fiv la cluj 2
Raspunsuri - Pagina 16
Ennni spune:
brunadria chiar azi ma gandeam ca nu stiu ce se intampla dar nu am mai pus pe mine kg de cateva saptamani
. Pana acum m-am ingrasat 5 kg si atat. Mi-e frica sa nu fie prea putin. Mananc ca o sparta zi si noapte dar nu stiu unde merge ca pe mine nu s-a pus. Am citit pe net ca in mod normal pana in luna a 5-a (eu am aproape 5 jumate) pui intre 5,5 - 6,8 kg si la sarcini gemelare chiar mai mult putin (asa mi-a zis si dr. Micu). Ei uite ca nu e chiar asa, cel putin la mine. Totusi bebicii 
sunt in grafic, unul din ei e chiar mai mare cu 5 zile dupa masuratorile de saptamana trecuta.
jovana tu cate kg ai pus pana acum?
uratica m-ai facut sa rad, parca te vad cum umbli prin casa, agitata incercand sa te hotarasti asupra gentii (de parca ar fi sfarsitul lumii daca iei geanta nepotrivita - glumesc sper sa nu te superi), insa ma gandesc ca poate si eu as fi la fel. Desi am trecut prin 2 operatii, n-am avut timp sa ma stresez, ambele au fost la urgenta. Dar imi vine randul in curand cu cezariana, insa nu ma gandesc de pe acum ca nu vreau sa stresez bebicii 
tuturor
Eni 
23+ 
uratica spune:
ufff.. respir usurata acum!!! mai ales ca ai zis ca sunt infirmieri..anestezist...e super ok!!! dar muzica au? ca nu pot sa fac streaptease asa fara muzica..si degeaba..mai ales ca e pe moca!!!
sau poate daca ma descurc bine,imi recuperez o parte din bani
!hihihi
deci e clar!imi dau halat de la ei..baieti de la ei..ma dezbraca tot ei...ma mai plimba si cu caruciorul.. ce mai!!SEJUR pe fata!!!o vacanta de neuitat!pot sa ma plang?? nu am cum!!!
off..si nu e nici un infirmier langa tine cand te trezesti? ce naspa!!!dar atunci ce o sa fac cu atatea gauri????
Am inebunit de tot!!!numai bazaconii imi vin in cap!!!
scuze fetele...dar am luat-o razna!!cred ca din cauza ca nu am mancat nimic!!!
oricum.. nenea anestezistul treb sa ma injecteze bine!!!altfel cred ca ii alerg pe toti prin salon!!! o sa-l rog sa-mi puna si nist
e extasy sau niste marihoana!!!
brunadria spune:
fetelor e distractie mare aici,
uratica, nu te agita totul o sa fie bine ai sa uiti repede de perioada asta, mai ales ca luna viitoare o sa vi cu testul pozitiv,
eu nu mai am rabdare iar mi sa facut pofta de bebe , instant, cand ma gandesc la testul tau pozitiv, dar nu i nimic hai tu cu testul ca venim si noi.. neaparat..
enni, eu m am ingrasat 5 kg dupa trat fiv si nu mai reusesc sa revin la greutatea normala, eu cred ca e ok greutatea ta , o sa pui mai multe kg mai la sfarsitul sarcinii.
pupici..
maddutz spune:
uratica, trebuie sa-ti dau o veste proasta: draga mea, clujul e in ardeal. deci, daca esti agitata, ne pui in mare incurcatura, ca noi ardelenii nu prea ne pricepem la asa ceva si de pricepem, ne prindem mai greu fiind agitata, cred ca vei pune in incurcatura toata echipa, caci se vor uita toti la tine si nu vor intelege ce atata agitatie, pentru ce, care e scopul si mai ales.....ce atata graba?!
in concluzie, fii calma, ca nu te ajuta la nimic sa te agiti. 
asaaaa...ioo...sunt obosita moarta. ma tot lupt cu insomniile. tot pe la 3-4 dimineata adorm si ma trezesc la 7. deja am niste cearcane cat toata fata . la fiv-ul trecut am scapat de insomnii abia dupa vreo 4 luni de la incetarea tratamentului. si, taman bine, cand sa recuperez am reinceput tratamentul. uratica, mai ca as veni si eu cu tine la nene anestezistul sa ma adoarma un pic! pana acum am refuzat cu incapatanare sa iau ceva de dormit si nici nu ma gandesc, inca, sa apelez la asa ceva. si nu pomeniti de remedii naturiste ca le-am incercat!
cat despre greutate...mai am un kg de dat jos, dintre cele capatate in timpul celui de al 2 lea fiv, plus inca 10 ca sa ajung la greutatea mea ideala. hmmmmm....is optimista! cred ca de la lipsa somnului mi se trage! jovana si Ennni
brunadria succes cu mecanicul!
mara, ce mai faci? cum esti? eu astept luna februarie
uratica ne vedem mmaine dimineata 
...si sa nu fii agitata! amu, cica-s ardeleanca, si pe deasupra si insomniaca, asa ca...tre sa fii calma! vezi, ca in cinstea ta am spalat masina. pe dinafara numai. mi-era prea foame azi dupa masa ca sa mai astept sa mi-o curete si inauntru. sper, sa am vreme maine dimineata sa fac un pic de ordinesi in interior daca nu....sper sa fii prea agitata si sa nnu observi! 
mara72 spune:
iau am scris un mesaj lung si pe cind sa il trimit mi s-a inchis calculatorul, pur si simplu. Cred ca cineva ma saboteaza . Maddutz si eu astept luna februarie, cu mare nerabdare. Sper sa treaca repede ca acus vin sarbatorile si pe urma indata e luna februarie. Pina atunci ma lupt cu kg, am dat jos unul intr-o saptamina da l-am pus la loc in 2 zile, ca a fost ziua sotului si m-am... dedat la dulciuri si alte bunatati. Asa ca sunt tot acolo de unde am pornit. De alaltaieri m-am...apucat de sport, am un dvd cu aerobic, nu e greu dar am bagat o febra musculara la picioare ca abia urc scarile Deci tare greu e sa slabesti Am vazut ca si brunadria se confrunta cu aceeasi problema, nu stiu parca kg alstea de la fiv refuza sa se topeasca. Nici nu as vrea sa ma apuc de vreun regim drastic, nici nu pot sa tin astfel de diete si nici nu vreau sa fiu devitaminizata pe cind ma apuc iar de fiv .
enni eu zic ca la tine e foarte bine, daca maninci si nu ai depus inca foarte mult e in regula. Spor la treaba in noua casuta dar sa ai grija sa nu te obosesti
uratica, azi e ziua cea mare, ma gindesc la tine si iti tin pumnii ca totul sa fie in regula
criadema asteptam sa ne povestesti despre reusita ta, cu ce ai facut stimularea, citi embrioni ai avut si citi ai transferat
jovana
criadema spune:
mara: eu am ajuns sa fac fiv pentru ca in final am ajuns fara nici o trompa, una mi-a fost scoasa la primul ciclu la 14 ani pentru ca am facut un piosalpix fara sa cunosc foarte bine de la ce, iar de aici peritonita, dupa operatie trompa dreapta mi-au scos-o, dar am ramas si cu o sensibilitate deosebita la cealalta, faceam foarte des anexite, am facut 2 laparascopii din care una la Timisoara, atunci Clujul nu facea vitro, iar ultima la Cluj, in timpul careia mi-au scos si trompa stanga, nu mai aveam ce sa fac. Problema a aparut pe parcurs cand in urma analizelor ce trebuia sa le fac pentru fiv mi-au gasit o anomalie genetica de care nu sunt foarte sigura ca chiar o am pentru ca nu am antecedente in familie de nici o parte, dar in sfarsit... Toate investigatiile pe care le-am facut la Cluj eu le-am facut cu Stamatian, consider ca este foarte bine sa nu-ti schimbi medicul pentru a nu fi nevoit sa faci acelasi lucru de mai multe ori. Dr Micu cand a vazut analizele hormonale si testul genetic mi-a zis clar in fata ca nu are rost sa incerc ca nu o sa reusesc. O perioada de timp chiar il uram pe acest medic si in mintea mea imi spuneam mereu "trebuie sa reusesc, voi demonstra tuturor ca sunt o invingatoare" si chiar asa ma simt. Dupa ceea ce imi spusese Micu pe Stamatian l-am intrebat direct ce sanse imi da, raspuns a fost cat se poate de neacceptat din partea mea: sub 1%. Dar considerand ca oricum daca nu faceam eram poate obsedata toata viata ca mai puteam sa fac si asta m-am decis pe loc: Fortez acest 1%, financiar oricum imi puteam permite sa pierd suma necesara fertilizarii.
Asa am inceput prima fertilizare, tratamentul a mers complet aiurea, ei asteptau una, organismul meu se incapatana sa raspunda asteptarilor lor, la un moment dat in loc sa fac foliculi, faceam chisturi, imi mareau dupa fiecare control doza de hormoni, pana cand dupa ce am platit vreo 90 mil. lei doctorul mi-a zis: "Te intelegi cu sotul tau pentru ca mie mi-e frica sa mai maresc doza de hormoni,si sa vedem ce mai facem, parerea mea este sa intrerupem tratamentul aici". Am crezut ca in acel moment cade cerul pe mine, mi-am pus atata speranta in aceasta ultima oportunitate, incat nu puteam crede ca mi se intampla mie, credeam ca visez si in momentul in care am realizat ca de fapt eu sunt personajul principal in aceasta trista poveste (nu stiu cat am asteptat pana am raspuns) am zis: "Nu pot sa ma opresc aici, cu orice consecinte vreua sa merg pana la capat" si am mai continuat, in final mi-au punctionat 4 foliculi din care au reusit sa scoata 2 ovule. A doua zi mi-au comunicat ca amandoua ovululele s-au fecundat si sa sun a doua zi sa mai vedem. Nu stiu de cate ori am pus mana pe telefon sa sun sau sa nu sun, mi-am luat inima in dinti si am sunat. Amandoi erau bine #351;i au inceput sa se divida, urmand ca a doua zi sa sun pentru stabilirea datei embriotransferului. Cand am sunat nu mai erau asa de bine pentru ca unul s-a oprit doar la cateva divizari iar cel de-al doilea era deja o morula, au hotarat sa faca repede embriotransferul crezand ca in mediul natural dezvoltarea sa fie mai buna. Am continuat sa sper pana in ultimul moment ca totul va fi bine, iar la aflarea esecului am facut o depresie urata de tot. Dupa ce mi-am revenit primul gand a fost: "Vreau sa mai incerc o data". A doua oara acelasi rezultat, in loc sa punctioneze foliculi, mi-au punctionat chisti si in acelasi timp am intrerupt si tratamentul. Eram disperata, imi doream mai mult ca oricand un copil, aveam varsta la care nu mai puteam astepta foarte mult, pentru a ma linisti am inceput sa merg in fiecare seara la manastire, lucru ce m-a ajutat foarte mult, si am hotarat impreuna cu sotul meu sa adoptam un copil sau chiar doi. Am inceput demersurile pentru adoptie, nu pot sa-ti spun cate piedici pune statul cand vrei sa faci un bine. Am inceput sa mergem si eu si sotul meu la scoala de mamici si tatici, dar asta e alt subiect pe care pot sa-l discut daca priveste pe cineva. In acest timp sotul meu vine cu propunerea sa mai incercam odata. Nu mai aveam putere, dar pana la urma am decis: "incercam din nou". Aceiasi procedura, aceleasi efecte adverse, dupa perioada de supresie intrerup tartamentul si imi punctioneaza chistii, fac pauza cateva zile si incep stimularea, tratament cu rezultate la fel de proaste, pana la urma acelasi rezultat 2 ovule din 4 foliculi, se fecundeaza amandoua dar spre deosebire de primele se dezvolta mult mai bine, apoi embriotransfer, emotii, nu am puterea sa-mi fac testul de sarcina de frica unui nou esec, de parca nu tot trebuia sa aflu si singura, inchisa in baia mea, cu proba intr-o mana si testul in alta imi asteptam parca condamnarea la moarte si stupoare apar cele doua liniute asteptate de o viata, nu-mi vine sa cred, nu stiu ce sa fac sa plang, sa rad, il strig pe sotul meu si imbratisati plangem amandoi ca doi copii. Este pentru prima oara cand il vad pe sotul meu plangand. Apoi... incepe calvarul, frica de a nu pierde ceea ce parea a se contura in mine, sun la clinica si nu-mi vine sa cred sunt insarcinata si nu numai asa ci "dublu" insarcinata. Perioada de sarcina a fost una minunata, poate cea mai frumoasa din viata mea, fara nici o problema, am nascut totusi prematur pentru ca ma simteam bine si am abuzat de asta, la 35 de saptamani, prin cezariana... dar acesta este un alt capitol din viata mea, pe care pot sa-l discut, apoi cresterea de gemeni un alt capitol pe cat de frumos si interesant pe atata de greu.
Sper sa nu va plictisesc cu povestea mea. Nu vreau sa scot in evidenta fericirea mea ci mai degraba sa va dau puterea de a merge mai departe si de a starui in ceea ce faceti, merita orice sacrificiu si sper ca fiecare din voi sa va bucurati de reusita voastra, si de placerea de a va trezi si culca langa un copil.
Tratamentul l-am facut astfel: perioada de supresie cu Dipherelin iar stimularea cu Puregon.
urātica: si eu am facut doua laparascopii, cred ca deja cand eu iti scriu esti deja bine si....rezolvata. Sa stii ca multe probleme se rezolva prin laparascopie, de cele mai multe ori chiar si problema infertilitatii, sper si la tine sa fie asa si in cel mai scurt timp sa ne dai o veste buna.
brunadria: nu am citit toata conversatia voastra dar daca nu ma insel am inteles ca esti insarcinata cu gemeni, sa nu-i faci probleme legate de luarea in greutate nici eu nu m-am ingrasat decat 18 kg, ceea ce a fost foarte bine, pentru ca nu am avut nici una din problemele sarcinii, ca de exemplu cresterea tensiunii arteriale, sau retentie de apa si consecinta umflarea picioarelor, etc. si mai iti dau un sfat nu manca decat cat iti trebuie si ai foarte mare grija sa ai o alimentatie echilibrata (cu de toate), si nu uita medicul mie mi-a spus mereu sa nu-ti faci niciodata probleme ca, copiilor tai nu le ajunge calciul sau stiu eu alte vitamine pentru ca isi vor lua intotdeauna ceeea ce au nevoie cu riscul de a te lasa pe tine fara. Eu īn perioada de sarcina inafara de Duphaston pentru pastarea ei nu am luat absolut nimic, nici acid folic, nici fier, nici calciu, nimic #351;i har domnului ca am doi copii sanatosi si bine. Ma mai poti intreba daca vrei si despre sarcina, daca nu stii ceva, sau despre analize ce am facut in sarcina. Am multe informatii, dar nu vreau decat sa va spun ce va intereseaza, si mai ale nu vreau sa plictisesc. De asemenea am o carte despre dezvoltarea copilului de la concepere pana la nastere pe saptamani, foarte interesanta, unde po#355;i urmari totul, daca va intereseaya va spun cine a scris-o si cum se numeste sau daca nu o gasiti va scriu cum trebuie sa fie micutul vostru in fiecare saptamana sau cum se dezvolta, fizic, psihic, ce invata sa faca in fiecare saptamana etc.
Enni: Am inteles ca in curand o sa faci o cezariana, iti urez succes, trece repede, si cand auzi primul strigat al copilului tau nu te mai doare nimic.
criadema spune:
sper ca nu va plictisit mesajul meu recunosc ca este putin...cam lung, nu este dintr-un foileton ci dintr-o experienta traita pe viu dar care in final a avut un sfarsit fericit. Va doresc BAFTA in tot ce faceti.
Ennni spune:
criadema impresionanta povestea ta, felicitari pentru lupta pe care nu ai abandonat-o si pentru rezultatul atat de minunat. Si eu sunt insarcinata cu gemeni si abia astept sa vina vremea sa-i tin in brate. Mai e ceva timp pana la cezariana dar sper sa treaca repede.
uratica la ora asta cred ca esti deja bine mersi rezolvata, gata de actiune. Asteptam vesti. pupici tuturor
Eni 23+
mara72 spune:
criadema am citit povestea ta cu sufletul la gura si sunt inca stupefiata, de unde ai avut atita putere sa mergi mai departe cind parea ca sansele sunt atit de mici. Hotarit lucru, esti o fata deosebita, te-ai luptat mult si Dumnezeu te-a rasplatit. Citind povestea ta emotionanta mi-am dat seama ca nu trebuie sa imi pierd nici o clipa speranta ca intr-o buna zi voi reusi. Am retrait parca momentele din timpul fiv-ului, emotiile din perioada stimularii si de la punctie, oare citi foliculi sunt, cite ovocite mature s-au gasit. Apoi stresul de dupa punctie, gindul daca se fecundeaza sau nu si cum evolueaza si mai ales ce se intimpla dupa embriotransfer cind nu trece o clipa fara sa te gindesti la ce se intimpla acolo in burtica, daca se dezvolta sau nu embrionii. Doamne, numai cine a trecut prin toate astea poate sti.Si apoi testul de sarcina, eu nu am mai avut puterea sa-l fac, m-am dus direct la BHCG pentru ca nu mai suportam sa vad din nou un test de sarcina negativ, astept de prea multi ani unul cu doua liniute. dar tu esti dovada vie ca se poate, poti sa treci prin toate astea si sa fii invingator. Te felicit si ma bucur ca te-am cunoscut, fie si pe un forum de discutii 
Acum, dupa ce am citit povestea ta, nu imi doresc decit sa treaca timpul mai repede ca sa pot incepe fiv 3, desi dupa primul esec nu credeam ca voi avea puterea sa o iau de la capat, sotul meu cel putin a fost atit de dezamagit incit mi-a spus ca pur si simplu nu mai doreste sa incercam. Am reusit insa sa o iau de la capat si acum stiu ca o voi lua de fiecare data de la capat, nu voi renunta atit de usor. La tine cit timp a trecut intre fiv-uri ? Eu m-am gindit sa ma apuc iar de treaba prin februarie, medicul mi-a spus ca in mod normal e bine sa lasi sa treaca cam trei luni si nu prea vreau sa imi fortez organismul, eu am facut stimulare prima data cu 3 fiole de gonal iar a doua oara cu 4 fiole. La mine raspunsul la tratament a fost bun, prima data am avut 8 ovocite din care s-au fecundat 6 care au ajuns pina in stadiul de blastocist iar a doua oara am avut 6 din care s-au fecundat 2 dar care nu s-au mai dezvoltat atit de bine. Insa din pacate n-a fost sa fie. De data asta. Insa eu traiesc cu speranta ca va fi bine ca sunt o optimista incurabila
maddutz hai cu vesti despre uratica, ai reusi sa o internezi? O fi reusit sa o linisteasca anestezistul?
jovana tu pe unde umbli, iar ai fugit in maramures? cred ca dau si eu o raita pe acolo ca n-am fost de vreo 2 luni
enni, brunadria
brunadria spune:
criadema, nu sunt insarcinata,astept sa incep si eu al 2lea fiv, an facut si eu cu stamatian primul dar s a lasat cu extrauterina, ziceam ca m am ingrasat 5 kg la primul fiv.
o poveste intradevar de admirat, felicitari..
jovana pe unde esti?daca esti in maramures contacteaza ma..
mara daca vi si tu in mm te astept pe la mine..offf nu mai trece timpul sa ne apucam iar de treaba..
maddutz hai cu vesti despre uratica.
enni pupici.