Sunt debusolata - ce sa fac?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Divortul? Atata timp cat te indoiesti ca poate fi o solutie, nu te-as sfatui sa-l concretizezi.

Ai nevoie de o schimbare. Nu numai a lui, ci si a ta. De ce crezi ca doar prin divort ai putea renaste, ai putea inflori, te-ai putea bucura de viata? Sigur, poate fi singura solutie cateodata, insa din ce scrii tu eu nu cred asta.

Poti determina o schimbare in viata ta si fara divort, si de fapt ti-o datorezi. Inainte de acest ultim pas, incearca sa-ti definesti ce nevoi ai, si in ce masura omul de langa tine raspunde la ele.

Imi imaginez ca trecutul e dureros...dar nu trebuie sa traiesti in acest trecut, mai ales daca este asa. Incearca sa pornesti altfel, sa claditi de la capat.

Si doar cand ajungi la capatul puterilor, cand situatia te depaseste, cand nu gasesti o alta posibilitate de a-ti schimba viata, nu dispera. Pentru aceste cazuri exista divortul - posibilitatea unui nou inceput, dar cu totul altfel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Contrapunct spune:

Nici eu nu cred ca divortul este solutia ta. In mod evident tu il iubesti si cred ca si el te iubeste.
Daca nu te iubea, nu ar fi avut loc scenele adolescentine despre care ne-ai spus. Nu ar fi incercat sa te faca sa il ierti, nu s-ar fi purtat atat de frumos cu tine. Barbatii inamorati de amanta nu fac asa, sunt impietriti, reci, distanti.
Sunteti doi oameni tulburati, debusolati, in impas. Aveti nevoie de timp. Iarta-l, o data pentru totdeauna si din acel moment nu ii mai aminti niciodata de infidelitatea lui. Nu cred ca raspunsurile lui date acum sunt relevante. Nu il intreba ce simte pentru tine. Nu cred ca stie. Nici tu nu stii, dealtfel. Cred ca nici unul dintre voi nu poate pune intrebari bune si da raspunsuri relevante. Voi, cei de acum, nu sunteti voi, cei de acum un an. Temporar, sunteti altii. Asteptati sa va reveniti.
E pacat sa nu incerci sa iti salvezi casnicia, a fost o casnicie buna inainte de intamplarea asta nefericita, iar casniciile bune nu se gasesc pe toate drumurile. Nici tati adevarati pentru copilul tau nu se gasesc pe toate drumurile.
Cred insa ca depinde foarte mult de puterea ta sa treceti peste asta. Puterea ta de a ierta, de a nu-i mai reprosa niciodata ce a facut si de a-i arata ca el este important pentru tine si ca e bine ca a ramas cu voi.
Chiar daca e o sarcina grea, cred ca merita. O sa ai din nou o familie fericita.
Uita si iarta-l, acesta este sfatul meu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns martutza spune:

Buna dimineata dragi prieteni
Raspunsurile voastre atat de diferite contin un lucru comun:rabdare,comunicare si clarificare.
Sunt multe lucruri de spus despre noi si despre contextul in care s-au intamplat aceste evenimente nefericite.
Suntem impreuna de 11 ani.Ne-am cunoscut in anul 1 de facultate.Eu am terminat-o el nu ...a inceput informatica pentru ca e domeniul care-i place dar nu a terminat-o nici pe asta .Sincer i-am reprosat acest lucru la acel moment pentru ca eu am mare incredere in capacitatile lui dar fara "patalama" e greu sa-ti croiesti un drum.Nu ma ascultat spunanad ca eu cu un colegiu si o facultate (facuta in limba engleza) nu am o soarta mai buna ca el.Acum isi da seama ca a gresit dar considera ca e tarziu sa mai faca ceva.Eu am evoluat profesional si el vede asta.
Ar mai fi de spus ceva legat de ce zicea Gabi78...el e mai tanar decat mine cu cativa ani.Nu era un handicap.Acum ma gandesc daca nu cumva lipsa lui de maturitate ne-a dus aici desi in alte situatii a dovedit ca gandeste mai bine decat altii de varsta lui.
Un lucru deloc de neglijat in tot ceea ce sa petrecut este faptul ca eu am mai pierdut 2 sarcini in luna a3a si unul dintre motive a fost "sarcina jos inserata decelata la contact sexual".Impietrita de frica,in momentul cand am aflat ca dupa 6 luni de tratament sunt din nou insarcinata i-am spus ca vreau acest copil si ca numai putem face nimic.A fost intelegator atunci,a zis ca nu vrea sa-i faca rau copilului,ca vrea sa fim trei.
L-am rugat ca, daca se va duce in cele 11 luni (sarcina plus lauzie) la femei sa o faca discret.
Din pacate nu a fost prea discret pentru ca incepuse sa mearga prea des la firma cu care colaboreaza (in afara de jobul stabil mai are un contract care aduce un venit substantial in familie)si cu care se incheiase acest contract tocmai pentru ca putea lucra de acasa si trimite datele pe mail.In ziua cand l-am surprins vorbind pe messenger cu ea de acasa si a inchis rapid. L-am intrebat ce e intre ei si a zis "nimic,nu se compara cu tine ca sa am ceva cu ea;e proasta si urata nu ai de ce sa te temi".
Apoi, la cateva saptamani cand l-am gasit jucandu-se pe calculator un joc a carui harta purta numele ei, i-am cerut sa-si clarifice pozitia;viata noastra sexuala parea pe fagas bun,ne simteam bine impreuna desi uneori ne mai ciondaneam ca e prea cheltuitor,treceam repede peste asta.Si atunci a zis ca nu are nimic de clarificat,ca noi suntem o familie si ca el stie ce simte pentru mine.L-am rugat sa plece la ai lui pentru 1 luna sa vada ce simte pentru ca eu observasem o lipsa de initiativa din partea lui, cum spunea si Kitty
incepuse sa "fie cel care se lasa iubit" si sa-mi spuna ca vrea sa-l iubesc "nu numai ca pe tatal lui Victor ci si ca barbat".Incercam sa-i explic ca pentru mine nu au contat in toti acesti ani studiile (pentru ca nu voiam un barbat "care sa ma injure academic")si nici situatia materiala atata timp cat stiu ca sunt iubita si respecata.
Se batea cu pumnul in piept ca el ma iubeste dar eu nu ii mai acord atentie.Nu vreau sa mint....numai eram ca inainte dar cine mai e indragostit dupa 11 ani???? Il iubeam mai mult decat oricand mai ales ca devenisem parinti nu numai iubiti.Nu cred ca a inteles prea bine.
Acum, de vreo 2 luni, nu ne mai certam.Nici pana acum certurile nu au fost dese sau violente,Doamne fereste.Dar s-au spus lucruri grele.El mi-a spus clar ca "a fost atractie sexuala si ca nu sa impotrivit pentru ca nu concepe sa dea bani la curve,a avut o femeie ieftina si disponibila atunci cand nu avea acasa ce voia" .....De ce a continuat"?..Raspuns: "m-am lasat dus de val, a fost o prostie dar singurul lucru bun la ea era sexul.Ea nu este ca tine o femeie completa".Vorbe in vant? Spuse doar asa....sau chiar crede asta despre mine?
Elpower a mai scos un adevar la iveala.Si eu provin dintr-o familie in care mama plangea si suferea din cauza infidelitatii sotului.De cand am constientizat sursa certurilor din casa noastra (pe la 14-15 ani) o rugam pe mama sa divorteze.Eu nu mi-am iertat tatal pentru ca a facut-o sa sufere.E o femeie minunata care a considerat ca trebuie sa stea cu tatal celor trei fete pentru ca s-au luat din dragoste si nu trebuie sa lase o tarfa sa-i ia barbatul.
Consider ca gresim cand gandim asa.Notiunea de "barbatul meu" seamana cumva a posesie cand spui "sa nu imi ia alta barbatul"....dar el e deja luat...cum sa mai crezi ca e al tau??? si apoi nu e un bun pe care-l detii...e un om cu care inchei un parteneriat care speri sa fie "pana ce moartea ne va desparti".
Nu am luat pauza cum spunea Deus in adevaratul sens adica sa locuim separat pentru ca nu a vrut si poate nici eu nu am vrut.Chiar ii spuneam in primavara ca am senzatia ca daca pleaca nu se mai intoarce.
De cateva ori in aceste luni mi-a spus "te iubesc si vreau sa ramanem impreuna dar trebuie sa incetezi cu reprosurile la orice fac si sa nu mai vezi pericole peste tot;tu trebuie sa-ti recapeti incredrea in mine".Perfect adevarat dar cum daca nu am dovezi.Respectiva e la firma colaboratore.I-am cerut sa incheie colaborarea.Venitul de acolo nu ne va destabiliza financiar pentru ca eu am un salariu bun si din ianuarie mi sa propus o marire de salariu.Nu vrea.Spune ca numai are decat o relatie de lucru cu ea si ca banii astia ne sunt de folos,ca daca avea pe cineva la lucru ii ceream sa renunte la serviciu? Poate ca ii ceream sa-l schimbe.MA tem ca asa isi mentin relatia calduta si usa deschisa.
Rein spunea bine,o discutie cu toate indoielile ar fi buna.....ALTA DISCUTIE??? Am mai avut aceasta discutie la modul urmator "sunt constienta ca nu pot trai fara tine dar nici cu tine numai pot.Cum sa mai am incredere in tine dupa toate minciunile de anul asta?Cum sa mai accept dovezile de dragoste fara sa ma gandesc ca o porti in gand pe ea? Ma tem ca stai cu mine pentru ca stii ca te iubesc iar ea , din moment ce nu te-ai mutat la ea te-a si inlocuit.Ce poti sa faci sa-mi redai increderea?" ...Raspuns: "Nu stiu ce sa-ti mai spun.Am continuat discutiile cu ea in primele 3 luni pentru ca ma amenintai ca divortezi.Mi-am asigurat roata de rezerva.Incredere numai tu stii daca poti sa-mi acorzi.As vrea sa-mi arati ca si tu ma iubesti si nu stai doar pentru Victor cu mine".Dureros....
Ce e mai trist este ca desi facem dragoste eu nu ma pot bucura de moment....mereu ma gandesc ca e ceva ce facea cu ea,ca eu asteptam tandretea asta si anul trecut iar el o oferea altcuiva.
El spune ca nu era decat sex.Ea mi-a spus ca are mesaje salvate pe laptop care il contrazic,ca el ii spunea ca numei e nimic intre noi doi si ca nu poate trai fara ea,ca o iubeste.
Nu stiu daca am gresit sunand-o dar am facut-o.Cand i-am pus in fata vorbele spuse de ea a zis ca ea ii spunea ca-l iubeste si el raspundea "si eu" ca doar nu putea sa-i spuna "eu nu".Eu cred ca a fost indragostit de ea.O vedeam pe fata lui.
Ca tot m-am intins sa va mai spun ca anul trecut mi-a scris o scrisoare care incepe asa :"draga mea, imi pare rau ca trebuie sa afli astfel dar eu numai suport situatia asta.Sa stii ca te iubesc chiar daca uneori nu sunt langa tine seara si imi scoti peri albi de-mi vine sa-ti dau bobarnace.Chiar si atunci cand nu sunt langa tine tot la tine ma gandesc si te rog sa ma ierti ca mai trebuie sa plec seara uneori......Al tau sot tampitel care te iubeste"
Panicata si banuind ceea ce ar fi vrut initial sa-mi spuna l-am intrebat:"ce voiai sa-mi spui de fapt?".Atunci a zis :"doar atat :ca te iubesc desi nu sunt mereu alaturi de tine".Anul acesta cand am readus in discutie scriosarea mi-a confirmat ca voia sa-mi spuna de relatia pe care o avea si sa hotaram ce facem.Acum asta ma face sa cred ca voia sa divorteze dar nu voia sa-si asume responsabilitatea unei decizii asa de grele.Voia sa-l urasc.Stia ca sunt foarte categorica si, ca inainte de a fi pusa in aceasta situatie, as fi fost asa cum zice Val:CATEGORIC DESAPARTIRE.Acum numai sunt asa de sigura de mine.Uneori mi-e ciuda pe mine ca mai simt afectiune pentru el.
MA intreb daca nu cumva e anormal sa mai iubesti un om care te-a mintit si ranit atat de tare.
Si Anne spunea bine...un parinte linistit e mai bun decat doi nervosi....dar ...oare ma voi descurca?Voi reusi sa imi regasesc zambetul de odinioara fara el?Din pacate nici acum numai zambesc prea des.....

Avem o saptamana de cand a zis "nu vreau sa divortam.Daca raman care sunt conditiile?".I-am spus ca vreau in scurt timp sa caute alta colaborare daca el crede ca nu poate fara banii aia dar sa incheie cat mai repede colaborarea cu ea, sa numai astepte sa vin eu la el daca ma iubeste pentru ca nu-l retine decat inima lui sa-mi arate afectiune eu una nu-l resping..consider ca e o relatie noua si incerc sa ma comport civilizat, ca vreau sa facem mai multe eforturi pentru bunastarea familiei si ca vreau ca dovada ca nu are nimic de ascuns sa-mi dea voie sa ma uit la el in mail......A zis ca e violarea intimitatii...dar ca ma lasa sa ma linistesc eu desi, el ar putea avea mai multe adrese si eu nu pot sti,asa ca mai bine am incredere neconditionat.Ehee vorbe realiste dar greu de acceptat.Si eu cum imi gasesc linistea daca el vorbeste asa???
Rufus,Lilidana,Andra...spune-ti ca nu acum....sa las timpul sa treaca...dar oare nu e un pericol? Nu cumva ma voi invata ca magarul lui Nastratin cu foamea? Furata de toate problemele vietii cotidiene,nu exista oare riscul sa cadem in obisnuinta,in rutina si sa ne resemnam? Of Doamne de ce am ajuns aici?
Krishu eu nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi daca sa retragi sua nu cererea de divort.Eu daca ajungeam si la violente o rupeam sigur.Un copil nu trebuie sa traiasca cum am trait eu.Sechelele inca se mai vad.Tu decizi si sper sa alegi ceea ce-ti va aduce linistea si impacarea.Pot doar sa-ti spun ceea ce mi-a zis un barbat divortat si recasatorit "boala lunga moarte sigura;daca nu poti trai asa asuma-ti riscul si incearca ceva nou.O meriti si tu si copilul".
O zi linistita si plina de intelegere.
Marta mama lui Victor Mihai 12.03.07

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Marta, trebuie sa-ti spun ca sotul tau este unul dintre cei mai sinceri barbati de care mi-a fost dat sa aud pana acum.

Exact cum ma gandeam, omul cauta sa-si satisfaca poftele sexuale, atunci cand tu, nevoasta lui, nu erai dispusa sa i le oferi(sarcina, lauzie).

Acum..el avand doar o singura partenera de sex, se prea poate ca sa-i fi trezit si alte sentimente inafara de pura placere trupesca.
Au o relatie, bazata pe sex, insa se cheama relatie.Imi pare tare rau sa-ti spun asta, ea stie de tine, tu stii de ea, e ca un triunghi amoros.


El nu vrea sa renunte la tine.
Si cred ca, chiar vorbeste serios cand spune ca tu esti o femeie completa, comparativ cu EA. Doar esti sotia lui!

Ramane sa renunte la aventurile extraconjugale. Si pentru cineva care e obisnuit sa aiba o amanta(mai ales ca tu stii,deci stresul descoperirii nu exista) este greu sa spuna NU placerilor trupesti cu alta femeie. ´´oricum am inselat-o de 5 ori, mai merge si a sasea oara´´Poate gandi in acest fel...

Nu vreau sa te descurajez, vreau doar sa-ti spun ce cred. Nu exista doar alb si negru, viata ne ofera multe nuante...

Nu vreau sa-ti mai dau sfaturi, pentru ca eu nu stiu ce as face in situatia ta. Totul depinde doar de voi.
Vreau doar sa-ti reamintesc ca este foarte sincer(din ce povestesti tu). Asta e un lucru bun, chiar daca sinceritatea lui e ca un cutit pe care-l intorci in rana.


Va doresc multa putere si multa intelepciune si sa faceti asa cum e mai bine pentru voi si pentru copilul vostru.
Nu stiu daca e mai bine sa gandesti cu inima sau cu ratiunea. Nu stiu unde se incadreaza povestea voastra.

Oare el cum ar reactiona stiind ca tu ai un amant? Asa, doar pentru sex?L-ai intrebat asta?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns blackgirl0 spune:

De ce ma bag si eu in seama in subiectul acesta? Nu stiu, poate pentru ca primul meu partener sexual (ca iubire este prea mult spus) m-a inselat dupa 6 ani, (eram prima lui femeie) .. m-am simtit ca ultimul om, ca un gunoi, eu eram decisa sa ma marit cu el, sa ii devin devotatata pe viata, sa-mi mi intemeiez o familie cu el... El nu! Si bine a facut!

Actualul meu sot... un "aventurier" pana la mine (cica sunt a 10-a lui femeie, da' chiar le-a numarat?? ). Un mielusel, bland, ma iubeste, ma adora, simt efectiv iubirea lui, nu trebuie sa cersesc pentru nici un gest de afectiune (cum era cu celalalt), m-am maritat rapid stiind ca EL este alesul, ii fac copil fara nici o problema, il iubesc, fara el stiu ca sunt pierduta, insa nu moarta! Important, nu?! De genul meu, tind sa depind de ceilalti (mama, partener, prietene), mai rar ce vreau eu cu adevarat! Sunt medic, si parca tot nu am o carma adevarata in viata! Carma mea sunt, in ordine, sotul, fiul (ce va veni in februarie 2009), mama si sora cu nepoteii!! Ce vreau eu:... o viata fara griji in Franta, unde sunt un medic de familie respectat! ( ) De voi avea parte de el??? N-am nici un stress! Eu stiu ca tot acolo voi ajunge, unde vreau eu, no matter what!

De sotul ar fi sa-si aleaga o zana (ceea ce este nu asa de greu de indeplinit, dupa pozele din diverse team-buildinguri facute fara familie)... nu as sti sa raspund... Orgoliul meu l-ar lasa balta (in definitiv am o multime de pretendenti la care am dat cu tifla pentru el), dar stiu ca pe el il iubesc (acum) si il consider omul 1 in viata mea.. Ce nu va castiga niciodata: lipsa respectului in persoana mea, eu sunt mai presus de el, cu copil sau fara sunt o femeie , il ador, dar viata mea nu incepe si nu sfarseste cu el!

Legat de zane... femeile din ziua de azi sunt proaspete/frumoase/apetisante, au forme ferme si tatze tari, au pe "vino-n-coa" in gene, stiu sa fie femei adevarate, au scoala vietii, nici nu visez sa ma pun alaturi de ele, chit ca unii masculi flirteaza cu mine, fara sa-si dea seama ca sunt in 8 luni insarcinata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns martutza spune:

LadyJ....sa stii ca l-am intrebat."Cum poti sa-mi ceri sa nu discut asta din moment ce ma doare si vreau sa inteleg cum am ajuns aici? Daca eu as fi avut un amant tu ce ai fi facut?" Hmmm...Mi-a raspuns cam asa:"cu siguranta as fi suferit si as fi reactionat ca tine dar la un moment dat ma opream din reprosuri.Nu cred ca o lungeam asa ca tine.Situatia asta gri nu merge.Nu mai vrei sa fii cu mine ne despartim si gata."Mai nou am inceput cum zicea si Kitty ca a facut,sa ma preocup mai mult de mine:haine noi si moderne pe care nu i le aratam decat atunci cand le imbracam,sa-mi gablontzuri,sa-mi pun din bijuteriile mai vechi.Am ramas socata cand ma intrebat intr-o seara de unde am bluza de pe mine. O aveam de 3 ani dar el nu o remarcase ..asa ca i-am ras in nas spunandu-i:"e mai veche.mi-am luat-o acum 3 ani dar tu nu aveai cum sa vezi...oricum nu te ingrijora ca nu e cadou de la vreun amant (cu asta l-am atacat pentru hainele primite de la aia),valoarea mea de femeie nu sta intr-o bluza,poate o bijuterie valoroasa,o masina sau un partener fidel ar fi pretul meu".Stiu ca am fost dura dar nu m-am putut abtine.De atunci se uita pe mainile mele sa vada ce bijuterii port.Un inel primit la 18 ani de la ai mei si pe care nu-l mai purtasem de cand ne-am casatorit (2003)la facut sa intrebe:"cine ti l-a cumparat?".Ma ufla rasul.Mi se parea caraghios ca ma suspecteaza.El nici pana acum nu ma cunoaste desi spune vorbe mari despre mine.Nu as face niciodata ceva ce condamn la altul.Mai bine divortez decat sa am injosesc inselandu-l,decat sa traiesc in minciuna si fals.

Blackgirl0...si eu am fost prima...si el the one...am scris ieri si am sters,acum revin ...este singurul barbat pe care l-am avut....acum foarte multi ani am fost violata
de un asa zis prieten....la 2 ani dupa asta m-am indragostit de un baiat care nu a avut puterea sa treaca peste asta,nici apropiere fizica nu puteam avea (ma temeam) asa ca ma parasit.Un sut in fund un pas inainte.Dupa viol mi-am schimbat locul de munca cu unul mai bun,dupa despartirea de cel de care eram indragostita m-am decis sa dau la o facultate si am reusit sa intru si sa o termin.Acum??? Da ..poate ca se remarca din ce spun o oarecare dependenta de el...nu neg...este singurul barbat care a stat luni intregi langa mine,a avut rabdare cu mine,ma incurajat sa-mi accept feminitatea si trairile,impusurile sexuale.Poate de aceea imi e greu sa divortez.Stiu ca profesional si social as face mult mai multe decat cu el...dar ca femeie.....nu mai am putere sa o iau de la capat cu alt barbat.
Ca sa intelegi cate ceva despre mine...in iuresul faptelor,in iunie cand m-am dus la soacra mea plangand, spunandu-i ca numai pot,ca ma minte in continuare desi eu nu l-am inselat cu o privire,nu l-am mintit....am primit replica "poate ai gresit aici...trebuia sa cochetezi,sa zambesti,sa-i arati ca te poate pierde.Acum nu aveti decat sa divortati decat sa va mai chinuiti reciproc".

Violeta69...da ca in povestea cu lupul e...si ma intreb ...mai pot trai cu neincrederea,cu teama sadite in suflet? Daca decid ca nu merita o noua sansa mai pot avea eu incredere in alt barbat???Astea sunt ganduri care ma macina acum.

Oricum ma simt mai lucida acum decat in vara si mai puternica mai ales ca sunteti si voi aici,cu o parere,un gand,o experienta personala imi demonstrati ca nu sunt singura,ca se poate merge mai departe si cum spunea Pittis "sfarsitul nu-i aici".
Parintii mei imi spun sa nu despart un copil de tatal lui.Sa ma gandesc bine.Dintr-o data din victima am devenit atacator.Si doare.....Oare nu voi ajunge sa ma intrebe Victor de ce nu am divortat?De ce am stat?Uneori imi doresc sa fi fost doar un vis urat si sa ma trezessc.As vrea ca fimiul sa nu afle niciodata chiar daca nu vom mai fi impreuna....

Imi mai acord un ragaz de 1 luna....mie,lui si lui Victor.Doresc doar ca ceea ce voi simti atunci ca trebuie sa fac sa si fac,sa nu ma mai las impresionata de el sau de Victor.Pana la urma cred ca am si eu dreptul la liniste si iubire.

Va doresc sa aveti o zi linistita si plina de tandrete.

Marta mama lui Victor-Mihai 12.03.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisikuta spune:

martutzule, daca as fi mai apropiata de tine, ti as zice fara rezerve, asa cum am indraznit si la noi la albinute si bondari, lasa l!
sfaturi din experienta altora, nicio situatie nu e identica cu alta, marta...
daca as fi psiholog, la prima vedere, ti as spune ca inca esti furioasa. descarca ti furia, marta. de asta nu poti face dragoste cu gandul la tine si la voi...
cineva prea drag mie a avuut o relatie de 15 ani. 6 de prietenie, restul casnicie. dupa 13 ani el s a indragostit de cea mai buna prietena. au urmat 2 ani jumate de chin, minciuna, framantare, nefericire, frustrare, cam asa cum ai trait tu. el n a putut face fata situatiei si s a apucat de baut, rau. divortul a adus pt. ea usurare, regasire, fericire. o viata noua, barbatul mult asteptat, figura paterna cautata atata, copilul minunat. pe el il mai vad prin faleza, cand o plimb pe nana, e cu fetita lui facuta cu amanta, inca bea mult, intra la terasa din cartier cu caruciorul, trage una mica, pleaca mai departe.
si tu te ai regasit, martutzule. si tu ai redevenit importanta ptr tine.
marta, victor are nevoie de o mama demna, nu de una care sa se sacrifice ptr. el. si de un tata demn. care sa ia o hotarare sanantoasa, nu care sa oscileze intre amanta si florile aduse nevestii.
si fiindca nu ma pot abtine, cum, ma, marta sa i spui tu ca daca nu se poate abtine sa fie discret? de ce, ma, sa nu se abtina? tu nu te abtineai? nu esti om, cu hormoni si toate cele? adica daca tu pleci la piata si lui ii vine pofta, se duce la alta sa se descarce? asa m am infuriat, ca iar o sa ti scriu sa l uiti, gata pa!

. eu cred ca doar tu stii raspunsul. aveti grija de voi!

mama de papusha si cateodata balaur, Nana
Asa creste o fetita

Varsta mea

Everyday is the right day

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns florinad spune:

Martutza, imi pare rau pentru drama din viata ta! Nimeni nu poate sti ce este cu adevarat in sufletul tau, poate doar sa ghiceasca. De aceea tu esti singura care poate sti ce e mai bine pentru tine. Dar eu sunt de principiu ca adevarul e intotdeauna undeva la mijloc, ca nu te poti certa de unul singur. Spun de asemenea ca oricine poate gresi, oricine are dreptul la o a doua sansa. La o a doua nu la a n-a, daca ma intelegi. Daca-l ierti acum asta nu inseamna ca-l vei mai ierta pe viitor. Trebuie sa-ti impui sa uiti, e greu de aceea spun ca trebuie sa-ti impui. Urmeaza revelionul, un inceput de an. Hai sa fie si inceputul relatiei voastre. Sa fie ce-a fost acum ca un capitol incheiat. Inchizi cartea, o pui in raft, si iei al doilea volum si-l deschizi. Spune-i ca esti de acord sa-l ierti acum, dar daca va mai calca stramb vreodata, cu ea sau cu oricine altcineva, totul s-a terminat. Trebuie sa stie ce i se va intampla, nu uita ca chiar tu i-ai deschis o portita spre a te insela cand i-ai spus ca daca o face sa o faca cu discretie. Acum spune-i ca nu mai accepti nici o abatere. TREBUIE sa ai incredere in el, chiar daca la suprafata, numai tu stii ce e in sufletul tau. Lasa-l sa lucreze tot acolo si cu ea daca el spune ca nu mai are nimic cu ea. Trebuie sa vada ca ai incredere in el. Si atunci el va sti ca daca iti mai inseala increderea totul se va termina. El te iubeste foarte, foarte mult si merita o a doua sansa si nu cred ca i se va mai inatmpla, iar daca i se va mai intampla totul iti va fi foarte clar, atunci, pentru ca regulile au fost stabilite. Dar asta inseamna ca trebuie si sa stabiliti exact ora, secunda si minutul cand va incepe al doilea capitol: anul 2009, minutul 0, secunda 0. LA MULTI ANI!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns martutza spune:

Mai fetelor mai...una rece una calda...ca trairile mele de altfel
Cand am zis ca daca o face sa fie discret i-am precizat ca as aprecia daca nu ar face asta pentru ca suntem doi si,daca eu ma puteam abtine cand nu avea el chef si initiam anumite momente, nu vad de ce nu s-ar abtine si el.
Poate am gresit,poate i-am dat ocazia sa spere ca daca o face are acordul meu...sunt vinovata...am vrut doar sa ma feresc sa susoteasca lumea pe la spate despre o aventura a lui.
Necazul este ca toate colegele ei stiau.Nu se fereau cand se ducea sa o ia de la munca sau cand isi lua liber sa stea cu el chiar se lauda cu asta.

Pisikuto nu ma supar.Si eu eram asa hotarata sa divortez in ianuarie,apoi m-am inmuiat pentru ca luna trecuta sa realizez ca as face mai bine sa pun punct pentru ca nu cred in relatii in care exista indoiala.
Faptul ca multi mi-au spus sa cumpanesc bine,sa-i mai dau o sansa macar de dragul iubirii care ne-a legat ma derutat iar...DACA E NORMAL ASA?Daca trebuie sa iert pentru a putea merge mai departe?
Eu acum ma intreb incotro merg?
Azi se duce sa ia banii de la firma aia.Am un cutit in inima.Se vor vedea cu siguranta.Isi vor vorbi?Poate da.......CE???....Mi-a zis ca le-a cerut sa-i bage banii in cont dar nu stie de ce nu au facut-o...si oricum scutim comisioanele bancare ....ca va lua banii si vine repede acasa......stres in plus......da m-am regasit,sunt furioasa,ranita,nesigura...da asta e cuvantul....NESIGURA.Si nu ma recunosc.
Florinad...esto o draguta dar in ianuarie i-am acordat o sansa....si in iunie aflu ca,desi nu mai facusera sex continua sa-si scrie pe mail cu nume de alint si sa caute o solutie benefica pentru ei...nu pentru mine.....am cautat si atunci sa ii acord circumstante atenuate....oare nu am gresit? Oare nu gresesc crezand ca sa terminat de tot? Ce ma asteapta in 2009? Nu stiu.Dar sper sa am parte de LA Multi Ani fericiti nu deprimati.As vrea sa cred ca e asa cum spui si ca ma iubeste foarte mult......dar ma tem sa nu ma imbat cu apa rece.Iti doresc numai bine si sa nu cunosti nicicand situatii de genul asta in viata ta personala.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Marta, citindu-ti ultimile postari, as vrea sa-ti mai spun ceva. Stou ca fiecare casnicie e unica in felul ei, dar pana la urma problemele sunt aceleasi si poate te ajuta ..intr-un fel experienta altora.

Buna mea prietena, s-a cunoscut cu al ei barbat cand erau in facultate. Ea virgina, el virgin. Dragoste maree, planuri multe...casatorie, copil viata de familie.

Dupa copil, au durat fericirea 2 ani. Pana cand el, frumusel de fel, a´´descoperit´´ ca e barbat, ca are testosteron, colege oachese si frumusele..
A inselat-o cu una Maria, contabila la el la firma. mai mare decat el cu 7 ani, mai versata in ale vietii.
Au avut o relatie extraconjugala de 1 an.Sex la birou adica, ore suplimentare..stii..

Apoi a urmat o colaboratoare. Mai tanara de data asta. mai...crizata de fel, care a sunat-o pe prietena mea sa-i spuna ´´sa-l lase liber´´ pe flacau.Ca ea-l iubeste si ca sunt fericiti in asternut.

SOC. Panica, Plansete. Infirmari( de la el) Apoi recunoasterea faptelor.Apoi tanguirea. Apoi iertarea(din partea ei).
Apoi iar testosteronul...desi i-a promis ca nu mai face..
Ea l-a lasat in pace, nu-l controla, nu-l stresa. Flacaul a comis-o iar. De data asta cu fetite din alea agatate prin baruri..

Morala: multi barbati devin infideli daca, inainte de casatorie nu au adunat cine stie ce experiente sexuale cu femei.
Asta inseamna ca le va descoperi mai tarziu..cand deja exista o nevasta si un copil.Dorinta e mare, natura isi spune cuvantul.


Nu spun ca sotul tau va face la fel. Poate i-a ajuns si a inteles...
Of doamne, nici nu stiu ce sa-ti zic exact...

Mergi la inceput