Promit sa nu fac ca mama

Fetelor, trebuie sa ma descarc! Mama mea are grija de copilul cel mic de un an si doua luni, iar cel mare de 4 ani merge la gradi. Totul e ok pana cand trebuie sa stea si cu cel mare. De exemplu acum doua zile a facut febra mare, l-am dus la doctor si a spus ca are putin orsu in gat dar nu nu stiu ce, i-a dat medicamente si s-a revenit copilul, putin curs de nas putina raguseala in rest e OK, dar am zis ca totusi ar fi bine sa-l las inca doua zile acasa si apoi vine weekendul si pana luni isi revine copilul. I-am cerut si la mama parerea sina spus ca din partea ei pot sa-l las acasa dar acasa se plictiseste ca nu are cu cine sa se joace si se tot muta dintr-un loc in altul si e agitat si ca ar fi mai bine sa-l duc. Dar peste noapte mi s-a parut ca este totusi destul de infundat, asa ca l-am lasat acasa. Cand am ajuns acasa de la serviciu mami deja era gata imbracata, pe picior de plecare (nu stiu m-o fi vazut pe geam cand veneam) si mi-a spus ca pleaca. Am intrebat-o daca au mancat copiii, daca au dormit la care cel mare a raspuns ca a dormit. Am intrebat pe mama daca asa este si mi-a raspuns ca "daca asa a spus el...". Si a spus Pa, eu l-am luat pe cel mic in brate ca sa-i facem tai-tai dar a inchis usa dupa ea si a tulit-o. Mi-am dat seama ca a necajit-o cel mare, i-a prins slabiciunea si o exploateaza, n-o asculta face ce vrea el si daca mama intervine face crize de isterie (cu mine nu face niciodata). A facut o data o criza si la mama i-a fost rusine de vecini asa ca decat sa faca crize mai bine-l lasa sa faca ce vrea. E vina ei, asta e! Acum suporta consecintele. Treaba e ca acuma e suparata pe toata familia. Imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Se supara pe el de parca-ar fi om mare nu copil. Cum poti sa te superi asa pe un copil. E greu sa stai 8 ore cu el? Ca dupa aia merge acasa si sta linistita si se odihneste. Si de ce e suparata pe mine? Sotul a adus-o dimineata si nu a scos o vorba pe masina. Cand a ajuns i-am spus ce mancare am pregatit, nici macar nu s-a uitat in ochii mei cand vorbeam. Daca am intrebat-o de ce e suparata, am suparat-o eu cu ceva, a spus ca probabil ca nu se simte bine, l-a luat pe cel mic care plangea si s-a dus in alta camera cu el. Asa ma doare atitudinea asta, cand eu incerc sa fac totul ca sa n-o supar si se pare ca niciodata nu e destul. Ma gandesc asa ca in viata asta nu poti sa fii binedispusa si vesela, sunt atatea chestii care intervin si nu-ti dau voie. In loc sa ne bucuram ca suntem sanatosi, trebuie sa inventam tot felul de motiva sa fim suparati si sa fie suparati si cei din jurul nostru si apoi cand va trece viata sa ne uitam inapoi si sa ne gandim cate puteam sa facem si cum puteam sa fim sa traim in pace si frumos. Acum ziua asta si poate si urmatoarele imi vor fi innorate din cauza asta, pentru ca desi nu vreau sa ma afecteze, ma afecteaza cand vad cum se comporta stiind ca este mama mea si ma doare. Si o iert, normal ca o iert dar imi propun sa nu fac asa cu copiii mei, ei sa sufere din cauza mea, eu care ar trebui sa le fiu sprijin si alinare. Da Doamne sa fiu intotdeauna bucurie pentru copiii mei.

szivarvany spune:

Stii, nu poti condamna pe nimeni ...
8 ore ... daca ai servici stii ce inseamna 8 ore.
Si bunicii nu sunt obligati sa-si creasca nepotii, ei si-au crescut copiii la vremea aia.

Este parerea mea, nu te supara.

Edit: pe undeva cred ca nu iti dai seama ce norocoasa esti sa ai inca Mama



Daria & GIULIA(2004 08 16)

beshter spune:

Florina,

toti copiii promit la un moment dat in viata ca nu vor face ca parintii lor si (aproape) toti sfarsesc prin a proceda asemanator

Si eu am fost (sau inca sunt?...hm...) suparata pe mama din motive legate de baietelul meu. Noi ne-am mutat la ea dupa ce am nascut ca sa-mi fie mai usor si sa nu stau singura cuc (sotul meu e plecat toata saptamana din Buc). De cate ori plangea Gabriel (a avut niste colici ingrozitoare), venea frangandu-si mainile si spunand 'te rog, da-i san, ca nu mai suport sa-l aud plangand' (de parca eu suportam). Cand incercam sa-i incalzim burtica sau sa-l asezam pe burtica, ne spunea sa nu mai chinuim copilul. Si cate si mai cate....
M-am tot intrebat de ce, in 6 luni, mi-a spus doar o data sa ma duc sa dorm putin ca sta ea cu copilul. M-am tot intrebat de ce se tot vaita ca o dor toate alea si ca nu mai poate, cand eu eram ca vai de capul meu.

Poate ca nu inteleg inca pe deplin ce s-a petrecut cu ea. Dar inteleg ca a imbatranit, ca e obosita, ca locul meu in inima ei a fost luat de Gabriel (fara sa insemne ca nu ma mai iubeste), ca i-a fost si inca ii mai e frica sa nu i se intample ceva copilului. Si ca sa raspund intrebarii tale: da, e greu sa stai 8 ore cu un copil.

Arata-i mamei tale ca o iubesti dar fara efuziuni. Uite, mama nu mai are putere sa si gateasca (destul ca spala, calca, etc). Si atunci m-am obisnuit sa-i vad pe amandoi (pe Gabi si pe mama) ca pe copiii mei, de care trebuie sa am grija. Si gatesc eu cate ceva care stiu ca-i place. Si-i mai cumpar bomboane.

Liniste si multumire va doresc!

ada29 spune:

Buna Florina,

Eu zic ca esti norocoasa ca ai cu cine-l lasa pe copilul cel mic.

Cel mare de 4 ani spui ca o necajeste pe mama ta,n-o asculta,o exploateaza si face crize de isterie.Ma gandesc ca nu-i usor nici mamei tale.Cu doi copii relativ mici,bunica fiind,nu cred ca-i trec usor cele 8 ore.Bine macar ca se intampla rar sa stea cu amandoi.

Poate ar trebui sa fii mai intelegatoare cu mama ta,e greu de multe ori si pentru un parinte sa stapaneasca un copil atomic.

O zi senina va doresc,

Ada

NicoletaB spune:

de ce consideri ca e vina bunicii ca fiul tau cel mare se manifesta astfel?
eu in locul ei ti-as spune ca mai intai sa-ti educi fiul si apoi sa-l lasi cu ea

daca ti l-ar pune la punct, pun pariu ca sufletul tau de mama s-ar supara, asa si ea, " uite fi-mea nu e in stare sa educe copilul astfel incat sa stea locului, sa ma respecte"

cred ca orice mama vrea ca copilul sa fie educat de ea si nu de bunici, chiar daca acestia ii supravegeaza

Ramonika spune:

mama ta n-are nici o obligatie fatza de tine sa-ti tina copilul. e clar ca nu-i convine.
ia-ti o bona daca nu-ti convine si gata, nu e obligata sa suporte toate astea. te-a crescut pe tine, pe fratii tai (daca ai) si e de ajuns.

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

ioanadara spune:

Eu cred ca totusi din moment ce copilul este bolnavior si nu poate fi dus la gradi ar fi putut si bunica sa aiba putin mai multa rabdare.E vorba doar de doua zile si nu de doi ani.mai ales ca nu a refuzat clar ideea de a sta cu el.Daca ar fi spus un nu categoric, s-ar fi gandit fata la alta solutie dar in conditiile date cea mai buna solutie este sa fie lasat cu bunica acasa.
In privinta "needucarii" sa fim seriosi.Toti cei care avem un strengar acasa stim ca in conditiile schimbarii programului copilului plus aparitiei indispozitiei date de boala, plus plictiseala, plus o bunica depasita de situatie nu se pot da verdicte.

ioanadara spune:

Pai la cel mare nu poate lua bona pentru 2 zile,nu?

Iar la cel mic probabil ca prima care i- ar spune sa nu ia bona este bunica.Genul asta de bunici (crescute intr-o mentalitate anume a perioadei de mult trecute-oare?) se va simti data la o parte de propriul copil daca nu este lasata sa ajute si pe de alta parte vrea sa ajute doar atat cat considera EA ca este necesar.Si probabil ca se si aduna frustrari nemarturisite in timp si la un moment dat se gaseste un "tap ispasitor" si atunci incep reprosurile.

Si eu sper totusi ca nu o sa fac acelasi lucru cu copiii mei.(Sau poate voi face altele mai rele???)

analugojana spune:

Nu e usor sa stai nici cu un copil 8 ore ...dar cu doi?????
si sa fii si bolnava...
Un copil la 4 ani stie sa exploateze.
mai ales cand simte o slabiciune in jurul lui..
Draga mea dar macar intreab-o ce o doare...
cu ce poti sa o ajuti daca o vezi suparata....
O avea si bunica asta ceva pe sufletul ei...
Ea nu a spus ca nu sta cu copilul....dar a intervenit ceva...
Comunicarea asta ..de ce nu se invata in scoala?????
Un sfarsit de saptamana cu liniste si bucurii tuturor

A_Iulia spune:

Stii, tu esti responsabila de educatia copiilor tai. Eu n-am inteles daca ai avut vreo discutie cu baiatul cel mare, dupa ce mama ta a plecat, referitor la comportamentul lui de peste zi (din moment ce ai banuit ca el ar putea fi cauza).

La fel, daca stii ca el intrece masura si se comporta necivilizat cu bunica, tu esti singura care ar trebui sa rezolve aceasta problema (si o atitudine de genul: e vina ei, acum suporta consecintele nu aduce nimic bun, drept dovada ca ei nu-i mai face nici o placere sa stea cu amandoi copiii, ci doar cu cel mic).

Inainte ca lucrurile sa scape si mai mult de sub control, incearca sa readuci respectul baietelului tau cel mare fata de bunica (banuiesc ca baietelul pe tine te asculta). Altfel mi-e teama ca nu te vei mai putea baza niciodata pe ajutorul ei, cand vine vorba de el.

buli spune:

mie mi se pare ca mama ta s-a comporata corect spunindu-ti in fata ce o deranjeaza. tu ai ales s-o ignori si acum te superi ca nu a acceptat.
in primul rind trebuie sa apreciezi la adevarata valoare faptul ca mama ta sta cu copiii (ia sa vezi cum ar fi sa schimbi bonele la 2-3 luni si sa le dai jumate de salariu) si sa admiti ca ea face asta sa va ajute si deci trebuie tratata ca atare.

ps - nu stiu ce-i cu toate nemultumirile astea fata de mame, parca a uitat lumea ce inseamna sa fii mama

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@