Noi,mamele,cum am reactiona?
Raspunsuri - Pagina 2
corinadana spune:
Eu cre'ca tu ai vazut "The secret life of an American Teenager" 
Don't throw with stones if you live in a glass house.
corina mama Ralucai
http://community.webshots.com/user/corinaraluca
Lorenyy spune:
Corinadana,mai mult ca sigur Tyra,probabil este vorba despre o coincidenta
In fine,prin a raspunde si eu subiectului,si sa incep cu Principe,nu stiu sincer,sau macar ieri nu stiam ce as face intr-o astfel de situatie
,in caz ca fiica mea m-ar pune in fata faptului implinit,as fi furioasa pe moment,dezamagita de mine insumi,ceva in educatia ei mi-a scapat,dar este greu de spus acum,de aceea am cerut parerea si altor parinti.
Fetita mea are numai 21 de luni,la 14 ani tot o fetita va fi in fata si inima mea,niciodata nu i-as cere intreruperea sarcinii,ar fi un pacat prea mare care ar trebui eu ca si om matur sa-l port in suflet,si nu stiu ce urmari nefericite ar putea avea un avort(caz in familie,sora mea,dar pe la 24 de ani,nu a mai putut ramane insarcinata,acum,dupa foarte mari probleme de sanatate,la 41 de ani,este imposibil).Cred ca as alege varianta de a avea copilul,m-as simti mama ptr a doua oara
,sau poate a treia oara,sa speram
musetto spune:
As avea grija si de bebe si de fata mea, cu mare dragoste si fara reprosuri. Daca se intampla sa ajunga fata mea sa aiba copii la o varsta atat de frageda, va fi mai degraba greseala mea decat a ei. Dar chiar si daca ar fi in totalitate vina ei... o sa am grija ca ea sa stie ca pe mama poate ORICAND sa se bazeze (si de fapt si pe tata, ca si el gandeste tot asa).
Tisina spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui bird70 Daca la o varsta asa frageda s-a intamplat, atunci vina imi apartine. Ca nu am educat copilul, ca nu am accentuat suficient necesitatea contraceptivelor, ca nu am oferit dragostea neconditionata pe care o cauta intr-un copil. Si daca vina imi apartine, normal mi se pare sa mi-o asum si fac tot ce imi sta in putinta sa fie bine. Nu as incuraja pe nimeni spre avort, m-as implica in cresterea copilului cat as putea de mult si as face tot ce mi-ar sta in putinta ca parintii adolescenti sa-si continue educatia. |
Intru totul de acord cu cele afirmate de tine. Da-mi voie sa subscriu!
betiana spune:
Ca mama trebuie sa-ti pregatesti copiii pentru evenimentele existentiale. A fi mama la o varsta foarte frageda presupune a-ti asuma responsabilitati peste puterile tale. Nu tu notiuni de viata, nu tu scoala, nu tu iubire cu adevarat, nu tu VIATA.Cam asta inseamna maternitatea la varste fragede. Ma gandesc ca as fi putut fi bunica de multe ori pana acum, dar ma bucur ca fiica mea a luat decizia de a nu da curs sarcinilor, ea fiind in acea perioada inca la facultate.
Sper sa faca copii acum, la maturitate, pentru ca imi doresc sa fiu bunica
Sabina spune:
Betiana, m-a infiorat raspunsul tau.
Eu am devenit mama la studentie. Crezi ca nu mai am Viata? am facut si scoala(acuma fac doctoratul), m-am maritat din iubire, nu sunt o fiinta mutilata!
eu asa ceva sinistru n-am citit multa vreme pe DC....lauda avorturilor facute de o fata in puterea varstei.
efectiv nu mi-am putut abtine indignarea si tristetea
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
A_Iulia spune:
O fi sinistru sau nu...dar eu nu pot hotari asa ceva in numele ei.
Ce va dori ea, aia o sa faca, si o voi sustine oricare ii va fi alegerea.
Eu pot sa hotarasc doar pentru mine si corpul meu. Pentru al ei, pot cel mult s-o sfatuiesc, dar decizia a ei va fi.
Si sincer, nu cred ca la 14 ani instinctul matern este atat de dezvoltat incat sa-si doreasca cu disperare sa fie mame...asa ca sper sa n-am parte de o asemenea situatie pe care n-o consider deloc fericita, pentru ca oricum eu n-o voi obliga sa actioneze in nici o directie.
bird70 spune:
Betiana 
. Si noi am fost studenti cand am avut primul copil, aveam amandoi 19 ani. Nu mi-am pierdut nici viata, nici viitorul, nici nimic. Fiica noastra este acum adolescenta si este un copil absolut superb, noi am terminat facultatea odata cu colegii nostri, am mai facut un copil, ne iubim la fel de mult ca la inceput 
si avem o viata foarte frumoasa. Si eu si fratele meu suntem facuti in studentia parintilor nostri, si ei au terminat scoala si si-au facut o viata frumoasa (atat cat s-a putut atunci), au o relatie deosebita si le merge foarte bine. Eu cred ca noi am fost atat de determinati sa ne facem o viata buna, am avut atata putere sa muncim si sa trecem prin greutati, tocmai din cauza copiilor, pentru ca nu faci pentru tine ce esti in stare sa faci pentru copilul tau.
Fomalhauti spune:
Cand am scris ca m-as bucura de bebe am crezut ca multa lume "o sa-mi sara la gat". Acum vad ca atmosfera e tocmai invers...Si imi dau seama ca nu am fost foarte clara. Intr-adevar, m-as bucura de bebe.
Nu m-as bucura pentru fata mea. Dar, sincer, nu as considera ca ii va afecta toata viata, in continuare. Nu cred ca eventuala "pierdere" a unui an de scoala/facultate afecteaza intregul viitor al unei persoane...
Pe de alta parte, daca ea ar dori sa renunte (imi vine greu sa cred ca ar dori asta, dar, fireste, nu e imposibil) as duce-o la doctor si....chiar as incerca sa nu ii arat cat as fi de trista....Intai as incerca sa o asigur ca imi voi asuma eu intreaga responsabilitate pentru bebe....(Stiti, am citit undeva ca in urma unui tratament hormonal oricine poate alapta fara sa nasca...)
Fomalhauti spune:
Am trimis raspunsul anterior si am aruncat o privire fiicei mele (aproape 14 ani) care isi bea ceaiul si am zambit....
"De ce te uiti asa?" "Fiindca am raspuns la un subiect despre ce as face daca fiica mea adolescenta ar fi gravida." "Aha. Nu inteleg de ce trebuie sa te scoli asa devreme ca sa stai in fata calculatorului. Eu in locul tau as mai dormi."