Dilema Mos Craciun

Dilema Mos Craciun | Autor: desprecopii

Link direct la acest mesaj

Andrei, baietelul meu de 8 ani crede in Mos Craciun. Si in Mos Nicolae (chiar si varianta olandeza colonialista SintaClass.).

Crede cu tot sufletelul lui de copil si il astepta si se pregateste sa ii scrie iar, ca in fiecare an - o scrisoare. Plina de taieturi, stersaturi si chiar greselute de ortografie. Insa, fiind proiectul lui - noi nu intervenin in comunicarea lui speciala cu Mosul.
Noi, parintii, traim alaturi de el emotia sincera a copilariei.
Problema si dilema mea este ca - majoritatea copiilor din clasa nu mai cred in Mos Craciun ... si chiar il ironizeaza pe Andrei. Asta se intampla de ani buni - nu de putine ori m-am intrebat de ce unii parinti taie brutal firul copilariei - declarand: Mosul nu exista.

Eu una, ca mama, nu as vrea sa fac inca acest lucru. Poate farmecul Mosului Craciun inca il mai vrajeste un an - doi. Uneori ma gandesc ca e asa de frumos sa crezi in Mosul ... incat mai ca si eu cred :)

Intrebarea mea - este: ce experiente aveti voi? Ce credeti? Lasam copii sa creada in Mos si sa constate singuri adevarul... sau taiem brusc macaroana?






Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns stefaniya spune:

Nepotica mea a crezut in Mos Craciun pana tarziu,cam tot asa,vreo 8 ani avea cand si-a zis ca totul e o poveste.Si chiar am o poza cu ea cand fratele meu o facea pe mosul si un alt coleg de-al lui a venit in mos dar nu asa bine deghizat si atunci am vazut-o cat de dezamagita era.Auzise de la scoala ca mosul nu exista dar cred ca ii placea sa creada.Asa cum spui si tu,si noua inca ne place sa credem.

Nu stiu daca la voi cineva o face pe mosul,dar cred ca el stie ca Mos Craciun e doar o poveste,doar ca nu vrea sa piarda acea bucurie,sau nu stiu...

Fratele meu a facut-o pe mosul la nepotica in fiecare an si pe la 4 ani a zis " mosul este ADi ca si bocancii lui mosul aveau aici crapatura ca ai lui Adi,si aceeasi ochi..Apoi a continuat cu emotii fiecare an dar pe la 8 ani a aratat ca stie ca nu e real.

Si acum imi aduc aminte cum eram copil si la geam la bucatarie scriam pe geamul inghetat si asteptam sa-l vad pe Mos Craciun pe cer.



CARL IUBITUL 05.04.07 si mami Stefaniya

Pozici noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monica-elizabet spune:

Of, acelasi lucru se intampla si cu Alex...si el crede in Moshi, le scrie scrisorele si nu uita sa spuna si pentru Ruxi(ca ea e mica si nu stie sa scrie) el are 7 ani si 4 luni...
la fel si unii colegi de-ai lui de clasa stiu despre "taina" lui Mosh Craciun si i-au spus lui Alex ca Moshul este de fapt(mama, tata,etc) eu am incercat sa-i spun ca numai acelora care nu sunt f cuminti Moshul nu le mai aduce cadouri si atunci parintii il inlocuiesc pe Mosh Craciun) si inca ceva...i-am spus "Crede si nu cerceta" fiindca Moshul se supara si nu mai apare
Eu consider ca este unul din cele mai frumoase momente ale copilariei si cu cat mai tarziu afla cu atat mai bine ...dar vorba ta...risca sa fie ironizat de colegi...
Eu nu am sa recunosc nimik dar nici nu am sa mai imbrac pe cineva in Mosh, am sa evit contactul vizual cu Moshul fiindca Alex este mare si-si da seama ca este doar un costum...asa macar poate mai avem o shansa
cand o sa descopere el...o sa descopere...dar eu nu am tai brusc macaroana



monica

Prajituri si papa bun
Papa de post


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Am sa scriu o poveste special pentru voi (si nu numai - ca tot nu am mai scris demult una )

Unde locuieste cu adevarat Mos Craciun?


A fost odata ca niciodata o femeie ce locuia intr-un sat mic de munte. Era iarna lui decembrie al unui an uitat de calendar. Si era seara, iar afara fireste ningea ca in povesti. Iar femeia statea in geamul cel micut ce dadea spre prispa uitandu-se la gardurile apasate de zapada. Sus se ridicau colacei de fum alb prin hornurile micute. Era frig afara insa cald in casa. Si visa femeia noastra la zile si la nopti. Si uite asa incet incet peretii casei se subtiau asemeni fumului sau negurii ce se lasase pe varfurile muntilor si ca prin minune se vazu ridicandu-se usor usor intr-un zbor lin deasupra norilor de plumb. Si era liniste iar fulgii se roteau in juru-i ca un fald al unei rochii de zane din povesti. Nici ea nu stia unde sa-si intoarca privirea prima data, mirarea si uimirea i se intiparisera in ochii negri si adanci.
Si plutind asa usor usor, a ajuns pe un tarm de nimeni stiut, unde ca prin minune nu era pic de zapada. Era Tara Nimanui. Si cum statea ea asa ii aparu in fata o fetita frumusica. S-a uitat la fetita-i din fata si ceva o rodea si nu stia ce anume. A intrebat-o cum o cheama si de unde vine? Fata i-a raspuns ca o cheama Ieri si vine din Tara de Dinapoi. Femeia nu a inteles nimic dar nu a insistat. A intrebat unde se afla iar fetita i-a raspuns zambind ca e in Tara Nimanui. Din nou femeia s-a uitat derutata la fetita. Atunci fetita a intebat-o daca vrea sa vina cu ea in Tara de Dinapoi. Insa femeii i s-a facut frica. Ceva ii spunea ca nu ar fi bine sa mearga incolo. Fata a linistit-o spunandu-i ca nu va pati absolut nimic sa aiba incredere in ea. Astfel incat cu tragere de inima a acceptat. Intr-o clipita totul s-a schimbat insa spre stupefactia femeii se vazu in casa parinteasca. In fata ei era camera in care a crescut, iar tatal si mama ei statea susotind langa un brad ce stralucea enigmatic, trebaluind si razand pe infundate. Apoi s-a facut liniste si totul s-a cufundat in intuneric. Doar globurile luceau tainic. Parea ca totul a adormit. Un val de abur usor se lasa de nicaieri in jurul bradului si clinchet de clopotei se auzeau in departare. Inima femeii batea cu putere si in ochi ii lucira colturi de lacrimi. Timpul parea sa se opreasca in loc. Ochii o usturau de asteptare iar inima batea nebuneste de sa-i sparga pieptul. Apoi o caldura imensa o cuprinse peste tot corpul si ii arse palmile iar o lumina o orbi pret de cateva clipe. A stat putin si a deschis ochii.
In jur era camera ei in fata geamul cel micut afara gardurile apasate de zapada. Aiurita se uita in juru-i cautand Tara Nimanui. Nu era nicaieri, nici camera, nici parintii, nici fetita. Doar clinchetul de clopotei se auzea usor usor pe strada. Si-a sters ochii pe la colturi si a zambit. Abia acum si-a dat seama ce minunata a fost Tara Nimanui vazuta pret de o clipa condusa de fetita venita din Tara de Dinapoi. Abia acum a realizat ce o rodea asa pe tacute. Era privirea lasata sa curga din doi ochi negrii si adanci. S-a uitat repede in oglinda si atunci i s-au deschis zarile vazandu-si ochii cei negri si adanci, mari si mirati. Era ea doar ea ... fetita din Tara de Dinapoi. Si-a deschis palma si in causul ei era o steluta. Se auzeau clopoteii la poarta casei; "Ahoo ahoo copii si frati.... stati putin si nu manati..." Femeia iesi in graba deschizand poarta si intreband copiii imbujorati daca stiu unde este tara lui Mos Craciun? Ea stia, doar fusese acolo chiar daca pret de o clipita. Doar locuia in Tara Nimanui. Si inima ii zbura lin asemeni colaceilor de fum ridicati din hornurile caselor, impletita in clinchetul clopoteilor si in voalul fulgilor de nea.... si se lasa asa purtata usor usor zambind fericita dorindu-si cu ardoare sa ajunga macar inca o clipita in Tara Nimanui, in tara lui Mos Craciun.

Oare voi stiti unde locuieste cu adevarat Mos Craciun?


PS:
Nu uitati niciodata de Mos Craciun. Nu trebuie sa o spuneti neaparat. Este suficient sa credeti. Daca faceti asta nu se stie niciodata cand veti avea prilejul sa zburati in Tara Nimanui. Trebuie sa sperati intotdeauna. Sperand nu veti muri niciodata. Nici voi, nici Mos Craciun, nici Tara Nimanui.

Sa fiti iubiti.



Pagina familiei / Mai multe...
www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank">Video
Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monica-elizabet spune:

marius o poveste minunata,fantastica... o poveste de viata
asa este...trebuie doar sa crezi, sa daruiesti si nu in ultimul rand sa iubesti si "spiritul" Craciunului(al lui Mosh Craciun) apare si te poarta in Tara lui de vis

monica

Prajituri si papa bun
Papa de post


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ortansa spune:

nu,nu le taiem brusc macaroana.eu i-am spus Mariei asa:iubita,daca tu nu crezi ca exista Mos Craciun ,atunci nu te mai chinui sa-i faci wish list?ok honey? la care ea imi zice:aaa,dar nu-i nici un chin.e o placere! si nu i-a mai ars sa afle adevarul.

Marius

edit:asa,ca uitasem:Maria are 10 ani

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=4" target="_blank">"An apple a day"&www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=34" target="_blank">"Prima comuniune",
cele mai importante clipe ale vietii mele.
O poveste cu "Mere verzi"



I've gt DC under my skin

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns natynic spune:

"Daca Dumnezeu nu exista, El ar trebui inventat" a zis un mare scriitor. cam la fel e si cu Mos Craciun.
Am copil mic, de 8 luni, nu stiu ce i voi spune si cat timp va crede...Pot spune doar despre experienta mea proprie, de copil care a crezut in Mos Craciun pana la 10 ani!!!-e drept, in niste vremuri in care de el se vorbea mai pe tacute, in care nici vorba sa apara la televizor si prin reclame sau pe strazi...Credeam cu tot sufletul si ii scriam si eu scrisori, ca si lui Mos Nicolae. chiar si dupa ce primeam cadourile, le scriam multumindu-le ca m-au facut atat de fericita; nu prea intelegeam de ce parintilor le dadeau lacrimile citindu-mi scrisorile care -minune!- noaptea dispareau din cizmulite sau de sub brad...
Mi-a spus la scoala un coleg, facand evident misto de mine "cuuuum, tu inca mai credeai??? Esti ultima de pe planeta!". Mi-am intrebat o matusa care...n-a putut sa ma minta, tot asa, din teama de a nu fi in continuare tinta ironiilor la scoala. Stiti ce e ciudat? Pana in ziua de azi eu sunt mai suparata pe ea decat pe colegul respectiv. I-am zis chiar de atunci. Trebuia sa ma pacaleasca in continuare. Mie mi-era bine asa, sa stiu si sa cred ca Mosul exista...
In orice caz nu eu voi fi aceea care-i voi spune fetitei mele ca Mosul nu e real. Oricum, in orice chip va afla, ma voi stradui sa pastrez in sufletelul ei ceva din credinta aceasta minunata a copilariei...

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ariel_7000 spune:

eu cred si acum in moshu'!!! daca nu-l vad inseamna ca nu exista? dar aerul il vad? timpul il vad? ingerii ii vad? pe Doamne Doamne il vad???
eu asta i-am zis alexutzei mele asta iarna, cand a inceput sa puna intrebari, logic...aparute in urma unor discutii "mature" a unor "adulti" de fatza cu ea....tare fericita a fost cand a deschis usha si l-a vazut pe moshu'!!! si mai ales ca avea ditai sacul plin! si ca i-a adus cadou pana si fratiorului ei din burtica! chiar ea i l-a "inmanat", adica mi l-a dat mie sa-l pun in patut la teo mic!

dovada fericirii si emotziei:


Moshu'

marius, merci de poveste!!! povestea ta si muzica de Craciun pt copii, din calculatorul meu, l-au "doborat" pe micul te(r)o, care nu se dadea "invins" si facea ca rudolf pe aici!!!




mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)

Save the Earth /Is the only planet with chocolate!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olim spune:

marius
eu am crezut in mos Craciun pana cand am intrat la liceu, si vreau sa va spun ca sia cum asept cu drag Craciunul, mai ales ca Alex va avea 1.2 ani si abia astetp sa il vad cum v-a reactiona cand il va vedea pe "MOSU".Eu cred ca e o poveste magica a copilariei, si nu merita neglijata.


Mami si www.flickr.com/photos/olimpiabota/" target="_blank">Alex

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Carla75 spune:

Copilul meu cel mare (are aproape 7 ani) crede. Deja m-a intrebat cate zile mai sunt pana la Craciun si cand ma hotarasc sa il ajut la scrisul unei epistole, sa nu faca greseli Anul trecut, la serbarea de la gradinita, Mosul invitat a fost cam... anapoda, astfel incat toti copiii au tipat in cor: "asta nu e Mos Craciun adevarat". A fost un moment de suferinta si a plans acasa, insa si-a gasit singur raspunsul: a stabilit ca era un ajutor de-al Mosului, care Mos e foarte ocupat, fiind multe serbari in perioada aceea in toata lumea Si a asteptat cuminte aparitia misterioasa a cadoului cerut in dimineata Craciunului. Nu si-a pus problema existentei, are discutii in contradictoriu cu doi colegi care sustin ca e o pacaleala totul. Cand ii vad modul in care isi sustine pledoaria pro - Mos Craciun, cred ca ar putea fi avocatul lui la modul serios!
Sper ca entuziasmul asta sa il tina multa vreme! Sincera sa fiu, toata viata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Simo78 spune:

Bineinteles ca o sa-l las sa creada in Mos! E farmecul copilariei!!!
Nu prea-mi pica bine asta cu "sa respecti adultul din copilul tau" In primul rand respect copilul...cand o veni vremea oi respecat si adultul.

P.S. Adanc adanc, sau poate nu chiar atat de adanc, si eu inca mai cred.

Simo mami de Matei
Poze noi

Pentru vot ma gasiti aici www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=mirese%20cu%20stil%20si%20farmec&page=21" target="_blank">si1 si si2
Multumesc

Mergi la inceput