Noi,mamele,cum am reactiona?
Raspunsuri - Pagina 3
simali spune:
Eu in primul rand nu i-as "anexa" copilul. Nu l-as creste EU, nu as fi eu mama lui, nimic din toate astea. Daca fiica mea ar decide sa aiba un copil ar trebi sa-si asume si responsabilitatea de a fi EA mama lui. As sprijini-o material si spiritual, as sta cu copilul cat este ea la scoala, asa cum mama mea a stat cu fiul meu cat eram eu la serviciu, as fi bunica si m-as bucura de asta, dar in nici un caz nu as face eu treaba in locul ei in timp ce fiica mea isi traieste tineretea prin discoteci si cluburi.
In primul rand pentru ea trebuie sa fie o ocazie de a se maturiza si de a intelege ca sunt chestii in viata cu care nu ne mai jucam.
alice
patou spune:
simali, exact asta as face si eu 
Lorikay spune:
Daca sfaturile mele si felul in care imi voi creste fetita nu vor fi de ajuns si se va intampla sa ramana insarcinata la o varsta asa de frageda m-as considera norocoasa daca, chiar si in ceasul al 12-lea, ar veni la mine si nu ar face alta prostie si mai mare care sa ii distruga viata cu adevarat. In ceea ce priveste pastrarea copilului, sunt de acord cu cele care spun ca nu pot hotara eu pentru ea. Va decide singura ce va face cu viata ei in continuare iar de la mine va avea tot sprijinul posibil dar cu responsabilitatile de rigoare.
Deus spune:
Din pacate ne maturizam pe la 20 de ani si unii nici macar atunci asa ca , cred ca mi-as ajuta copilul , as incerca sa suplinesc o parte din greutate ca sa-i ofer sansa sa se mai bucure putin de adolescenta si tinerete. Stiu ca eu m-am bucurat de ele si as vrea ca si el sa treaca cat mai normal prin toate etapele firesti ale vietii.Concluzie: l-as ajuta
gabriella1 spune:
cred ca mi-as atribui toata vina:ca n-am stiut s-o/-l educ, ca n-am stat de vorba cu ea/el la timp, ca poate n-am fost buna ca mama... oricum ,la o varsta atat de frageda vina mi-ar apartine in totalitate.Bebelusul l-as creste,normal,nici nu mi-as pune altfel problema.N-as fi mandra de ceea ce ar face copilul meu, dar ptr nepotul meu as sfida lumea si as fi mandra.Copilul n-ar avea absolut nicio vina!
Ma intreb daca mi-ar fi rusine de ce a facut copilul meu?! Nu stiu... poate da,poate nu... dar ma sucesc si mai invart si cred ca as gandi asa: atat timp cat n-a furat,n-a mintit,n-a dat in cap cuiva, e intr-un fel ok. A dat nastere unui copil,ce-i atat de grav?!aaaa,grav e ca l-a facut la anii in care trebuia sa se bucure de ei...
Dar fara discutii, copilul meu ar merge la scoala...ar termina o facultate,indiferent cate sacrificii as face. Si poate faptul ca bebe a venit atunci cand nu trebuia poate ar face-o /l-ar face sa isi asume responabilitati .
In fine,e greu totusi sa-mi imaginez ce as face in astfel de situatii.Cred ca prima reactie ar fi de lesin...
.Sper sa ma fereasca Dumnezeu si sa-mi dea minte destul sa-mi pot educa bine copilul !
Gabriela
"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.
ajutati-l pe Bogdanel!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=114245