A avea sau nu avea copii

Buna tuturor!

In ultimul timp ma gandesc daca e timpul sa am un copil.

Ce ma sfatuiti din experienta voastra personala?

aileene spune:

Buna si bine ai venit pe !
Asta depinde de multe chestii , dar si de varsta ta ! A-ti dori un copil , inseamna ca esti sigura de pasii facuti pana in prezent , de situatia in care te afli ca sa poti oferi tot ce-i mai bun copilului tau , inafara de dragostea parinteasca !
Mult succes iti doresc !

Sabina spune:

noi astea care avem copii zicem ca e misto :))
din experienta mea, niciodata nu e momentul potrivit.
Fetita...aveam 23 de ani, studenta anu 5, la zi:))
sarcina am dus-o in anul 4.
A fost in cele din urma excelent.
baiatu, varsta ok(27 ), dar eram saraci lipiti.
Nu stiucum s-a potrivit ca tot excelent a iesit



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

Mariaa spune:

acuma poate eu o sa fiu putin mai transanta :)

ar fi cel putin cam ciudat sa-ti ti se raspunda 'nu fa copii, e nasol de tot' tocmai pe un site despre copii unde tocmai dragostea de ei si dorinta de a-i avea, de a-i creste frumos ne tine impreuna pe aici de multi ani

daca si cand iti doresti un copil asta numai TU poti sa simti.
cand simti cu adevarat ca-ti doresti un copil, pune-te pe treaba, nu poate sa fie decat minunat!

bani sau timp nu va fi niciodata destul, daca dupa astea astepti.





pentru Emma

Lyme
blog DC,Impreuna Timisoara


"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara

Lolilo spune:

mie mi se pare ca ai intrebat "de ne-ntrebatul" ca sa ma exprim asa. mai ales pe acest website. si mai ales in modul in care te exprimi.

mi-as dori sa-ti pot da o explicatie mai profunda, din pacate nu-mi permite timpul si starea in acest moment, dar tin sa-ti spun ca intre a iubi copiii si a alege sa-i faci si a iubi copiii si decide sa nu-i faci, este o linie extrem de fina. cunosc oameni care au ales sa nu aiba copii, din dragoste prea mare pt copii, paradoxal.
nu am motive sa ma indoiesc de calitatea lor ca oameni si am avut si eu la randul meu momente cand fata in fata cu situatii extreme, am simtit la fel.

dar tu nu esti pregatita inca pt maternitate. altfel n-ai avea nevoie de sfaturi.

maria_bunica spune:

Total de acord!!!

Totul e bine cand se termina cu bine!!!http://www.flickr.com/photos/24984384@N08/

dalina2x2 spune:

daca o sa faci copilul nefiind convinsa ca-l vrei, o sa ai multe si dese regrete.

eu m-am hotarat sa "dau verde" (cu toate ca niciodata nu te simti pe deplin pregatita) atunci cand am considerat ca am deja din toate cate putin, mai putin bucuria de a-mi umple casa cu scancete dulci, ras cristalin si, mai apoi, cu zgomot de pasi marunti si grabiti, misunand de colo-colo... cu manute moi si pufoase care sa se-atarne de gatul meu si cu burtici grasunici pe care sa le gadil si sa le pupacesc cat pot de mult... sa-mi infrumusetez viata, pana la urma, cu ceva ce n-am mai avut pana atunci: Raza mea de soare! (care, ulterior, s-au dovedit a fi doua raze mici, pitici, minuni care-ti devin principalul motiv de-a luptapentru tot ce-i mai bun in viata. (pentru ele, de-acum, pentru ca eu am trecut deja pe locul doi! Si sunt asa de mandra ca am in spatele cui sa stau!... )

london, oricare ti-ar fi hotararea, repet: sa fii 100% sigura.

CristinaT spune:

eu cred ca tu stii deja ca e timpul, asa ca bafta!

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 8 ani .... La multi ani!

pisigri spune:

eu am zis mereu ca n-o sa fac copii. si ca daca nu exista pe lumea asta un barbat care sa inteleaga aceasta optiune, nici nu am sa ma marit vreodata...

m-am maritat pina la urma, cu un barbat care spunea mereu ca nu vrea sa aiba copii pentru ca ii este foarte teama ca nu va sti sa il creasca si ar ajunge un ratat.

la un an dupa casatorie, mergeam de mina, de comun acord, la ginecolog, sa discutam si sa vedem ce trebuie sa facem, ca vrem sa avem un bebe si vrem sa ii oferim cel mai bun start posibil.

dupa analize....pentru gravide, eram amindoi numa buni sa facem bebe. doar ca bebe s-a mai lasat asteptat....un an. intrasem la idei ca e ceva in neregula cu mine (sotul era ok de la multele controale de le facusem initial), imi faceam procese de constiinta pentru sarcina pe care am intrerupt-o acum vreo 4 ani, ma gindeam ca na, am tot zis ca eu nu fac copil, si-acu....chiar n-o sa fac...

acum sint insarcinata, avem 13 saptamini de sarcina, bebe are deci 11 saptamini. sotul meu a fost mai bucuros decit mine cind a vazutcele doua liniute, nu ca eu nu m-as fi bucurat. la mine au inceput grijile de cind am facut pipi pe betisorul ala.....

acum sint o graviduta paranoica, ipohondra si usor isterica. cred ca este perioada cea mai stresanta din viata mea, pentru ca....orice fac, ma intreb care sint consecintele vis-a-vis de bebe.

daca sintem pregatiti de bebe? pai....teoretic, nu prea; avem casa noastra, dar sintem in datorii pina in git din cauza asta, eu fac un doctorat in niste conditii cam ciudate, care nu stiudaca imi permit sa iau indemnizatie de maternitate si cu siguranta, la ora asta (sustin eu) nu imi permite sa stau acasa doi ani cu bebe...parintii mei sint tineri si lucreaza inca si vor mai lucra multi ani de-acum incolo, parintii sotului din contra, sint foarte in virsta si nu prea as indrazni sa las un sugar la ei...asa ca...nu, nu prea sintem pregatiti din aceste puncte de vedere.

dar....MAI nepregatiti ne simtim pentru minunea care va aparea, si pentru tot ceea ce am vrea sa facem penru ea, si pentru rolul de parinti perfecti pe care ne-ar placea sa il avem...

asa ca....parerea mea este ca toate pregatirile de care ai nevoie sint:
1. sa fii sanatoasa ca sa concepi un bebe cu sanse maxime
2. sa ai un acoperis deasupra capului si o sursa oarecare de venit, care sa iti permita supraveghere medicala adecvata pe timpul sarcinii si sa ai un loc in care sa pleci cu bebe din maternitate.

restul...nu cred ca poti sa fii vreodata pregatita pentru un bebe.

if you can't say something nice, then don't say it at all

ardeiash spune:

london: cati ani ai? te-ai hotarat sa faci copilul singura sau ai pe cineva? scuze , dar asa raspunsul la intrebarea ta ar fi mai la locul lui..

si sfatul meu , desi pare un cliseu, este: cel mai minunat lucru pe lume este un copil.... este minunat sa fii mama si cand vei simti ca a venitul timpul sa fii parinte o vei face pur si simplu.. fara sa mai ceri sfaturi..



s-auzim numai de bine! si

witeflower spune:

Experienta mea personala?

Mi-am dorit din adolescenta copii, dar mi-a fost intotdeauna frica sa iau decizia.
Motivele?
Casatorie mai tarzie (27) - si, chiar si atunci, inteles prost cu sotul...
Situatie financiara destul de nasoala pana acum 2 ani.
Sanatate subreda inca din copilarie.
Mama care mereu ma indemna sa aman momentul, tot din motive de sanatate - ii era teama ca n-o sa duc sarcina sau o sa patesc ceva la nastere.

Puiul meu drag, acum de 4 ani si 1/2, vazand ca eu nu ma mai hotarasc, s-a hotarat singur sa vina - si mi-a schimbat total viata, in bine! Pana si cu sanatatea stau mult mai bine.
Am avut si sunt sigura ca o sa mai avem momente grele in viata. Dar de cand avem copilul, gasim mai multa putere sa trecem peste greutati, mai multa bucurie de a trai. Regrete? Niciodata!!!

Despre tine nu stiu mai nimic, decat ca te gandesti la asta...
Habar nu am daca e momentul oportun sa faci un copil.
Dar, daca il vei primi (planificat sau nu...), va fi comoara vietii tale.