cum faci fatza suferintei?

Dragilor,

in ultima vreme nu mai reusesc sa-mi vad de treaba pt ca sunt foarte trista.
Dintr-o gramada de motive, dar unele ma termina pur si simplu.

O cunostinta mi-a povestit despre un bebelus care sufera de o boala grava dar care ar putea fi tratata. Mama acestui bebelus nu se ocupa de el si il lasa sa sufere si probabil sa moara. Dar cine stie in cat timp va muri si cat va suferi pana atunci.

Cazul este real, am incercat sa ajutam mamica sa-si ingrijeasca copilul, dar ea a spus ca face si drege si ca l-a dus la doctor etc., dar de fapt mintea, nu l-a dus pe bebelus la doctor.

Aceasta se intampla la 2000 de km de mine.
As putea renunta la job si lasa balta viata pe care o am si propria-mi familie ca sa incerc sa salvez viata acestui bebelus.

Dar nu am acest curaj si am ales solutia de a-l lasa pe acest bebelus sa se chinuie pana cand va muri. Este compromisul care ma aranjeaza cel mai bine. Sper sa pot uita acest fapt cat mai repede, sa nu ma mai gandesc la el.

Ma simt teribil de vinovata si sufar. Sufar si pentru acest bebelus pentru ca mi-e tare mila de el.
Aceasta suferinta se poate alina?

Micsunea

lucia3 spune:

e cumplit ce spui tu!
ceva de genul,,protectia copilului" nu este acolo unde este bb-ul?
de ce boala sufera?
cat despre a renunta la job si la propria familie nu cred ca este cazul.este usor sa dai sfaturi de pe margine dar ca sa fii cu constiinta impacata mai incearca o data.ati epuizat toate solutiile?

rrox3 spune:

Micsunea din pacate nu-i putem salva pe toti si nu poti ajuta pe cineva cu forta...
La urma urmei, in fiecare zi, la ceva mai multi km de tine, mor copii de foame. Copii care ar putea fi salvati doar cu ceva mancare. Si nici macar pe ei nu-i putem salva, decat in foarte mica masura.
Ideea e sa faci tot ce poti tu ca sa ajuti, si, dupa ce ai epuizat variantele, sa fii impacata cu tine.
Sa-ti abandonezi propria viata, suna nobil, dar cu putin realism o sa vezi ca nu e o solutie. Daca mama bebelusului nu vrea sa-l vindece (sau poate nu poate, esti sigura de reaua ei vointa? Poate e doar mult prea indurerata si vrea sa sufere singura, indepartandu-va), nu va vrea nici cu tine langa ea.
Daca esti convinsa ca mama isi neglijeaza copilasul, reclam-o. Poti da niste telefoane.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

micsunea spune:

Multumesc pentru raspunsuri.

Am fost informata de cazul respectiv de o colega de pe forum care intermedia ajutorul. Tot ea m-a informat si de turnura situatiei si de faptul ca ea nu se mai baga avand in vedere comportamentul mamei.
Eu nu o cunosc pe mama in cauza, deci mi s-ar parea un pic ciudat sa o reclam pe baza acuzatiilor unei cunostinte de pe forum (asta in caz ca reusesc sa gasesc niste date care sa fie suficiente pentru identificarea ei la Protectia copilului).

In acelasi timp inclin sa o cred pe colega mea de forum.

Nu stiu de ce colega mea de forum nu vrea sa se bage si nu vrea sa o reclame ea pe mama in cauza, nu cred ca ar putea sa-mi raspunda la aceste intrebari intr-un mod care sa ma multumeasca, dar nu o judec.

Deci nu-mi ramane decat sa-mi spun ca printre milioanele de copii care mor anual si pt care nu fac nimic (intr-adevar parca 4 milioane de sugari-sub 3 luni adica- mor anual in Africa, de foame) se va numara si acesta.

Cat fetita mea a fost sugar, incercam sa imi imaginez 4 milioane de copilasi asemanatori cu fetita mea murind sub ochii mei de foame. O sa il adaug si pe acest copilas la cosmarurile mele si gata.

Si da, imi dau seama ca suna groaznic ce spun, de aia am postat aici la consultatii psi! Inteleg ca trebuie sa fac cat pot, dar nu inteleg unde este limita aceea la care ar trebui sa ma simt multumita. Pentru ca daca s-ar masura in functie de rezultatul obtinut, ar trebui sa ma spanzur: de cand incerc sa fac si eu un bine inca nu am reusit sa particip la salvarea niciunui bebelus/copilas, dar cateva milioane bune au murit cu siguranta intre timp!

Micsunea

grodear spune:

Trist

Ralu- mamica de fetita superba!!!

ralcat spune:

Strict on topic: faci fata cu greu suferintei. Si a celei produse de moartea unui copil si a celei produse de moartea unui batran. Mai ales cand sunt tratabili/vindecabili si se opreste totul la bani.
Dar nu putem sa nu ne mai implicam in alte cazuri umanitare. Daca nu am putut ajuta unul, sau ajutorul nostru nu a fost de ajuns nu ne putem opri, nu ne putem impietri inimile de prea multa empatie.
Spun asta pentru ca mi s-a intamplat de multe ori sa aud/citesc ca nu se mai uita/implica cate o forumista/prietena in umanitare ca nu mai rezista de atata suferinta. E greu, dar daca putem trebuie sa-i ajutam pe cei mai putin norocosi decat noi (mai ales cand norocul se refera la sanatatea pruncilor).

Copiii merita tot efortul nostru
Robert, Sonia,
Alex, Andrei,
Ecaterina, Silviu,

cristiama spune:

Sigur ca nu putem sa-i ajutam pe toti!

Plang si eu cate o saptamana dupa ce se gaseste un nou nascut omorat- asta ma gandesc, ca eu l-as lua sa am grija de el, ca uite, eu pierd sarcinile, si fac zeci de tratamente, si ale femei pot face asta! Nu inteleg de ce nu-l lasa: la spital, pe marginea drumului, oriunde!

Cred ca tu micsunea esti asa de trista ca te simti neputinciasa, dar incearca sa faci ceva pt un copil, unul de care stii ca are nevoie.
Sigur gasesti mai aproape de tine, trebuie doar sa te uiti mai atent in jur.

CryssUK spune:

Draga Micsunea,

Tare mult imi place nick-ul tau....

Referitor la starea ta de spirit de acum, simt nevoia sa iti reaminteasc ca noi nu suntem Dumnezeu, ca El e singurul care poate sa aiba grija si sa se preocupe de toti.
Noi nu putem decat sa ne rugam pt cei in suferinta si sa i ajutam cu ce ne sta in puteri.
Eu am crescut preocupunadu-ma pt altii si m-am macinat pe mine insami, pana la epuizare. Acum ...incerc sa ma vindec.

De curand am citit o carte "Conversations with God" by N Donald, si pt prima oara in viata mi-a fos clar de ce se intampla toate nenorocirile.
Totul se intampla dintr-un motiv anume, iar Dumnezeu are grija de fiecare suflet.

In cazul de fata, e trist, e strigataor la cer ca o mama isi lasa copilasul sa sufere. Fa ce poti, si ce nu poti ...lasa in grija lui D-zeu.
Nu ar strica sa suni la protectia copilului, insa nu trebuie sa te invinovatesti pt ce nu poti face.

M-am invinovatit zi si noapte in ultimii 2 ani pt ca nu am putut sa imi salvez tatal din ghearele cancerului, ca nu am facut suficient.
Pt ca nu am petrecut suficient timp cu el, ca nu i-am facut masaj la picioare cand il dureau, ca nu .........
Incet, incet incep sa inteleg ca totul s-a intamplat pt un motiv, ca am fost cea mai buna fetita din lume pt el si ca ar tb sa fiu mandra de mine.

La fel, si tu ar tb sa fii mandra de lucrurile bune pe care le-ai facut, si le-ai putut face.

Dumnezeu sa iti dea putere, pace si intelepciune!
---
PS: cum il cheama pe bebelusul bolnavior?

Cu drag,

Cristina

lorellay spune:

M-a apucat plasul..cum reusesc sa dau peste subiecte dinastea?!..ca sunt hotarata sa le evit..acum pe sarcina..ca ma termina...

Sorana 30+ si Codrin 3 ani
Where there's a will there's a way!

www.totsites.com/tot/codrin" target="_blank">[Despre Codrin]
Poate va place poza mea...www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Mirese cu stil si farmec&page=3" target="_blank">sunt...lo1.