am eu controlul. Ce va fi, va fi, si pe cuvant daca ma intereseaza. Daca acum vreau sa cant, acum cant tare si behait, de ma stiu toti vecinii. In casa de vis a vis sta un cantaret destul de cunoscut. E, probabil, traumatizat de mine... Cand ne intalnim, salut scurt si intru repede in curte, ca mi-e rusine .
Pune mana si gandeste pozitiv, FII POZITIVA. Oamenii prost dispusi nu sunt placuti si isi atrag numai belele si situatii neplacute. Nu-mi plac oamenii negativi! Cand aud cearta si strigaturi, ma iau si plec. Nu ma intereseaza. Nu ma uit la stiri cu nenorociri, crime si orori. Nu ascult muzica trista. Mai fac ceva: dau bani (sau mancare) la cersetori, la batrani, la televizor pt diverse cazuri disperate. Am de obicei in torpedo o punga cu mancare uscata de catei. Ma duc in parc sau opresc pe vreun trotoar si hranesc cateii si pisicile. Ramai pozitiva, indiferent de ce vezi, de ce auzi. Ajuta cat poti si ramai pozitiva La un moment dat nu va mai fi un efort constient, va veni natural. Poate suna banal, dar e o intreaga filozofie asta cu ganditul pozitiv. Incearca, nu te costa nimic. Fii sculptorita, ca tatal tau. Fii artizana zilei de azi, ciopleste-o dupa gustul tau. Fii TU sculptura la care lucrezi.
Sa ne citim cu bine

tyaa spune:

Ayleen, dar ce frumos ai scris, ma regasesc in randurile scrise de tine.

mona72 spune:

ayleen