Taticii sunt discriminati in Romania

sirimie spune:

Subiect sensibil pe un forum de mamici. Am vazut la televizor prezentarea TATA, dar nu i s-a acordat prea multa atentie.

Ce cred eu: atunci cind ambii parinti sint capabili sa creasca responsabil copilul/copiii e normal sa ajunga la mama, si asta nu se numeste discriminare.

Din pacate e adevarat ca multe mame isi implica copiii in durerea lor cauzata de despartire dar este foarte posibil sa fie cazul si invers, tatii sa isi implice copiii in neintelegerile lor cu mamele. Trebuie judecate de la caz la caz, nu se poate generaliza.

Eu cred ca si in alte state europene programul de vizitare este la fel.

Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

Poze la http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=akcecxh.f5u0t6d&x=0&y=nr5bn

Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro

Despre Andrei

sirimie spune:

Mi se par propuneri pertinente. Succes!

Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

Poze la http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=akcecxh.f5u0t6d&x=0&y=nr5bn

Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro

Despre Andrei

ladyJ spune:

Am citit povestea domnului Draghici de la topicul celalalt.
Daca este obiectiva, este foarte foarte grav!!!

Mama micutei s-a dovedit a fi o isterica,care se foloseste de micuta pentru ca e geloasa pe viata domnului Draghici.

Cred ca in cazul dvs, domnule, s-a comis o mare eroare de judecata.Nu este vorba de legea aiurita,nu este vorba de faptul ca tatii sunt aruncati la gunoi,este vorba despre o eroare,o sentinta ilogica.

Care a fost motivul pentru care v-a fost luata fetita, dupa ce v-a fost incredintata?Care este motivul pentru care nu i-a fost incredintata direct mamei?

Cum se poate ca mama fetitei sa se opuna constant hotararii judecatoresti?

Cred ca dvs ar trebui sa cautati problema la nivelul justitiei din Romania,la nivelul erorilor,spagii si nepasarii.
Problema nu este legata de faptul ca in Romania tatii sunt dicriminati! Problema este insusi sistemul si unii judecatori.Trebuie insistat pe probe,pe dreptate,pe copil,pe fericirea acestuia!

Statul ar trebui sa ia in serios problema asta.Daca un parinte se pune de-a curmezisul unei hotarari judecatoresti,trebuie sanctionat astfel incat sa nu-i mai arda de ´´sunt mai smecher decat legea´´ Daca un parinte nu-si achita pensia alimentara,trebuie sanctionat astfel incat data viitoare sa fie punctual!

Cred ca gresiti putin cu ´´dreptul tatilor´´Pentru ca pun pariu cu dumneavoastra ca exista si multe mame in aceiasi situatie!Pe care le veti avea ´´dusman´´ in aceasta actiune.

O actiune de genul ´´respectarea legilor si implicarea serioasa a justitiei in cazul custodiilor´´ ar fi mai potrivita si s-ar aduna toti cei care intr-un fel sau altul intampina probleme cu ex-ul in cea ce priveste copilul.

natynic spune:

Pai (si) despre asta este vorba! Despre perceptia tatalui in societate. Aici vor intampina dificultati cei care, sincer, vor sa-si asume responsabilitati de care legea in prezent ii poate tine departe.
Sunt multe propuneri pertinente, intr-adevar. Intre timp, am citit si povestea lui Bogdan si cred ca nu e singulara. In ansamblu insa, imi pastrez rezervele mele...

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

T_A_T_A spune:

Salutari tuturor mamicilor si taticilor!
Citesc cu nesat toate postarile anterioare. Experiente fericite si nefericite, copiii afectati de divortul parintilor sau de absenta unuia dintre parinti. De regula e vorba de lispa tatalui.
Povestea mea este vesela si trista deopotriva. Am decis sa pun punct primei casnicii atunci cand Alexandra, fetita mea, avea 2 ani. Am realizat ca eforturile mele erau in van si ca tensiunea din cuplul parental era tot mai nociva pt. copila. Fosta sotie s-a agatat la inceput de mine, afirmand ca nu are sot de lasat. Decizia mea era insa definitiva. Sunt genul care suporta multe, dar si cand se satura...Am divortat asadar in noiembrie 2006 la prima instanta. Desi mi-am dorit un divort civilizat, cu o implicare a ambilor parinti in cresterea si educarea copilei noastre, fosta sotie a decis sa se razbune, folosind fetita pe post de arma. Asa ca procesul a durat circa un an, timp in care justitia mi-a acordat mie custodia Alexandrei. Din decembrie 2006 si pana in aprilie 2007 am crescut copila singur, dar fiind ajutat de mama mea, cea care se implicase si anterior in cresterea si educarea strengaritei mele. Din aprilie anul trecut a intrat in familia noastra si actuala sotie, o prietena veche care divortase si ea la finalul lui 2006, la doar doua zile distanta. Am fost uimiti de coincidenta si relatia noastra a evoluat rapid spre un mariaj de vis, intr-o casa plina de copilasi. Sotia mea are 2 fetite din prima casatorie. Cele doua zgatii au 3 si 5 ani, iar Alexandra are 4 acum. In 2007, incepand cu luna aprilie si pana la final, cele 3 fetite au crescut impreuna, fiind la fel de iubite si de ocrotite atat de sotia mea cat si de mine. Niciunul dintre noi doi nu a facut vreodata diferentieri. S-au simtit la fel de iubite si au crescut frumos impreuna, considerandu-se surori.
Alexandra i-a spus destul de repede sotiei mele "MAMI" sau "MAMI HELEN", atunci cand in peisaj aparea si mama ei biologica sau vorbeam despre aceasta, pentru a le diferentia. A fost alegerea ei si ne-a bucurat, pentru ca era dovada ca se simtea minunat in familia noastra frumoasa.
La finalul lui 2007, niste magistrati iresponsabili au decis insa ca Alexandra sa fie incredintata mamei biologice, dupa un an de fericire in cadrul familiei tatalui sau. In ianuarie anul curent a fost smulsa violent din familie si de atunci nu a mai revenit niciodata acasa.
Nemultumita de atasamentul copilei fata de mine, fata de sotia mea si fata de restul familiei paterne extinse, mama ei biologica a decis sa spulbere orice legatura afectiva a fetitei cu noi. Desi justitia a decis totusi ca Alexandra sa petreaca in continuare timp in familia tatalui, acesteia i-a fost incalcat brutal acest drept, desi asta a tulburat grav copila, ducand pana la integrarea ei intr-un program de consiliere psihologica.
Fetitei i-a fost interzisa de mama biologica pana si participarea la cununia tatalui ei cu Mami Helen. Desi aveam 3 domnisoare de onoare superbe, doar doua au imbracat rochitele de printese. Rochita Alexandrei si pantofiorii ei albi sunt inca neatinse, asteptandu-si micuta stapana.
Cele doua surioare ale ei ne intreaba mereu de Alexandra. Tot ce cumparam este in triplu exemplar. Sunt scene induiosatoare, atunci cand le vedem pe micute cum pun in cosuri si exemplarul Alexandrei (dulciuri, jucarii, carticele, lucrusoare etc.). Uneori le convingem cu greu ca nu e cazul sa luam mereu 3 exemplare, pentru ca ... Tot mai greu de explicat fetelor, desi au inteles singurele ca mama Alexandrei se interpune intre noi si copila.
Timp de doua luni - martie si aprilie - am reusit sa vedem copila doar in parc. Scenele au fost insa de cosmar, pentru ca mama biologica a Alexandrei avea niste crize de furie violente atunci cand vedea ca eforturile ei de a o rupe afectiv de noi pe copila nu aveau succes. Le-am luat de 2 ori si pe surioarele ei si copila a avut impresia ca s-a incheiat cosmarul ei si ca va reveni acasa. Durerea ei la finalul scurtei intalniri a fost cu atat mai mare cu cat a realizat ca fusese doar o iluzie si ca noi plecam acasa tot fara ea.
Afland ca sotia mea este gravida, mama Alexandrei i-a spus copilei ca nu o mai iubesc si ca voi avea o alta fetita, pe care o voi iubi. I-a spus copilei ca nu mai doresc sa stiu de ea si ca Mami Helen nu e mamica ei, pt. ca nu o iubeste deloc si nu o vrea in preajma celor doua fetite ale ei.
Copila ne-a povestit tot si am linistit-o, ceea ce a starnit iar furia fostei sotii. Din mai nu ne-a mai lasat nici macar sa o vedem, spunand ca e proprietatea ei, ca ea a facut-o si tot ea o omoara. Culmea e ca eu am convins-o sa pastreze sarcina si am luat-o de sotie in 2004 tocmai pt. a-i oferi tot confortul material si afectiv necesar pentru a pastra sarcina si a nu omori un copil minunat.
Desi in iunie si iulie copila trebuia sa fie in familia tatalui 3 saptamani consecutiv, mama biologica s-a opus categoric, desi am apelat si la executorul judecatoresc si a avut de platit sume foarte mari pt. ca a ignorat sentinta. Pe 29 iunie m-am recasatorit cu "Mami Helen" - data aleasa special pt. a fi in interiorul celor 3 saptamani cu Alexandra acasa - si am reusit sa dam de copila pe 30 iunie. Era la domiciliul mamei sale biologice, insa femeia care o pazea nu a deschis desi era acolo si executorul si politia. Fosta sotie a revenit acasa pe 1 iulie la 4.30 dimineata. Usa s-a deschis si bona de ocazie i-a aruncat copila in brate, in pijamale si speriata deja. Cand a auzit vocile noastre - mai erau mama si fratele meu - Alexandra a inceput sa planga. Sfasietor. O noua iluzie spulberata ca urma sa o luam acasa, in camera ei frumoasa, in mediul familial ideal oferit celor 3 copile. A fost efectiv tarata pe scari de o mama biologica isterizata, aruncata ca un sac in masina pe bancheta din spate si de atunci nu am mai vazut-o. A fost retrasa de la gradinita, pentru ca sentinta stabilea 2 zile pe saptamana cand aveam dreptul sa o iau la mine acasa si sa o readuc a doua zi dimineata la gradinita.
Suntem o familie fericita cu o unica si uriasa nefericire. Avem 2 copile care se simt iubite si care cresc atat de frumos, cu zambetul pe buze, avem inca o fetita care se va naste la inceput de 2009 si mai avem o fetita nu mai putin adorata, care insa traieste o drama si pe care inca nu putem reintegra intr-o familie ideala, cu un cuplu parental frumos, intr-un camin in care dragostea este la ea acasa.
Bogdan Draghici
www.tata.org.ro

Fomalhauti spune:

Draga TATA, bine ai venit.

Incep prin a-ti spune ca eu personal admir tatii care se implica in cresterea copilului/copiilor lor, fie ca sunt sau nu casatoriti cu mama copilului.

Continui prin a-ti spune ca eu nu sunt divortata, vreau sa spun, parerea mea nu este influentata de un divort...Nu stiu daca este neaparat un plus...

Si acum (in sfarsit) parerea: copilul este incredintat in mai mult de 95% din cazuri mamei fiindca in mai mult de 95% din cazuri mama este cea care se ocupa de copil mult mai mult decat tatal (in multe cazuri putem spune chiar "exclusiv" - dar nu am folosit acest cuvant fiindca este o notiune discutabila...). De exemplu, legea prevede ca oricare din parinti isi poate lua concediu pentru ingrijirea copilului (CIC) - sunt convinsa ca in mai mult de 95% din cazuri il ia mama fiindca parintii decid de comun acord acest lucru si, nu in ultimul rand, fiindca asa se considera a fi "normal" (asa considera si barbatii si femeile!). Daca mama se ocupa mai mult de copil, mi se pare normal sa-i fie incredintat ei copilul in masura in care ambii parinti ar fi capabili sa se ocupe de copil. Mi se pare in primul rand spre binele copilului.

Doi. Programul de vizitare...Copilul are si el un program. Stabilit de persoana care are grija de el, in cazul pe care il discutam, mama...Copilul merge la gradinita/scoala, mananca, doarme, isi face lectiile...TATA, esti sigur ca ar fi oportun (vreau sa zic bine pentru copil!) ca in unele zile sa fie luat de la scoala de tata? Esti convins (cat de convins?) ca tatal ar respecta programul copilului (stabilit de mama)?
Doua week-end-uri pe luna poate sa para putin (off-topic: imi place de tine ca folosesti cuvinte romanesti "finaluri de saptamana", chiar imi place). Dar, poate ca si mama are planurile ei cu copilul la sfarsit de saptamana...Te cred ca pentru un tata care isi iubeste copiii este frustrant sa isi petreaca numai doua sau patru zile pe luna cu ei, dar nu sunt sigura ca se poate mai bine.


Si mai am o parere legata de cazul mult-mediatizat al tatalui caruia nu i s-a dat voie sa-si ia copilul de la gradinita. Din cate am inteles eu exista o hotarare judecatoreasca prin care copilul era incredintat mamei si tatal avea program de vizitare in week-end. Inteleg ca asociatia TATA considera injusta o asemenea hotarare si lupta sa schimbe ceva in acest domeniu, dar in cazul respectiv asociatia practic a solicitat gradinitei ca o hotarare judecatoreasca sa nu fie respectata si asta nu mi se pare deloc in regula.

Oricum, bine ai venit. Revenind la primul aspect, cel al mamei care se ocupa mai mult de copil, de ce pe forumul acesta sunt mai multe mame decat tati? Ca femeile sunt mai vorbarete...(Eu chiar nu cred asta!) Dar comparand cu alte forumuri, pe alte teme...Ce zici? Daca mama sta mai mult pe site-ul despre copii si tatal mai mult pe site-ul despre-femei-dezbracate, cui incredintam copilul? Chiar nu vreau sa generalizez si in niciun caz nu vreau sa jignesc pe nimeni, sunt sigura ca exista si tati minunati si mame mizerabile (asa cum stim cu totii ca exista si cazuri in care justitia incredinteaza copilul tatalui!) - este vorba despre ce se intampla in cele mai multe cazuri - nu cunosc procente...

Rufus spune:

Mai exista doua doamne pe forumul asta, daca vor o sa va povesteasca in ce fel sunt tratati partenerii lor de catre fostele sotii vis a vis de copiii pe care ii au impreuna.
Sunt lucruri la fel de grave, cu copii mai mari si debusolati, folositi exclusiv pentru umilirea fostilor parteneri.
Lucrurile astea se intampla. Cum spunea cineva, trebuie judecat caz cu caz, iar generalizarea naste drame.
Da, e grav ce se intampla, dar inteleg ca e mai importanta marimea raportului mame/tati, asa ca daca sun mai multe mame responsabile decat iresponsabile, tratam toate cazurile la fel, victimele "colaterale" sunt mai putine, ce conteaza cine e de fapt victima?

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

ladyJ spune:

Rufus, daca te referi la ce am postat eu,probabil ca nu m-ai inteles.

Am spus ca nu e vorba ca sunt tatii discriminati.Problema este ca TATAL sau MAMA pot fi deopotriva victima discriminarii in cazurile de custorie si de respectare a hotararilor judecatoresti!

Problema este la nivel de seriozitate si implicare judecatoreasca.
Nu toate cazurile sunt la fel,de aceia refuz sa cred ca tatii sunt discriminati,ei si doar ei.

T_A_T_A spune:

Sunt un TATA care nu a divortat de copilul lui

Numele meu este Remus Octavian si sunt tatal divortat al unei fetite de 7 ani.
1. am divortat prin sentinta definitiva nr. 10XX9/ decembrie 2007
2. nu am cerut program de vizitare intrucat am avut o intelegere verbala cu fosta sotie, de fata cu amandoi avocatii, cum ca nu va obstructiona implicarea mea in cresterea si educarea fetitei mele. Ideea de baza la care am aderat si eu atunci a fost ca orice program de vizitare este mai restrictiv decat o intelegere pe cale amiabila.
3. dupa pronuntarea divortului (nu am facut inca partaj) au inceput pretentiile materiale ale fostei sotii. Nu intru in amnunte acum. ce e insa foarte important, copilul a devenit moneda de schimb. Pe scurt: "nu imi indeplinesti pretentiile materiale, nu iti vezi copilul".
4. Prima repercusiune, a fost ca nu am mai putut sa imi vad copilul decat prin filtrul exclusiv al mamei. La gradinita, desi eram presedintele comitetului de parinti pe gradinita, nu doar la grupa pregatitoare unde era fiica mea, invatatoarea, desi aveam o relatie foarte buna parinte-educator de respect reciproc, a fost silita sa asculte indicatiile mamei in sensul ca nu puteam decat sa vin la gradinita, sa stau sa ma uit cum se joaca fetita, dar nu aveam voie sa ies cu fetita nici pana la magazinul din colt impreuna cu fetita, daca mama nu permitea acest lucru. Din partea educatoarelor nu era deloc rea-vointa ci lipsa posibilitatii de actiune. Fosta sotie le-a spus foarte clar ca de azi inainte ea este singura care decide in tot ce o priveste pe fetita, iar eu puteam sa-mi exercit drepturile de tata in masura in care ea permitea acesrt lucru. Iar doamnele invatatoare practic erau legate de maini si de picioare: cu toate ca sunt tata, daca nu am si calitate legala de tutore practic nu reprezint "legal" nimic. Legal eram un strain, iar cu strainii copii nu au voie sa iasa din curtea gradinitei.
4. In acest context, am inceput sa caut srpijin si mediere la autoritatile statului. Am fost la Autoritatea tutelara de pe langa Primaria Cluj, le-am expus situatia, dar ei au spus ca nu au nicio responsabilitate in acest sens, ca ei nu se pot sesiza.
5. Am scris un memoriu la Bucuresti, catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului. In tot acest timp fosta sotie ma ameninta constant cu 2 lucruri: (1) ca duce copilul la psiholog sa demonstreze la o adica, daca as fi dat-o in judecata pentru a cere programul de vizitare, cum ca fetita e stresata din cauza mea si prin urmare trebuie sa vina in contact cu mine cat mai putin; (2) Daca incerc sa-mi vad copilul in alte locuri publice decat la gradinita imi fgace plangere penala de hartuire.
6. Doamna subsecretar de stat Gabriella Tonk mi-a raspuns memoriului meu si m-a indrumat catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului, filiala Cluj.
7. M-am prezentat cu un memoriu la Autoritatea Cluj cerand medierea situatiei, iar doamna directoare Nicoleta Brad m-a primit in audienta, a mers sa discute cu fosta sotie si mi-a dat raspunsul - numit de dansa "solutie".
8. Drept urmare am inceput sa-mi vad copilul pe baza de cerere scrisa adresata mamei.
Povestea e mai ampla, dar acum am vrut sa va fac un rezumat.

Cu stima,

Lector Dr. Remus Octavian


PS - Unul din cazurile dramatice din uriasa colectie T.A.T.A.

kariguld spune:

titlul este gresit formulat, din punctul meu de vedere!
cazul prezentat de Bogdan Dragici, este cazul LUI, personal, poate ca mai sunt si altele, la fel de personale....se face din ele situatie nationala?

la fel cum sunt si multe, foarte multe alte cazuri in Ro, unde victime, ca sa zic asa, sunt deopotriva mame si tati!

iresponsabiliatatea parintilor la momentul divortului, afecteaza cel mai tare copilul/copii!
in oricare caz/divort/situatie, adevarul e undeva la mijloc...daca vb separat cu fiecare din parinti, el/ea are dreptate!

eu ma intreb de ce TATA a venit aici, pe un forum unde sunt mamici...ce cauta de fapt? sustinere? publicitate? sa-si faca cunoscuta povestea? nu e singurul caz, sunt foarte multe, din pacate nedreptatile care le fac magistratii si judecatorii, nu-si vor gasi rezolvarea aici.
din largile mele cunostinte, 95% din cazuri, tatii sunt cei care "abandoneaza" copilul, nu se mai ocupa de el, copilul ii este o povara...etc..etc. spun asta pentru ca am vazut mult prea multe nedreptati si multi copii suferind din lipsa unui tata...ocupat cu noua familie...

repet, adevarul e MEREU undeva la mijloc!



Kari