M-am hotarat.............adoptie(54)

crisis81 spune:

Kora bine ai venit! Pe de o parte este trist sa vad cate fete se muta aici in urma esecurilor la FIV, dar pe de alta parte ma bucur ca esecul nu ne alunga dorinta de a fi parinti ci doar ne schimba dimensiunea gandirii. Sper sa te vad mamica foarte curand. Bafta la intocmit dosarul!
maruta007 eu sincer ma asteptam sa invatam ceva la curs, ma interesa in special cum resimte copilasul abandonul familial, ce trebuie facut, etc. Bine... m-am documentat deja, dar cam asta asteptam eu sa ne spuna.
In mintea mea inca nu este clara varsta copilasului si vreau sa devina clara ca sa pot sa spun NU daca vor dori sa ne prezinte un copilas prea mare. Eu nu am suflet sa il vad si sa spun NU, asa ca trebuie neaparat sa avem clar varsta maxima ca sa le-o putem comunica si celor de la directie cu fermitate.
Apropos de asta... spuneau de o familie care a facut cerere sa adopte un baietel de maxim 3 ani, si au adoptat unul de 6 ani. Offfffff, ce ma fac?

---

"Cele mai importante lucruri in lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce chiar si cand se parea ca nu mai este nici o speranta." - Dale Carnegie

www.flickr.com/photos/11706357@N04/collections/72157602666536902" target="_blank">Poze...

maruta007 spune:

Cris, la noi la curs chiar despre asta s-a vorbit, respectiv despre ruptura copilului de fam. biologica, puntile prin care trec pana cand ajung la noi si care sunt problemele ce pot sa apara in mod special la adolescenta. S-a pus accent mare si pe importanta comunicarii copilului faptul ca este adoptat, cum si cand sa faci acest lucru. Ideea este ca, copilasii sufera mult din cauza rupturilor: stau la maternitate, apoi daca sunt bolnaviori la sp. de copii, dupa care la asist maternala unde poate fi mai mult sau mai putin OK. Oricat de OK ar fi la maternali ei sint ca nu sunt cu tati si mami si simt cand vin parin#355;ii adoptivi dupa ei. Au o adaptabilitate foarte mare si daca la inceput le este mai greu, dupa ce se lipesc de tine si capata incredere te vor iubi pentru totdeauna.
Eu m-am gandit sa imi depun cere pt cautarea lui bebe in judete mai sarace, poate sunt mai multe sanse pentru copilasi mai mici. Si cred ca as fi mai linista sa nu fie din orasul meu. Oricum am pus aceasta problema in mainile lui Dumnezeu, altfel innebunesc gandindu-ma la tot felul de lucruri. Numai bine!

Anca Wish spune:

Crisis, intelege ca sunt lucruri pe care nu e musai sa le ai foarte clar in minte. Nici nu e indicat. Poate tu stii sigur ca vrei un copil, de 1 an si 2 luni, baiat (de exemplu!)...si iti si creezi o imagine aproape de dorinta ta. Lasa-ti inima deschisa, pentru ca totul e "aranjat" de sus. Va poate prezenta un bebelus, asa cum vreti voi, dar care sa nu va "spuna" NIMIC. Nu e imposibil, crede-ma!
Si cand ramai gravida, in afara de faptul ca o sa aiba pana la 4 kg, nu stii nimic altceva.

Poate o sa spui acum ca vorbesc si eu pt ca am adoptat un copil mai mare. Da, de asta, si pentru ca "solicitarea" noastra a fost pt un copil 0-1,5 ani. Imi inchipuiam o fetita grasunica, blonduta, zulufata, cu ochi albastri sau negri (vazusem eu o fetita intr-o revista de moda). Dar, inima mi-a batut mai tare cand am vazut o slabatura de 1m, cu parul drept si ochi caprui.

misha71 spune:

....si care-ti seamana uimitor de bine

Si eu aveam primul atestat pentrui 6 luni-2 ani, si am vazut un baietel de aproape 8 ani. Nu a fost sa fie, dar l-as fi adoptat cu ochii inchisi.

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O INIMIOARA ARE NEVOIE DE VOI!


BAZAR PENTRU SONIA


www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor

Mariaa spune:

Anca, fix pe sufletul meu sunteti
m-am trezit de dimineata cu o intrebare in gand si vin tinta sa vorbesc cu voi...
cele care ati adoptat copii mai mari, 3-4 ani...e clar ca nu mai merge cu povesti sa-i spui cum a intrat in viata ta.
e mare si intelege schimbarea din viata lui, chiar daca numai partial, dar intelege. cum ii spui? cum primeste schimbarea?
cred ca am avut o revelatie...copiilor mai marisori e mai usor sa le explici situatia decat celor pe care-i iei de la 0-1-2 ani, sa zicem?!

Tzuni, bestiala Meri!! ce minte libera au copii astia
Ayshaaa, unde esti??? nu ne lasa, hai aici!!!
Asi, cu gandul la tine


looking for my sunshine
+9


www.adriatica.net/wallpapers/index.htm" target="_blank"> my love, Adriatica


"The work is for people who are tired of pain. It’s an offerering.
It’s the way that I found freedom! "
byron katie

crisis81 spune:

Anca eu cred ca dilema din sufletul meu este tocmai pentru ca ma gandesc ca ar trebui sa vreau 100% un copilas mic, dar nu reusesc sa ma inteleg cu mine. Ratiunea imi spune ca e bine sa fie cat mai mic, dar daca imi este dat sa am un copilas mai mare? Daca exista acolo, undeva un sufletel care ma asteapta fix pe mine si eu pe el? Sotul meu este decis ca vrea un copilas pana in 1,5 ani, dar... in urma cu 2 ani am cunoscut o fetitza la bunicii mei la tzara, avea 5 ani si o cresteau bunicii (mama fugita afara, posibil decedata si tatal nepasator). Am luat-o la noi ca sa vada si ea orasul, am dus-o la McDonalds, la parcul copiilor, i-am luat hainutze frumoase, dar tot timpul am fost constienta ca o voi duce inapoi. Sotul meu in schimb s-a atasat foarte tare de ea si nu vroia sa auda de dus inapoi, vroia sa o adoptam noi (nu stiam pe atunci ce presupune adoptia). Ea se intrista foarte tare cand auzea de dus inapoi. Dar a trebuit sa o duc si ma gandesc si acum ca i-am facut mai mult rau decat bine. Ideea e ca atunci mi-am dat seama ca si sotul are capacitatea de a adopta un copil, chiar si unul mai mare.
Asadar sunt deschisa la variante .

---

"Cele mai importante lucruri in lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce chiar si cand se parea ca nu mai este nici o speranta." - Dale Carnegie

www.flickr.com/photos/11706357@N04/collections/72157602666536902" target="_blank">Poze...

andruskandu spune:

ostentativ, hai?

Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

Anca Wish spune:

Maria, n-o sa-mi pot explica niciodata, cum un copil marisor, care are amintiri si a trait ceva vreme intr-un alt mediu, care nu stia nimic despre situatia lui si care le spunea maternalilor "mama" si "tata", s-a acomodat atat de repede. Din a doua saptamana ne-a spus "mama" si "tata" fara ca noi sa i-o cerem si imi dau lacrimile de fiecare data cand imi ia mainile, mi le pupa si-mi multumeste.

I-am explicat ca o alta burtica si o alta femeie a nascut-o, spunandu-i simplu si natural numele biologicei. Ca eu m-am rugat la Domane-Doamne (la care ea se roaga in fiecare seara) sa-mi dea un copil si ca tot EL a hotarat ca ea sa fie fetita noastra, doar ca a durat ceva timp pana am gasit-o. Nu stiu daca e cea mai fericita explicatie, dar am grija sa-i spun toate astea cand suntem in momente de tandrete si pe cel mai suav ton, ca sa nu interpreteze, cumva, gresit. Ma rasplateste, de fiecare, data cu un pup si cu un " te iubec".
Zilele trecute facea inventarul zicand "Acum am casa mea, mama mea, tatal meu, masina mea..etc". Deci, constientizeaza intr-un mod pozitiv schimbarea.



"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore

Aysha-73 spune:

Buna fetelor. Imi pare rau ca nu am intrat in weekend dar nu a mers net-ul acasa. Sunt OK, nu am facut altceva decat sa ne gandim la fetia noastra, am mai pus 2 rafturi in camera ei, am mai cumparat cate ceva (manusi. mingiute, carti de colorat, cu animale etc incercand sa umplem golul) din pacate nu am fost atat de puternica sa ma duc sa o vad, stiu ca ar fi fost bine dar eram sigura ca o sa ma apuce plansul.
Acum traiesc cu speranta sa rezolv maine.

Va pup pe toate, si va doresc o saptamana buna.

KoraPop spune:

Cris multumesc pentru primire . Oarecum m-am intristat sa te gasesc aici,nu stiam ce mai faci...ai abandonat total incercarile prin FIV?Sau te-ai gandit sa adopti un copilas si intre timp sa mai incerci?Eu de exemplu cunosc situatii de acest gen...au adoptat si apoi DD le-a daruit si un copilas,dar sunt convinsa ca amandoi copilasii sunt la fel de iubiti de catre parintii lor...
maruta iti multumesc si tie pentru primire!Nu stiu ce sa zic despre ceea ce ai povestit tu...Exista tot felul de cazuri,unele care nu au abandonat incercarile si care pana la urma au reusit si sunt sanatosi cu totii,alte cazuri care au tot incercat prin diverse metode si nu au reusit si au luat calea adoptiei.Eu sincer imi doresc din suflet un copilas de care sa am grija,sa il iubesc toata viata si sa il cresc cum pot eu mai bine alaturi de sotul meu.M-am gandit sa incep procedura adoptiei care oricum necesita timp si intre timp daca mai sunt sanse poate mai incerc si vreun FIV,iar daca DD ne va da cumva copii prin ambele variante sau macar prin una o sa fiu fericita.
Anca astept orice sfat imi poti da

Fetelor poate printre cazurile voastre se gasesc si cazuri similare cu al meu.La noi,eu sunt cea care nu poate face copii,sotul meu nu are probleme.Din aceasta cauza pana acum nu am abordat subiectul adoptiei,dar acum,dupa al 4-lea fiv esuat am discutat cu sotul meu despre asta.Mi se pare greu sa iei o astfel de decizie in locul lui.Totusi a spus sa ma interesez ce acte sunt nevoie pentru asta si mie mi s-a parut minunat ca a zis acest lucru.La voi cele care sunteti sau ati fost in situatie asemanatoare cum a fost?

Eu va trebui sa ma duc la Directia Protectiei Copilului sector 5 pentru ca acolo locuiesc.Stie cineva cum sunt doamnele de acolo?Stiu ca prima impresie conteaza foarte mult.E important sa ma duc cu sotul meu sau ma pot duce singura pentru a ma interesa de acte si care sunt pasii de facut?E important sa incerc sa imi gasesc "pile" sau "cunostinte" pe acolo?Stiu ca in tara asta cu relatii totul se rezolva,e nevoie de asa ceva si aici?Sau cu..."atentii"?Va intreb pentru ca vreau sa fac totul ca sa fie bine.Eu mi-as dori mult un baietel cat mai micut posibil.Din cate am citit de la voi e foarte mica posibilitatea de a adopta un copilas micut,numai mai marisor se poate?Cum e legea acum?Pana la varsta de 3 ani parintii biologici inca mai au drepturi asupra copilului,deci ar putea sa vina sa ti-l ia?Si de aceea e mai bine sa adoptam un copil peste 3 ani?Sau nu stiu eu bine?Multumesc

Kora

CARPE DIEM!