Rugaciune colectiva pentru a avea un copil (18)
Raspunsuri - Pagina 13
noce spune:
Buna seara! 
Cu greu am ajuns astazi la Sf Nectarie, mi-au aparut tot felul de piedici, dar am reusit 
Criss_2081 poate facem schimb de experinta in tratarea infectiilor urinare. Ma gandesc ca poate descoperim un medicament eficient, ca pana acum doar am ameliorat lucrurile. Maine ma duc la urolog si daca aflu ceva scriu si aici pe forum, pt ca stiu ca e problema grea pentru multe fete.
Cami, felicitari si sa-ti traiasca finutzii ! Sunteti o familie cu adevarat binecuvantata. Stiu cat de important este sa nasesti, dar noi pana acum avem o singura pereche de fini, care nici nu-si doresc bb in viitorul apropiat. Ne-ar placea sa avem mai multi fini. Multi prieteni de-ai nostri nu sunt casatoriti (tot amana momentul, nu stiu ce pierd) si ne-am bucura sa ne mai propuna si altii sa le fim parinti spirituali.
Georgia, multumesc pentru sugestie. E o idee foarte buna!
Crinna Diana, bine ai venit printre noi (iti spun cu intarziere), sa te ajute Bunul Dumnezeu in drumul tau catre bb !
Cami, de azi incepem rugaciunile mai puternice si va multumim inca o data tie si sotului tau si ne rugam ca faptele bune pe care le faceti sa va fie rasplatite de Bunul Dumnezeu.
ps: Si ca sa nu ma mai simt abatuta de problemele medicale, astazi mi s-a intamplat un lucru deosebit, ca un dar de la Dumnezeu. M-a sunat parintele de la biserica la care merg de obicei ca sa ma incurajeze si a ma sfatuiasca. Mi-a adus o mare bucurie in suflet, nu ma asteptam, nu m-a mai sunat niciodata un parinte. Mi-am recapatat linistea pe care o aveam zilele trecute cand asteptam optimista rezultatele analizelor si perioada fertila, chiar daca luna asta o voi petrece tot in tratamente.
Va doresc sanatate, liniste sufleteasca si profunzime in rugaciuni!
http://tt.lilypie.com/ttblp3.png
ingeras70 spune:
draga noce-la fel am vizitat si eu doctorii in ultima vreme.La gineco pentru laser(tratament anexita) vreo 40 zile,intrucit mie antibioticele nu mi-au mers pe anexita-facusem o gramada de antibiotice dupa pierdere de sarcina,dar aveam probleme la fel-am facut si candida,plus ficatul la pamint,antiinflamatoare,etc.M-am si ingrasat pentru ca am mincat zdravan caci am luat atitea medicamente..In final daca tot am renuntat la astfel de medicatie am facut laser si mi-a mers bine genital.Am luat si Ganoderma si Excellium ptr.intarirea imunitatii locale.In ceea ce priveste cistita,am luat uricol si am vazut la cabinetele pe unde merg tratament cu ultrasunete ptr.asa ceva.Oricum e o chestie delicata si gineco si asistenta sa iau antibiotice de.mult timp si n-au scapat de asa ceva. Prin Bucuresti probabil ca se pot face multe astfel de tratamente cu folos-laser,ultrasunete,etc..pentru a scapa de antibiotice si antiinflamatoare care se dau asa usor si lucreaza cum lucreaza...
cami antonia multumim frumos de ajutor!!Mai ajuta-ne!!
maria08 spune:
Buna dimineata!
Cris2081:
fata sufletista. Si eu imi doresc tare mult sa primesc binecuvantare de la Parintele Arsenie, dar nu cred ca reusesc maine, asa cum am vorbit......Cat despre pelerinaj, poate se concretizeaza ceva, de ce nu! Tinem legatura!! Ai grija cu infectiile, trebuie sa pregatesti "culcusul" pentru bb care va veni curand!!
Noce: Bine ca pana la urma ai reusit sa ajungi la Moastele Sfantului Nectarie.Bunul Dumnezeu are grija de toate!!
Ingeras70: Poate ca laserul isi va face efectul si in curand vei avea vesti bune!!
Fetelor, daca e cineva care ma poate ajuta cu detalii despre cum se ajunge la biserica unde sunt Moastele Sfantului Nectarie, va rog sa-mi dati un pm!! Poate reusesc sa ajung marti la Bucuresti si tare imi doresc sa merg si acolo!
Numai bine!!
speranta2008 spune:
buna dimineata!
Maria08, rusinica
chair daca sunt din Bucuresti eu nu stiu...sunt sigura ca iti vor raspunde fetele mai orientate..
CAMI..ce iti face mica printesa? Inca o data iti multumesc pentru listuta si Ierusalim
noce, este foarte frumos din partea voastra ca v-ati gandit la botez. Noi avem o finuta si un finut (de fapt la el am fost doar moasa..dar cred ca se pune).
Poate va surade ideea georgie sa botezati un bb de la casa de copii..chiar v-ati face o pomana...
va doresc un wk frumos si plin de ganduri bune!
marryan spune:
Crissulika si mie imi e tare dor de tine, esti o dulceata de fata te pup si te imbratisezi cu mare mare drag.
Acum sa va povestesc cite ceva despre infectiile urinare care am fost si eu pina nu demult prietena fr buna
din fericire am scapat si ma simt mult dar mult mai bine.
Am tot citit despre produsele din aloe precum ca curata bine organismul si e bine sa le bei mai mult timp ca sa scapi de anexite, cistite etc, ei asa mam hotarit eu dar mia luat cam mult timp sa ma hotaresc tot din considerente de scepticie asta e...acum pot sa va spun cu mina pe inima ca nu mai am crizele de cistite au disparut si nu mai am dureri la ovare de 3 luni incoace, am scapat cu ajutorul produselor de la Forever intradevar sunt bune si plus ca nu miam otravit organismul cu antibiotice la care deja organismul meu era imun si nu isi faceau efectul nici cele mai puternice...din cauza aceasta mam hotarit sa o iau incet pe cai sigure. Daca va intereseaza ce am urmat eu, imi dati de stire si va scriu tratamentul meu urmat cu multa incredere.
Va iubesc pe toate, Doamne ajuta incontinuare.
Maria
'Love is an act of endless forgiveness, a tender look which becomes a habit'
la Dumnezeu sa primesc in dar un 
Alexa_ spune:
Neata fetele!
Ce de activitate. Imi place mult sa va citesc
.
Luca2008 nu am fugit. Aici sunt. Imi place mult semnatura ta. Cu o astfel de gandire nu ai cum sa nu reusesti. Vizualizez si eu impreuna cu tine, ca sa fie forta mai mare
. Doamne ajuta sa fie cat mai repede!
Maranisia multumim pentru trimiterea listutei. Cred ca e a treia oara cand ajunge la locurile sfinte. Doamne ajuta sa ne fie de folos!
Marryan ma bucur ca ai revenit pe forum. Sa te ajute Dumnezeu sa iti implinesti visul cat mai repede!
Ingeras70 imi pare rau pentru pierderea suferita. In ceea ce priveste o viitoare sarcina cred ca ar trebui sa gandesti pozitiv. Sa iti faci analizele inainte ca sa stii ca totul e OK si apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa pornesti la drum. Nu trebuie sa te gandesti ca se va intampla iar o nenorocire. Eu personal citesc acatistul Sfantului Stelian si Paraclisul Maicii Domnului si simt ca ma juta foarte mult. Doamne ajuta sa fie bine!
Noce imi pare rau de problemele tale de sanatate. La infectii urinare nu ma pricep dar am avut o problema in tinerete (pe la 13 ani) cu o anexita urata de tot. Luam tone de pastille si nu imi trecea. Medicii pe de alta parte spuneau ca sunt prea tanara sa am anexita. M-au operat de apendicita, ziceau ei ca poate ea sa fie motivul durerilor, si tot degeaba. Aveam niste dureri crunte care nu treceau cu nimic
. Pana cand am trecut pe plante. Am facut o singura baie de sezut. Nu mai tin minte exact daca era cu codita soricelului sau coada calului, dar mi-a trecut durerea instantaneu. Vreau sa zic ca nu imi venea sa cred. Stateam in cada ca trasnita. Toate durerile infioratoare trecusera instantaneu de la o singura baie dupa ce pastilele nu mai aveau nici un efect. Incearca si tu cu niste plante, pot face minuni. Testat.
Crinna bine ai venit. Sa te ajute bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa iti indeplinesti visul cat mai repede!
Livsy sa te ajute bunul Dumnezeu si Maicuta Domnului sa iti gasesti pacea si linistea sufleteasca cat mai repede si sa rasara soarele si pe strada ta!
Despre mine pot sa va zic ca ma simt mult mai bine. Pana ieri am fost cu morcovul in poponeata de nu i se mai vedeau nici frunzele. Si asta pentru ca eu nu am nici un simptom de sarcina. Sau nu am simptomele pe care le au alte fete in perioada asta. Nu greturi, nu somn. Doar ca imi e foame mai des (dar asta nu e ceva deosebit), pipi mai des, insomnie, imi e frig tot timpul, intepaturi cand pe stanga, cand pe dreapta si cateodata respir de parca tocmai am urcat in fuga 10 etaje. Parca si sanii nu mai erau asa de tari, asa ca ieri nu am mai suportat stresul si am fost la Tutu. Si bebe e bine. Are activitate cardiaca, cam mica mi s-a parut mie (113 bpm) dar doctorul a zis ca e ok. Si mi-a mai spus ca e mai mic decat ar trebui (cu o saptamana) dar e bine. Doamne ajuta sa fie bine pana la capat!
Criss_2081, Virginia, Speranta2008, Sandaa, Cami-antonia, Anadomnica, Medamaya, (sa ma iertati daca am uitat pe cineva) pup toate fetele. Doamne ajuta sa ne fie bine!
Dupa cum vedeti dragele mele, eu nu scriu prea des, dar si cand sciu …, ma intind ca o placinta.
Doamne ajuta!
crinna_diana spune:
Noce, Alexa va multumesc din suflet ca de altfel tuturor fetelor de aici. sper sa ma integrez cat mai repede in grupul vostru pentru ca sunteti extraordinare. Chiar daca avem aceeasi problema, ajuta si o simpla discutie. Eu parca am prins putere si am o vointa de fier sa merg mai departe. Fetelor saptamana viitoare o sa incep cu clostilbegyt-ul si abia astept sa vad cat o sa creasca foliculii. Ma rog lui D-zeu sa ne ajute la toate.
Daca se intampla minunea sunteti TOATE invitatele mele la ...BOTEZ si nu accept nici un refuz. stiu ca e putin cam departe timisoara de unele dintre voi dar nu imposibil de ajuns.Pana la alte noutati va pup si va imbratisez.
caciantoni spune:
DOAMNE AJUTA!
Fetelor, ieri am gasit pe internet o predica despre rugaciune a Parintelui Cleopa care mie mi s-a parut extraordinara si pe mine m-a intarit f. mult. Avand in vedere ca si cami_antonia ne indemna ieri sa ne rugam "mai cu ravna", va postez mai jos predica poate aveti timp sa o cititi si voi.....
DESPRE RUGACIUNE
Rugaciunea este maica si imparateasa peste toate faptele bune. Dar cum este ea maica tuturor faptelor bune? Ca doar marele Apostol Pavel spune: Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; iar mai mare decat toate este dragostea.. Nu spune asa?
Deci iata ca cea mai mare fapta buna nu-i rugaciunea, dupa Sfintii Parinti, ci este dragostea. Dar de ce totusi Sfintii Parinti au spus ca rugaciunea este maica a tuturor faptelor bune? Pentru ca ea aduce in sufletul nostru si pe dragoste. Dragostea de Dumnezeu si dragostea de aproapele nu vin pe alta cale in sufletul nostru, decat pe calea rugaciunii!
Bunaoara sa spun: daca ai suparat pe cineva sau te-a suparat cineva si incepi sa-l pomenesti la rugaciune, numai vezi ca, de la o vreme, se ridica ura din mijloc. Prin rugaciune se taie vrajba si indata il castigi pe acela si il aduci la in#355;elegere, la unire. De aceea spune Sfantul Maxim: Cand vei vedea pe cineva ca te uraste, sau te nedreptateste, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, incepe sa-l pomenesti la rugaciune. Dar sa nu-l pomenesti sa-i fie lui vreun rau, ca atunci cade pe tine. Sa zici asa: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul si pe fratele meu (cutare), ca pentru pacatele mele s-a suparat pe mine. Pentru ca fratele meu este oglinda mea si el vede rautatile mele".
Asa spune si Sfantul Ioan Scararul. "Sa nu invinuiesti cumva pe fratele tau cand te rogi pentru el, sau sa-i ceri pedeapsa", cum ii pun unii in pomelnice la vrajmasi. Nu-i voie! Chiar daca ii puneti pe unii la vrajmasi, Biserica stiti cum se roaga? Biserica se roaga pentru vrajmasi sa-i intelepteasca, sa le ierte pacatele, sa-i aduca la cunostinta adevarului, sa-i faca blanzi si sa-i intoarca cu bine.
Asa se roaga Biserica. Niciodata Biserica nu vrea sa faca rau la nimeni. Ca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca. Iar noi, cand avem o suparare, ni se pare ca cutare ne uraste. Dar Biserica nu! Ea nu face deosebire. Ea se roaga deopotriva pentru toti, ca sa fie buni.
De aceea, vorbind despre sfanta rugaciune, v-am spus ca ea se nume#351;te maica tuturor faptelor bune, pentru ca ea aduce in sufletul nostru pe cea mai mare fapta buna: dragostea de Dumnezeu si dragostea de aproapele.
Auzi ce spune dumnezeiescul Parinte Maxim Marturisitorul - care a fost "varful teologiei" si "bilantul teologiei ortodoxe" in secolul VI - in Filocalie si in cartea numita "Ambigua", o carte a lui cu care il intrece in gandire si pe Sfantul Dionisie Areopagitul, numit si "Pasarea cerului": Toate faptele bune ajuta pe om sa castige dragostea de Dumnezeu, dar nici una ca rugaciunea. Ca rugaciunea, de aceea se cheama "maica faptelor bune", ca ea, pe cea mai mare fapta buna o ajunge, pe dragoste.
Toate faptele bune apropie pe om de Dumnezeu, dar rugaciunea le uneste. Este ca #351;i cand ai face o usa din tablii, sau un dulap, si vezi ca se potrivesc lucrurile trase la gealau, dar nu se lipesc pana nu pui clei. Iar cand ai pus clei le-ai facut dintr-o bucata toate. Asa este si rugaciunea.
Rugaciunea nu numai ca il apropie pe om de Dumnezeu, ci il lipeste de Dumnezeu si il face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipeste de desfranata, un trup este cu ea... si cel ce se lipeste de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovniceasca de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugaciunii.
Dar cand auzim noi de rugaciune, sa nu credem ca toata rugaciunea noastra este rugaciune. Daca eu zic cu limba rugaciunea, sau cu gura, iar mintea este pe dealuri, eu ma insel pe mine cand ma rog. Ca Dumnezeu, in vremea rugaciunii, nu cauta numai buzele si limba, ci cauta mintea si inima.
Rugaciunea care o facem noi cu gura si cu buzele si ea este buna intr-o masura, caci si ea are temei in Sfanta Scriptura. Cand auzi pe Apostolul Pavel ca spune asa: Aduceti Domnului roada buzelor voastre, arata rugaciunea gurii pe care o zicem; sau cand auzi in Sfanta Scriptura ca zice: Cu glasul meu catre Domnul am strigat, cu glasul meu catre Domnul m-am rugat, se refera la rugaciunea limbii si a glasului. Cand auzi pe proorocul ca zice: Si L-am inaltat pe El cu limba mea, iarasi de rugaciunea gurii vorbeste; sau: Doamne, auzi rugaciunea mea si strigarea mea la tine sa vina, tot de rugaciunea buzelor vorbeste. Sau: Auzi, Dumnezeule, rugaciunea mea si nu trece cu vederea ruga mea, iarasi de rugaciunea gurii vorbeste si aici Sfanta Scriptura.
Dar sa stiti ca rugaciunea gurii, dupa invatatura dumnezeiescului parinte Grigore de Nissa, marele filosof si fratele marelui Vasile, este granita cea mai departata a rugaciunii, sau mai bine zis, ca sa intelegeti mai bine, ea este cuiul (treapta) cel mai de jos din scara rugaciunii. Stii ca atunci cand te urci pe scara, pui piciorul pe cel dintai cui. Dar, cat ai de suit!
Or, scara rugaciunii in urcusul ei nu are sfarsit. Rugaciunea, in cresterea ei, nu are margine, pentru ca ea se uneste cu Dumnezeu. Si precum Dumnezeu, fiind nemarginit in sfintenie prin inaltimea insusirilor Sale, nu are sfarsit in bunatate si in sfintenie, asa si rugaciunea, in cresterea ei duhovniceasca, se inalta si margine nu are!
Si nu numai rugaciunea este nemarginita, ci si toate virtutile care se nasc din Dumnezeu sunt nemarginite; tocmai de aceea, ca se nasc din Dumnezeul nemarginit. Ori credinta, ori nadejdea, ori dragostea, ori mila, toate sunt nemarginite, pentru ca ele se nasc dintr-un Dumnezeu care nu are margine in bunatate.
Asadar, cand ne rugam cu gura, sa stiti ca facem bine, caci cu aceasta incepe a se invata omul a se ruga. Cu gura incepem sa invatam intai rugaciunile incepatoare: "Imparate ceresc", "Sfinte Dumnezeule", "Preasfanta Treime", "Tatal nostru", "Crezul", "Psalmul 50"...;si-i bine sa le invatam pe de rost din carti de rugaciune, din Ceaslov si Psaltire.
Noi citim rugaciuni cu gura - si asa se invata rugaciunile - ca si cum ai fi in clasa intai. O ia de la aceasta rug#259;ciune cu gura si se ridica omul in rugaciune, pana cand nu mai este rugaciune, pana intra in vedere dumnezeiasca. Acum, vorbind de rugaciune, vom vorbi despre treptele rugaciunii, asa cum ne invata Sfintii Parinti.
Cand ne rugam cu limba, cu gura si cu buzele, suntem in treapta cea mai de jos a rugaciunii. Trebuie sa trecem cu rugaciunea noastra de la limba si de la gura, la minte, pentru ca sufletul nostru are doua parti domnitoare, cum arata Sfantul Ioan Damaschin in "Dogmatica": mintea si inima.
Mintea izvoraste permanent ganduri. Creierul este unealta ratiunii, iar inima este unealta sentimentelor, a simtirilor celor duhovnicesti. Ca unde simti intai bucuria, scarba, frica? Nu in inima? Vezi ca simtirea sufletului se afla in inima?
Deci, vreau sa va spun un lucru. Cand ne rugam cu gura, ne aflam la inceputul rugaciunii. Iar, daca eu zic o rugaciune cu gura: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", sau "Tatal nostru", sau "Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara...!" sau oricare si, daca o inteleg si cu mintea, ea atunci nu se mai cheama rugaciunea gurii, ci trece in alta treapta, si anume la rugaciunea mintii.
Iar, daca aceasta rugaciune, care o zic cu gura si o inteleg cu mintea, o duc pana la simtirea inimii - ea a devenit atunci rugaciunea inimii, alta treapta mai inalta. Deci, auzi ce spune Sfantul Apostol Pavel: Vreau mai bine sa zici cinci cuvinte cu mintea in biserica, decat zece mii de cuvinte cu limba. Ati auzit cu cat este mai inalta rugaciunea mintii decat a limbii? Ca prefera apostolul mai degraba sa zica cinci cuvinte cu mintea in biserica, decat zece mii de cuvinte cu limba; fiindca, a te ruga cu mintea, este rugaciune mult mai inalta decat a limbii.
Dar rugaciunea mintii este desavarsita? Nu! Nici a mintii nu-i desavarsita. Rugaciunea mintii de-abia o numesc dumnezeiestii Parinti, jumatate de rugaciune, sau pasare cu o aripa, sau rugaciune cu-n picior, ca nici rugaciunea mintii nu-i desavarsita. Ii mai trebuie ceva. Trebuie sa ducem aceasta rugaciune de la intelegerea mintii la simtirea inimii.
Cand noi zicem o rugaciune cu limba si o intelegem cu mintea si o simtim cu inima, ea devine sferica, rotunda, in miscarea sufletului nostru. Aceasta rugaciune este mult mai desavarsita si se numeste rugaciunea inimii.
Dar o sa ma intrebati: Rugaciunea inimii este cea mai inalta? Nu! Sunt rugaciuni si mai inalte decat a inimii. Dar la rugaciunea inimii, zice Sfantul Isaac Sirianul, de abia ajunge unul din zece mii. Iar la rugaciunea care-i mai sus decat a inimii, de abia ajunge unul din neam in neam; asa de inalta este rugaciunea care trece peste cea a inimii. Si care sunt treptele mai sus de rugaciunea inimii?
Prima este rugaciunea numita De sine miscatoare. De ce se cheama asa? Cand s-a intarit rugaciunea in inima, adica "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!", de la o vreme inima se roaga fara sa zica limba cuvinte. Este ceea ce spune la "Cantarea Cantarilor", in Biblie: Eu dorm si inima mea vegheaza. Stii cum este atunci rugaciunea noastra? Asa cum ai intoarce un ceas si apoi el merge singur.
In aceasta treapta ajungi la ceea ce spune marele Apostol Pavel: Neincetat va rugati (I Tes. 5,17). Ni s-ar parea ca Apostolul Pavel zice aici ceva mai presus de puterea noastra. "Cum sa ma rog neincetat? Dar eu mananc. Ma pot ruga cand mananc? Dar eu vorbesc cu oamenii. Ma pot ruga?" Te poti, daca vrei!
Omul care a ajuns la rugaciunea de sine miscatoare, oriunde ar fi, inima lui se roaga permanent. Daca-i in avion, daca-i in tren, daca-i in fabrica, daca-i la gara, daca-i pe drum, daca doarme, inima lui se roaga neincetat. Aceasta rugaciune, cand ajunge sa fie "de sine miscatoare", toata viata omului este o rugaciune. Orice lucreaza pe pamant, el tot timpul se roaga.
Apostolii nimic n-au invatat mai presus de puterea noastra. Cand a zis Apostolul Pavel: Neincetat va rugati, cel ce ajunge la "rugaciunea de sine miscatoare", implineste cuvantul lui. El daca mananca, inima lui se roaga, cand vorbeste cu oamenii, are in taina alta gura: gura cea de foc a Duhului Sfant din inima lui. Cu aceea vorbeste cu Dumnezeu. Este "gura Duhului", cum o numeste Vasile cel Mare. Un asemenea om, care a castigat "rugaciunea de sine miscatoare", orice-ar face el, inima lui se roaga. Aceasta este a patra treapta a rugaciunii.
Este si o alta treapta mai inalta decat aceasta: rugaciunea cea vazatoare. Care este aceasta? Ai v#259;zut pe Sfantul Antonie cel Mare? De-acolo, din muntele lui, din Tebaida, unde era el in Egipt, se ducea cu mintea la Sfantul Amonie, alt sihastru mare. Acela iesise din viata si sufletul lui era dus de ingeri la cer. Si el a început a se inchina. Si l-au intrebat calugarii: "Parinte, de ce te inchini?" Si el a raspuns: "Fratele nostru Amonie, marele stalp al cerului si al pamantului, se duce la cer si m-am inchinat sufletului lui".
Si era mare distantya de la Sfantul Antonie pana la muntele lui Amonie, insa Antonie vedea sufletul lui Amonie cum este ridicat de ingeri la ceruri cand a iesit din trup. Asta inseamna oameni inainte-vazatori sau cu minte inainte-vazatoare de Dumnezeu!
Cand ajunge omul sa fie inainte-vazator de Dumnezeu, el are aceasta rugaciune numita "vazatoare". Deci, se suie cu mintea asa de tare, ca el vede aici unde suntem noi, cati demoni sunt - ca sunt multi - si cati ingeri sunt. Pe toti ii vede. Si vede pe cel ce si-a curatit inima, vede si gandurile; gandurile ce le gandeste fiecare. Atat de curata devine mintea lui, ca iti spune ce gandesti tu, ce gandeste celalalt. La fiecare le stie gsndurile. Ai vazut la Mantuitorul: Stiind gandurile carturarilor si ale fariseilor, a zis: Ce ganditi rele in inimile voastre? Ce este mai usor a zice? Ridica-te si ia-ti patul tau si umbla? Sau a zice: iarta-ti-se pacatele? Se uita si vedea gandurile lor.
Deci, la masura aceasta ajunge omul care are rugaciunea de sine vazatoare. Stie gandurile la toti care sunt de fata. Vede duhurile rele, vede ingerii si pe toti care se ingrijesc de mantuirea noastra aici.
Dar este si alta treapta de rugaciune mai inalta, a sasea: Rugaciunea in extaz sau in uimire. Prin aceasta, in vremea rugaciunii, omul se rapeste cu mintea la cer, fata lui se face ca focul si mainile si degetele lui ca facliile de foc si nu mai este pe pamant cu mintea, ci numai in cer.
Ultima rugaciune, mai inalta decat cea in extaz, este: Rugaciunea cea duhovniceasca. Aceasta este a saptea. Rugaciunea duhovniceasca nici nu se mai cheama rugaciune. Ea, dupa toti dumnezeiestii Parinti, se cheama vedere duhovniceasca si Imparatie a cerului. La fel zice si dumnezeiescul Parinte Isaac Sirul.
Deci, rugaciunea duhovniceasca este mai presus de hotarele rugaciunii. Ea este o fire cu Dumnezeu. Asta este ceea ce a vzut marele Apostol Pavel: Stiu pe un om oarecare, care acum paisprezece ani, s-a rapit pana la al treilea cer si a auzit acolo cuvinte, care nu este cu putinta omului a le grai. In trup sau afara din trup, nu stiu. Dumnezeu stie!
El nu stia cum a fost. Ca in rugaciunea aceasta duhovniceasca mintea omului nu mai lucreaza dupa a sa putere. Ci este luata de puterea Duhului Sfant si-i dusa in slavile ceresti si nu mai poate cugeta ce vrea ea. Mintea omului este dusa la descoperiri mari in iad, in cer, unde vrea ss-l duca Duhul Sfant. Si omul acesta este in mari descoperiri si cand vine iar in asezarea lui, nu stie daca a fost in trup sau in afara de trup, ca Apostolul Pavel.
Aceasta este cea mai inalta rugaciune, de care spune dumnezeiescul Printe Isaac Sirul ca "de abia se invredniceste unul din neam in neam, de o descoperire ca aceasta". Intr-o generatie abia daca se gaseste unul.
Pentru ce v-am spus despre aceste trepte ale rugaciunii? Ea are de toate trei trepte generale: Rugaciunea gurii, a mintii si a inimii. Iar celelalte trepte intermediare sunt legate intre ele, ca niste cuie la scara cand te sui. Un rugator desavarsit trece prin toate aceste trepte de rugaciune cu darul lui Dumnezeu. Dar a se sui omul pe aceste trepte, nu este in puterea lui. A omului este numai vointa. Sa voiasca, sa se roage lui Dumnezeu cum poate, iar a se invrednici de rugaciuni ca acestea inalte, este numai o lucrare dumnezeiasca, care depinde de darul lui Dumnezeu.
Deci, in aceste rugaciuni trebuie sa se uneasca mintea cu inima. Este o rugaciune a mintii in inima si este o rugaciune a inimii curata. Dar sa stiti ca mintea, pogorandu-se in inima, trece doua vami sau obstacole, ca sa se uneasca cu inima. Care sunt aceste vami? Intai este vama inchipuirii, a imaginatiei si a doua este vama ratiunii de la poarta inimii.
Pogorandu-se mintea spre inima, ea intalne#351;te prima vama, imaginatia. Ai vazut ca stai uneori la rugaciune si apare in mintea ta te miri ce. O inchipuire, ori cel ce te-a suparat, ori cel ce te-a smintit cu o patima. Si atunci, la vama imaginatiei sau a inchipuirii, se opreste mintea noastra in vremea rugaciunii, mergand spre inima.
Asta este prima statie. Sfantul Nil Ascetul zice in Filocalie: Fericita este mintea aceea care a ajuns sa se roage lui Hristos, fara imaginatie, fara form#259;! Mintea Mantuitorului n-a avut imaginatie, spun toti sfintii teologi. Pentru ca El era Noul Adam si a venit sa restaureze pe vechiul Adam, exact cum a fost in rai.
Ca si Adam, cand a fost creat de Dumnezeu in rai, nu avea imaginatie, n-avea inchipuire. Satana a cazut din inchipuire, ca voia sa se faca asemenea cu Dumnezeu, cum zice la Isaia: "Tu ai spus in gandul tau: Ma voi sui deasupra norilor, peste muntii cei de miazanoapte care sunt in ceruri, deasupra stelelor cerului voi pune scaunul meu si voi fi asemenea cu Cel Preainalt." Si numai cat si-a inchipuit, l-a dat Dumnezeu pe Lucifer jos din cer, pentru ca si-a inchipuit sa fie asemenea cu El, necunoscand ca este zidire. Ca Dumnezeu l-a facut numai cu gandirea si poate sa-l surpe intr-o clipeala.
Asa si Adam, cand a cazut, prin gandire a cazut. Ce i-a zis satana? Nu vei muri, ci vei fi ca un Dumnezeu, cunoscand binele si raul. Si cum si-a inchipuit ca va fi ca un Dumnezeu, a cazut prin imaginatie din darurile date si apoi a fost izgonit din rai. De aceea dumnezeiestii psrinti numesc imaginatia pod al demonilor. Nici un pacat nu trece de la minte la simtire (la inima) daca nu si-l inchipuie intai omul cu mintea.
Deci, in vremea rugaciunii n-ai voie sa-ti inchipui nimic. Nici imaginatii sfinte, nici pe Hristos pe Sfanta Cruce, nici pe scaunul Judecatii. Nimic. Ca toate imaginatiile sunt afara de inima si daca ramai sa te inchini la acestea, nu te inchini lui Hristos.
Mintea trebuie sa se pogoare in inima, ca inima este camara mintii. Aceasta-i camara de care spune Hristos: Tu, cand te rogi, intra în camara ta si incuie usa ta si roaga-te Tatalui tau intru ascuns si Tatal tau, Care vede cele intru ascuns, iti va rasplati tie la aratare. Voi credeti caci camara este cea din lemn, casa? Daca o luati asa, o luati dupa litera.
Ori aici dumnezeiestii Parinti inteleg cu totul altfel: Trei usi ai de incuiat cand te rogi: usa cea de lemn, pentru oameni; usa buzelor, pentru cuvinte ca sa nu graiesti cu nimeni decat cu Dumnezeu; si usa inimii, pentru duhuri, ca sa te pogori cu mintea in camara inimii. Ca inima este camara mintii.
Auzi ce zice dumnezeiescul Parinte Isaac Sirianul: Omule, pogoara-te cu mintea in camara inimii tale si atunci ai ajuns in cer. Ca si aceea este camara cerului, a Imparatiei cerului. Dar cine ne-a spus noua ca Imparatia cerului este in inima noastr? Hristos. N-a spus El: Imparatia cerului inlauntrul vostru este? Deci, iata ca noi avem Imparatia cerului in inima noastra. Si cand ajungem cu mintea in inima, am ajuns la Imparatia cerurilor.
Deci, pogorandu-se mintea spre inima in vremea rugaciunii, intalneste aceste doua vami: intai vama imaginatiei si pe urma vama ratiunii, la poarta inimii. Un om intelept intr-o clipeala de vreme le trece.
Legea cea mai scurta a rugaciunii este sa nu-ti inchipui nimic cand te rogi. Ca imaginatiile sunt de trei feluri: rele, bune si sfinte. Sa nu primesti nici un fel de imaginatie. Ca daca te opresti la imaginatie, nu poti intra cu mintea in inima in vremea rugaciunii. Iar aici la vama ratiunii, care-i la poarta inimii, intampina alte duhuri rele. Sa va dau aici o pilda ca sa intelegeti.
La vama ratiunii o intampina pe mintea noastra teologii intunericului si filosofii iadului si-i dau mintii ratiuni duhovnicesti. Mintea noastra, dupa marturia Sfantului Vasile, are insusirea sa izvorasca vesnic ganduri, bune sau rele. Si nu-i de vina ce izvoraste. Ca ce turnam intr-insa, moara macina. Noi suntem cei ce hotaram daca dam drumul la ganduri.
Stai uneori la rugaciune, in genunchi sau in picioare sau stai pe-un scaun sau pe-o laita, ca te poti ruga si culcat cand esti bolnav sau batran, cum zice Sfantul Grigore Sinaitul "Cel batran si bolnav, poate sta culcat cu capul pe-o perna, daca nu poate sta in picioare, numai sa se roage". Dumnezeu nu cere omului pozitia trupului, ci a mintii si a inimii. In clipa rugaciunii, numai ce vezi ca apar nu cuvinte rele, ci din Scriptura, cum a ispitit pe Mantuitorul in muntele Carantaniei. Nu l-a ispitit din Scriptura? Arunca-Te jos, ca scris este: Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa lovesti de piatra piciorul Tau.
Ai vazut ca rolul lor este sa te ispiteasca din Scriptura? Asa face si cu mintea noastra, cand vrea sa se coboare in inima la rugaciune. Si la vama ratiunii, care-i la poarta inimii, de exemplu iti vin in minte aceste cuvinte: Ridicat-ai de la mare caii Tai, tulburand ape multe. Sau: Lipsit-au de la mancare oile, cand nu vor fi boii langa iesle.
Ce este asta, ca-i din Scriptura, nu? Cine sunt boii? Care sunt oile? Ce inteles au astea? Si indata te duce cu mintea la talcuirea Sfantului Maxim: Boii rationali - ca-s mai mari boii decat oile - sunt Apostolii, episcopii #351;i preotii, Biserica povatuitoare, ierarhia. Ce sunt oile? Biserica ascultatoare, poporul de jos. De cate ori nu a numit Hristos poporul de jos oi? Oi cuvantatoare!
Ce este ieslea din care se hranesc si boii si oile? Biserica lui Hristos. Cs si Biserica povatuitoare si cea ascultatoare se hranesc cu Preacuratele Taine, cu invattaturile Sfin#355;ilor Parinti, a Sfintelor Scripturi celor vechi si noi si cu toate dogmele, cu toate talcuirile Evangheliei. De unde toate astea? Din aceasta iesle care este Biserica.
Dar ce zice Duhul Sfant aici? Lipsit-au de la mancare oile, cand nu vor fi boii langa iesle. Adica o s#259; lipseasca poporul lui Hristos din Biserica, cand n-or sa fie pastorii lânga Biserica. Ca boii, in chip ra#355;ional, sunt pastorii Bisericii. Si iata ce ratiuni adevarate si inalte, ne vin in vremea rugaciunii! Dar vrajmasul nu se supara de asta, cand vede ca tu rationezi. El se bucura. Bine ca teologhisesti, cand te rogi!
Fratilor, n-au ce cauta astea in vremea rugaciunii! Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Tu, cand te rogi, nu teologhisi, ca esti batjocorit de demoni!" Cand te rogi trebuie sa ai mintea infranta si smerita, durerea inimii pentru pacate si smerenie. Taina asta este a lui Dumnezeu, Izvorul mintilor rationale din cer si de pe pamant.
Deci, nu este voie, in vremea rugaciunii, nici sa teologhisesti. Pentru ca a sta de vorba cu niste ratiuni duhovnicesti in vremea rugaciunii, chiar de-ar fi din Sfanta Scriptura, nu ne rugam, ci teologhisim. Adica inseamna sa cugetam ceva la cuvintele Scripturii. Fiindca aceasta vama a ratiunii este la poarta inimii, n-ai voie sa vorbesti in vremea rugaciunii nici un cuvant din Scriptura. Ci, te coboara in inima cu rugaciunea de-un singur gand. Adica gandind numai la numele Domnului nostru Iisus Hristos.
Deci cu aceasta ratiune ne coboram in inima, zicand asa: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul (sau pacatoasa)". Cu alta ratiune n-ai ce cauta. Dupa cum v-am spus mai sus, la vama imaginatiei, ca nici o imaginatie cat de sfanta ar fi, nu este in inima ci afara de inima si trage mintea noastra din inima afara. Asa si ratiunile acestea.
Ca diavolul, numit teologul intunericului si filosoful iadului, are scop sa-i dea mintii noastre de teologhisit. Si el iti aduce la rugaciune toata Scriptura, daca vrei - ca el este teolog vechi - si o stie pe de rost. Numai sa nu te rogi! El stie ca rugaciunea il arde.
De aceea iti aduce texte si de la Apostol si din Evanghelie, din predicile pe care le-ai auzit in biserica, din cazanie. Tu stai la rugaciune iar diavolul iti aduce lucruri mari si ratiuni duhovnicesti foarte inalte. Atunci, tu capeti o trufie duhovniceasca: "De aceea imi vin mie acum cuvintele astea asa de inalte, ca eu ma rog lui Dumnezeu!" Si el rade cu gura pana la urechi! Tu nu te rogi atunci, teologhisesti. Mantuitorul iti spune sa te rogi: Voi nu vorbiti multe ca fatarnicii, carora li se pare ca intru multe vorbei ii aude Dumnezeu!
Hristos cere de la noi rugaciunea "monologhie", adica de-un singur cuvnt, de-un singur gand. Ai vazut canaaneanca? Mergea dupa Hristos si striga cu cateva cuvinte: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma! si Fiul lui David, miluieste-ma! Dar striga din inima. Ea nu s-a rugat mult, s-a rugat cu un singur cuvant, dar il zicea din inima, pana a biruit bunatatea lui Dumnezeu sa zica: O! femeie, mare este credinta ta!
Asa si noi, in vremea rugaciunii, mai ales a rugaciunii inimii, cand vrem sa pogoram mintea in inima, asa sa ne rugam, cu un singur gand. Ca daca parasesti teologia asta în vremea rugaciunii, cu ajutorul lui Dumnezeu, indata mintea intra în inima.
Camara mintii este inima. Cand auzi in Evanghelie Tu, cand te rogi, intra in camara ta, sa stii ca-i vorba de intrarea mintii in inima. Pentru ca acolo este Hristos de la Botez; acolo sta mireasa cu mirele si se uneste, adica sufletul nostru se uneste cu Hristos in inima.
Deci, indata ce mintea a intrat in inima, ai un semn firesc. Incepe ca un cui de foc si se incalzeste inima de la centru. Apoi se incalzeste toata, pe urma pieptul, coloana vertebrala, tot corpul si incep a curge sudori cu mare putere, iar ochii incep a varsa lacrimi calde de pocainta cu mare foc. Asta-i rugaciune de foc.
Ce s-a intamplat acolo? S-a intalnit Mirele cu mireasa. Hristos cu sufletul nostru. Aceasta unire duhovniceasca il face pe om un duh cu Dumnezeu. Este ceea ce spune Apostolul: Cela ce se lipeste de desfranata, un trup este cu ea...si cel ce se lipeste de Domnul, un duh este cu El. Aceasta unire si lipire de Dumnezeu in inima, prin Iisus Hristos, aduce mare dulceata duhovniceasca si mare caldura.
Dar nu-i temelia lucrarii, nici dulceata, nici caldura cea din inima. Temelia lucrarii este zdrobirea inimii, cainta, durerea inimii pentru pacate si lacrimile de pocainta care se varsa atunci. In starea aceasta sufletul nostru are atata fericire, atata usurare, atata caldura si dulceata duhovniceasca, incat, dupa ce se trezeste din starea aceasta de unire cu Iisus Hristos in inima, el nu poate spune trei cuvinte.
Ce minute fericite, ce dulceata, ce bucurie a avut in inima sa! Si daca in starea aceasta ar sta un lucrator al rugaciunii un ceas sau doua - cu mintea pogorata in inima, adica sa se uneasca mintea cu inima - cand s-ar trezi, o saptamana sau doua in inima lui nu mai poate intra nici un gand din lumea aceasta! Cerul inimii lui atat se curata, incat ramane vazduhul inimii plin de lucrarea Duhului Sfant. O inima fericita care s-a adapat cu lacrimi de pocinta si cu mare dragoste din unirea cu Iisus Hristos. Dragoste duhovniceasca care nu se poate descrie cu limba!
Deci, aceasta-i rugaciunea inimii, de care v-am spus mai sus, la care de abia se invredniceste unul la zece mii! Asa-i de inalta. Iar de rugaciunea cea duhovniceasca, de care v-am amintit in primul cuvant, de abia unul din neam in neam.
Dar o sa ma intrebati: "Dar noi, parinte, ce facem, majoritatea lumii, care nu stim aceasta tehnica si aceasta filosofie de rugaciune inalta? Noi ne pierdem?" Nu! Dar fiindca a venit cuvantul despre rugaciune, v-am aratat care este rugaciunea cea adevarata. Nu inseamna ca, daca eu nu ma rog, nici sa nu spun la altul. Nici eu nu m-am rugat asa, de cand sunt! Dar nu inseamna sa nu stim. Ca nestiinta este orbirea sufletului.
Dar stii ce face dracul mandriei si al nesimtirii? Daca noi avem o lacrima la rugaciune, stii ce zice? "Amu te-ai rugat strasnic!" Ehei! Si cat ii de acolo pana la rugaciunea cea curata! Cat ii de departe cerul de pamant! V-am spus, ca rugaciunea in cresterea ei n-are limita. Pentru ca se uneste cu Dumnezeu. N-are margine.
Aceea inseamna rugaciune, cum zicea unul din Pateric: "Am poruncit mintii mele sa se ridice trei zile in ceruri! Sa nu se pogoare de acolo trei zile". Aceia-i rugaciune! Sau cum s-a rugat un batran din pustia scetica. Acesta, venind un frate la dansul, l-a intrebat:
- Fiule, ce este pe la Alexandria? Ce face lumea?
- Parinte, ii mare seceta; a raspuns fratele.
- Da' de ce nu va rugati? a zis batranul.
- Ba ne rugam, parinte! Au scos si sfintele moaste si icoanele, au venit preoti, au f#259;cut Sfantul Maslu cu arhiereii pe camp, cu procesiune mare. Se roaga si tot nu ploua! Dar batranul a zis:
- Aratat este ca nu va ruga#355;i! Batranul stia adevarata rugaciune.
- Ba ne rugam, parinte! staruia fratele.
- Fiule, daca-i asa, hai sa ne rugam oleaca! - ca sa-i arate care-i adevarata rugaciune. A ridicat batranul mainile in sus si s-au facut degetele lui ca zece faclii de foc si fata lui ca soarele. Si nu le-a lasat in jos timp de un ceas. Si in timpul asta, cum era senin si seceta, au venit nori, s-au ingrosat norii, au inceput tunete si fulgere si a plouat asa de tare, in jurul lor si-n tot Egiptul, incat a strigat fratele: - Parinte, parinte, coboara mainile in jos ca ma ineaca apa! Si atunci parintele, cand a coborat mainile, i s-a facut fata lui iarasi ca mai inainte.
Ai auzit care-i adevarata rugaciune? Asa, sa ne rugam si noi! S-au rugat mii si mii; si preoti si arhierei si popor si n-o plouat. Si s-a rugat unul, dar s-a rugat cum trebuie. Intr-un ceas a coborat si ploaia si norii si toate. Cu aceasta rugaciune, Ilie a descuiat cerul, care era incuiat de trei ani si sase luni. Asta-i rugaciune in extaz sau in uimire.
Si asa, cand ne rugam, sa stim ca suntem departe de rugaciune, atata vreme cat mintea noastra este la cele de jos si-i necurata. Dar nu trebuie sa deznadajduim, pentru ca Dumnezeu stie neputinta noastra. Si de multe ori unul se roaga, saracul, amarat de vreun necaz si nu are nici cand zice in ceasul acela rugaciune din Ceaslov sau din Psaltire. Zice si el ceva: "Doamne, miluieste-ma! Doamne, iarta-ma!" Dar zice din toata inima.
Cand mintea lui patrunde in inima, nici nu se mai poate ruga cu rugaciune lunga. Numai atata zice: "Miluieste-ma, Doamne!", sau "Mila mea!", sau "Indurarea mea!", sau "Dumnezeul meu!" Deci, cand s-a coborat mintea in inima sau a intrat in camara inimii, atata zice: "Iisuse al meu! Iisuse al meu!". Pentru ca inima atunci se inchide si se deschide repede. Inima inghite pe Iisus si Iisus, inima!
Atunci nu mai este timp de vorba, ca el sta in fata Mantuitorului si se teme sa zica cuvinte lungi, pentru ca pierde atentia. Ca atentia este puterea rugaciunii din fata Mantuitorului. Si atunci zice numai cate un cuvant: "Iisuse al meu!". Dar in acel "Iisuse al meu!", atatea lacrimi se varsa si atata dragoste dumnezeiasca, incat omul se face tot ca focul in vremea rugaciunii.
De aceea, cand ne rugam sa zicem cum putem. Sfantul Macarie stia ca nu stim sa ne rugam, dar ne da un sfat: "Omule, eu stiu ca tu nu stii sa te rogi! - el stia ce inseamna rugaciunea, ca era mare stalp al Ortodoxiei - dar iti dau un sfat: Roaga-te cum poti tu! Dar roaga-te adeseori!" Ca din deasa rugaciune, omul incepe a se invata rugaciunea adevarata.
Iar Sfantul Ioan Scararul zice: "Dar ce? Vom parasi rugaciunea cea de cantitate?" ca rugaciunea de cantitate este cea pe care o facem multa, dar fara sa fim cu mintea in inima si fara sa fim cu privirea mintii la Dumnezeu. "N-o parasim!" Ca rugaciunea dintai este pricina celei de a doua. Cantitatea naste calitatea.
Este o vorba taraneasca: "Exercitiul face premianti!" Roaga-te mereu! Apostolul spune: Rugati-va nincetat! Noi, rugandu-ne asa, neputinciosi si raspanditi, cum putem noi, Dumnezeu, vazand sufletul nostru ca vrea sa se roage cat de cat, ii da cateva minute de rugaciune curata.
Si atunci el incepe sa se roage cu lacrimi, cu foc mare. Insa rugaciunea aceea, chiar daca dureaza cateva minute, acele cateva minute de rugaciune cu mintea in inima sunt mai puternice decat daca ai sta o luna de zile in rugaciune, citind la Psaltire sau din Ceaslov. Asa de mare putere are. Si atunci, crestinul, gustand din dulceata rugaciunii celei curate, zice: "Ehei! asta-i rugaciune!" Dar aceasta gustare din rugaciunea curata, din rugaciunea harica, nu vine la cheremul nostru, cand vrem noi. Vine cand vrea Dumnezeu sa miluiasca sufletul nostru.
Auzi ce spune Sfantul Isaac Sirianul? Semn al milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rugaciune. Cand vedem ca ne cerceteaza Dumnezeu cu lacrimi multe la rugaciune este semn ca mila lui Dumnezeu s-a atins de ochii tai si vrea, prin aceste lacrimi de pocainta si de dragoste mare, sa te curete pe tine, sa te lumineze, sa te spele de pacate si sa-ti arate tie care-i adevarata rugaciune.
Deci, noi suntem datori sa ne rugam cum stim noi, cum putem, incepand cu rugaciunile incepatoare: "Imparate ceresc", "Sfinte Dumnezeule", "Preasfant#259; Treime", "Tatal nostru", "Crezul" si celelalte. Ne rugam cum putem, dar sa ne rugam adeseori.
Ca auzi ce spun Sfintii Parinai? Sfantul Teofan Zavoratul, este o marturie preaindreptatita sa va spuna: Cela ce se roaga des, insasi rugaciunea i se face lui cel mai mare dascal al rugaciunii. Insasi rugaciunea il poate invata sa se suie de la treptele cele mai de jos ale rugaciunii, pana la treptele cele mai inalte si pana la extaz si pana la rugaciunea duhovniceasca". Deci rugaciunea ii invata pe sfinti sa se roage, pentru ca ei totdeauna se rugau.
De aceea Apostolul spune: Neincetat va rugati! Adica, oricand. Esti acasa, esti pe drum, esti in chilia ta, esti la lucru, oriunde, tu inalta mintea catre Dumnezeu. Si zi cum poti, dar zi mereu! Orice rugaciune-i buna, daca o zici cu frica lui Dumnezeu si cu atentie.
Sa nu cautam noi trepte de rugaciune inalta, ca aceasta-i mandrie! Noi ne rugam cum putem, iar Dumnezeu, vazand ca sufletul se chinuieste sa se invete a se ruga, cand stie darul Lui, il invredniceste de momente de rugaciune curata.
Si atunci, acela cauta insingurare, sa fie numai cu Dumnezeu. Cum spune dumnezeiescul Ioan Scararul: Cela ce pe dulceata rugaciunii o a aflat, pururea voieste sa fie singur. Si Sfantul Isaac Sirianul zice: Cela ce pe dulceata rugaciunii o a aflat, va fugi de gloate ca un asin salbatic! El vrea sa ramana in dulceata aceea si in vorbirea cu Dumnezeu oricand. Si vorbaria si treburile si altele il sustrag de la rugaciune, dar lui ii pare rau.
Este foarte greu sa ajunga omul sa se roage in asa fel, ca sa nu-l traga inapoi zgomotul si vederea multora si auzirea despre atatea lucruri. Rugaciunea desavarsita putini oameni o dobandesc.
Este o insingurare in sine, in inima, si o insingurare dinafara. Insingurarea dinafara: Eu ma duc in padure si stau intr-un bordei, intr-o coliba, undeva; intr-o pestera, si ma rog. Si aceasta ajuta mult rugaciunii. Dar daca nu vei avea insingurarea in sine, nu-ti ajuta. Poti sa fii acolo si sa nalucesti cu mintea toate orasele si tot Bucurestiul si toate targurile. Degeaba ai fugit cu trupul in pustie, caci cu mintea n-ai fugit in pustie. Ori, calugar ce inseamna? Spune Sfantul Ioan Scararul: Cel ce sta cu mintea sa afara de lume si deapururea se roaga lui Dumnezeu. Acela este calugar!
Dumnezeu nu cere sa iesim noi numai cu trupul din lume si sa fugim in padure; ci cu mintea sa iesim din lume. As putea sa stau in zgomotul lumii, cum facea Sfantul Teodosie, incepatorul vietii de obste, dar il vedeau rugandu-se ca un stalp de foc in mijlocul lumii. El avea la trapeza cate trei mii de saraci pe zi si el le slujea la masa. Si-l vedeai in mijlocul lumii, ca in cea mai mare pustie, ca era desavarsit. El nu mai auzea si nu mai privea la cele din lumea asta, ci numai la cele de sus. Dar a celor desavarsiti este aceasta.
Iar noi, care avem nevoie sa ne invatam rugaciunea, avem nevoie de o insingurare in noi mai intai. Te inchizi intre patru pereti ai casei tale si te poti insingura. Ai inchis usa si intri in camara inimii. De abia acolo te poti ascunde sa te rogi lui Dumnezeu in ascuns.
Sfantul Simeon Noul Teolog spune: Mintea nu se poate ascunde nicaieri intre zidiri! Poti sa te duci tu si-n pustie, poti sa te duci si intre stanci, poti sa te duci oriunde, nu o poti ascunde intre zidiri. Cel mai adanc loc unde poti ascunde mintea de lume este camara ei - inima! Numai in inima o poti ascunde, ca acolo sta de vorba cu Iisus, cu Mirele Cuvantul, pe care Il ai de la Botez.
Acolo daca o ascunzi, mintea trebuie sa intre in inima, muta, surda si oarba. Sa nu mai vorbeasca, sa nu mai auda nimic si sa nu mai vada nimic din lumea asta. Ci numai pe Iisus sa-L vada si sa se lipeasca si cu El sa se uneasca in Duhul Sfant. Acolo in inima, Mirele cu mireasa! Sufletele noastre sunt miresele lui Hristos cum spune Sfantul Apostol Pavel: V-am logodit pe voi mireasa unui Mire fara de moarte si tare mi-e frica de voi sa nu se poticneasca inimile voastre, precum a Evei de satana. N-a spus mintea, ci inimile, ca a #351;tiut ca adevarata unire a sufletului nostru cu Hristos se face in inima, nu in alta parte.
Iar daca noi ne rugam cum putem, sa ne rugam adesea, ca harul este maica de obste la fiecare. Ai vazut o mama buna cu copilul cel mic al ei? Daca vede ca nu stie sa mearga pe picioruse, il lasa oleaca sa mearga si el indata cade jos si incepe a plange ca el ii cu picioarele plapande si nu poate merge. Si indata mama il ridica: "Stai, hai sa te invat". Si-l ia de mana, il mai duce oleaca, iar il lasa. Ca sa se invete a merge. Asa a face harul cu noi in vremea rugaciunii, cand nu stim sa ne rugam.
Cand vine harul la tine, simti o rugaciune curata; simti o rugaciune a mintii, a inimii. Si pe urma, cand te lasa Duhul Sfant, din cauza mandriei si a leneviei, iar cazi jos, iar mintea se duce la lume, la tulburare. Apoi iar te ridica, pana ce te inveti sa mergi pe acest drum si sa te tii pe picioarele tale. Si asa, vazand Dumnezeu ca sufletul tau vrea sa se roage, il introduce incet-incet pe treptele rugaciunii. Si cand a invatat el sa se roage, nu-i mai trebuie sa-l duca nimeni de mana. El stie ca adevarata rugaciune o gaseste in inima sa, unindu-se cu Iisus Hristos.
Deci se cade sa ne rugam cum putem. Uneori cu gura, alteori cu mintea, alteori cu inima, alteori mai presus de rugaciunea inimii. Cine se va invrednici de celelalte trepte ale rugaciunii, cum v-am spus - de sine miscatoare, vazatoare, rugaciunea in extaz, in uimire, pana la rugaciunea cea duhovniceasca - are mare dar de la Dumnezeu; dar nu stiu daca din neamul nostru de azi ajunge cineva. Numai Dumnezeu stie pe unul ca acela. Poate se gaseste undeva in vreo pestera ascunsa, prin munti pe undeva sau cine stie, ca numai Domnul stie. Acela-i stalp de foc! Acela, cand se roaga, se face ca batranul din Pateric, stalp de foc!
Dar noi sa ne rugam cum putem, ca am v#259;zut ca Mantuitorul n-a trecut cu vederea rugaciunea canaanencei. Ea, saraca, nici nu era evreica. Era fenicianca, din partile Tirului si ale Sidonului. Ori fenicienii erau pagani. Dar a auzit si ea de Mantuitorul ca face minuni si a venit. Vazand atata lume in jurul Lui, a inceput sa strige: Miluieste-ma pe mine, Fiul lui David; fiica mea rau se indraceste!
Ca femeie pagana, a invatat si ea de la evrei cum sa strige. Ea nici nu stia cum Il cheama. "Striga asa, femeie!" Dar ea, saraca, striga ca mama nacajita. Pe fata ei o chinuiau diavolii de atatia ani, ca era indracita. Si a luat asupra sa fata fiicei sale, ca auzi ce striga: Miluieste-ma, Doamne, pe mine, ca fiica mea rau se indraceste! Nu striga: "Miluieste, Doamne, pe fiica mea!" Adica, daca ai sa faci mila cu fiica mea, pe mine ma miluiesti.
Deci s-a bagat in fiinta fiicei sale si cu toata inima se ruga pentru fiica sa. Iar Mantuitorul, ca sa arate la toti statornicia credintei ei, se facea ca nu o aude. Ai vazut ce-a spus intai: Nu sunt trimis, fara numai la oile cele pierdute ale casei lui Israel. Adica "Tu esti fenicianca, esti pagana; nu pentru tine am venit in lume!" Ea atunci mai tare striga. Si la Apostoli le era mila: Doamne, slobozeste-o pe ea, ca striga in urma noastra! O vedeau ca striga cu lacrimi din adancul inimii. Iar Mantuitorul o mai infrunta o data: Nu este bine sa iei painea fiilor si s-o dai cainilor.
Caine a facut-o! In#355;elegi? Dar ea nu s-a suparat ca o face caine. Ea, in fierbinteala rugaciunii ei, a trecut peste toate. De aceea a zis: "Doamne, caine sunt eu - adica nu sunt din neamul lui Israil, eu sunt pagana - dar si cainii, Doamne, mananca din faramiturile care cad de la masa domnilor lor".
Adica, "chiar daca sunt caine, dar macar da-mi si mie o faramitura, ca eu nu intind mana la masa cu stapanii". Si atunci a spus Mantuitorul catre dansa: O! femeie, mare este credinta ta! Fie tie precum voiesti! Si s-a tamaduit fiica ei din acel ceas. Ati v#259;zut rugaciune? Ai v#259;zut credinta? Nu cu multe cuvinte, dar din inima!
Dar talharul pe Cruce? Ai v#259;zut ce spune Sfantul Efrem in Cuvant la talhar din Vinerea Mare? Mai intai el si celalalt talhar huleau pe Iisus pe Cruce, si-I ziceau: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-te de pe Cruce si ne izbaveste si pe noi. Pe urma au vazut ca, Mantuitorul, cand Ii bateau cuie in maini si-n picioare si-L batjocoreau, se ruga pentru dansii fara rautate: Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac!
Atunci tlharul din dreapta s-a strapuns de blandetea Lui si zicea: "Ia uita-te! Noi cat ii blestemam si-i injuram pe acestia care ne-au rastignit aici, iar El zice: Parinte, iarta-i pe ei, ca nu stiu ce fac!"
Atunci a crezut in inima lui ca Acel Care este rastignit langa dansii, nu este un prooroc, ci este Dumnezeu.
Talharul care a inceput sa creada ca Mantuitorul este Dumnezeu, vazand ca rabda cu atata blande#355;e, a inceput sa se uite la El in sus, caci Crucea Mantuitorului era mai inalta decat a lor, si se gandea: "Ce rau a facut Omul acesta? Morti a inviat, bolnavi a vindecat, oameni a saturat, a invatat cu cuvantul blandetii, n-a fost pacatos, nu s-a atins de El nimic... Cu adevarat acesta-i Dumnezeu!"
Aceasta zice si Apostolul: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire. Ca nu-i de ajuns sa crezi in inima ta in Dumnezeu, ci sa-L marturisesti si cu gura, ca avem doua parti. Cu sufletul cred ca este Dumnezeu, dar trebuie sa-L marturisesc si cu buzele. De aceea a zis Mantuitorul: Cine se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu. Cu toata fiinta ta trebuie sa-L marturisesti; si prin cuvant si cu inima, prin credinta.
Atunci talharul, care credea in inima lui ca Mantuitorul este Dumnezeu, ce-a gandit el? "Oare o sa ma ierte Dumnezeu si pe mine, ca eu mai inainte am hulit, ca si cel din stanga?" Se gandea el: "Acest Iisus, Care se roaga pentru cei ce-L rastignesc, daca pe cei care L-au rastignit nu tine manie, cu cat mai mult o sa ma ierte si pe mine, macar ca eu am facut atatea desfrauri si ucideri si jafuri si injuraturi si betii!"
Si-aducea aminte de via#355;a lui de talhar, si-si zicea: "Oare ce pocainta sa mai fac eu acum? Daca as avea picioarele libere, as face metanii, dar ele sunt legate. Daca as avea mainile libere, as da doua palme la cel din stanga care hule#351;te si as zice: De ce hulesti pe acest bland Iisus! Dar si mainile sunt rastignite". Se gandea el, "ce pocainta sa mai fac eu acum pe cruce?" Duhul Sfant i-a dat in gand: "Stii ce mai am eu slobod? Am limba! Limba nu-i rastignita. Si eu am sa strig din toata inima cu limba mea: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta!
Vezi? Intai cu limba L-a aparat de talharul din stanga, care-L ocara pe Mantuitorul, zicandu-i: Nu te temi tu de Dumnezeu, ca noi suntem in aceeasi osanda, ca am facut atatea pacate? Dar Acest Iisus ce-a facut? Intai cu limba il ocara pe celalalt. "Eu cred ca acesta-I Iisus! Nu ma mai iau dupa tine!". Dupa ce l-a ocarat pe talharul din stanga cu limba, a facut pocainta; roade de pocainta ca numai limba si cainta inimii ii mai ramasese. "Am sa strig cu aceasta limba, pe acest Iisus care nu tine minte raul, sa ma ierte". Si a strigat din adancul inimii: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta! Si aude pe Mantuitorul de sus de pe Cruce: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai!
Sfantul Efrem face arta mare in cuvant: "Vazut-ai rugaciune talhareasca? Vazut-ai talhar intelept? A stiut sa fure mult in viata lui! Dar, avand credinta in inima, a stiut sa fure cu limba raiul". Adica: "Talharule! Ai furat, ai spart, ai facut ucideri, rautati; dar acum cu credinta ta din inima ai stiut sa furi cu limba raiul". Si zice la urma acest cuvant, asa:"O! talharule, si al raiului talharule! Ai furat toate, dar ai furat si raiul cu limba. O! talharule si al raiului talharule! O! floare timpurie a lui Hristos, Caruia I se cuvine slava!"
Adica cea mai intai floare rasarita din Crucea lui Hristos a fost sufletul talharului.
De aceea el a mers intai in rai cu Mantuitorul, ca L-a marturisit pe Cruce inainte de a-L marturisi pe Dumnezeu Longhin Sutasul, cand L-a strapuns in coasta si alti multi pe urma. Cel dintai, talharul L-a marturisit pe Dumnezeu si L-a rugat sa-l duca in rai.
Iata ce inseamna rugaciune in vreme de nevoie! Cand suntem nacajiti, sa strigam din toata inima, ca Dumnezeu cauta la inima noastra.
Parintele Cleopa
Va pup si va imbratisez pe toate!
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
maria08 spune:
Caciantoni: FRUMOASE CUVINTE!! Am ramas cu o stare pe care nu stiu cum sa o descriu....
caciantoni spune:
fetelor, am mai gasit ceva despre rugaciune si puterea ei...postez mai jos...
Rugaciunea este atat de tare si de puternica incat poti sa te rogi si sa faci ce vrei, caci rugaciunea te va povatui spre o lucrare adevarata si dreapta.
Pentru ca sa fii placut lui Dumnezeu n-ai nevoie de nimic altceva decat sa iubesti - “iubeste si fa ce vrei”, spune Fericitul Augustin - caci cine iubeste cu adevarat, acela nu poate si nu vrea sa faca ceva ce nu este placut fiintei iubite… cum insa rugaciunea nu este decat revarsarea si lucrarea dragostei, atunci se poate spune cu toata dreptatea despre ea acelasi lucru: pentru mantuire nu este nevoie de nimic altceva decat de rugaciunea neincetata. Roaga-te si fa ce vrei, si vei atinge telul rugaciunii, vei dobandi iluminarea (odihnirea Duhului Sfant in tine)!…
Pentru ca sa putem desfasura mai amanuntit intelesul acestei chestiuni o vom lamuri prin pilde:
1. Roaga-te si gandeste ce vrei, si gandurile tale se vor curati prin rugaciune. Rugaciunea iti va lumina mintea, va izgoni si va linisti toate gandurile necuviincioase. Asta o intareste Sf.Grigorie Sinaitul: “Daca vrei - ne sfatuieste el - sa-ti alungi gandurile si sa-ti cureti mintea, atunci izgoneste-le cu rugaciunea, caci in afara de rugaciune, cu nimic nu putem opri gandurile.” Sfantul Ioan Scararul spune in aceasta privinta acelasi lucru:“Cauta sa biruiesti vrajmasii ce tin de ganduri prin Numele lui Iisus. Afara de aceasta arma nu vei gasi alta.”
2. Roaga-te si fs ce vrei, si faptele tale vor fi plscute lui Dumnezeu, iar pentru tine folositoare si mantuitoare.
Rugaciunea deasa, chiar si atunci cand nu tine seama de cererea ce o faci, nu va ramane fara rod (Marcu Ascetul), pentru ca in ea insasi se afla o putere plina de dar. “Sfant este Numele Lui, si oricine va chema Numele Domnului se va mantui.” Asa de pilda, cel ce s-a rugat multa vreme fara ss simta vre-o imbunatatire in viata lui vicioasa a primit in cele din urma, prin rugaciunea lui, o inteleptire si o chemare la pocainta.
3. Roaga-te si nu prea te trudi sa birui patimile prin propriile puteri. Rugaciunea le va darama in tine: “Caci Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume”, spune Sfanta Scriptura, iar Sf. Ioan Carpatinul invata ca daca tu nu ai darul infranarii sa nu te intristezi, ci sa stii ca Dumnezeu cere de la tine silinta spre rugaciune, si rugaciunea te va mantui.
Batranul descris in Pateric, care “cazand a biruit”, adica poticnindu-se de pacat nu s-a deznadajduit, ci s-a intors cu rugaciunea spre Dumnezeu si s-a ridicat in picioare, slujeste drept dovada printr-o pilda.
4. Roaga-te si nu te teme de nimic, nu te infricosa de necazuri, nu te spaimanta de napaste, caci rugaciunea te va apara, le va inlatura. Adu-ti aminte de putin credinciosul Petru care se ineca, de Pavel care se ruga in temnita si de alte cazuri asemanatoare.Toate aceste intamplari arata puterea, taria si intinderea atotcuprinzatoare a rugaciunii facuta in Numele lui Iisus Hristos.
5. Roaga-te oricum, numai mereu, si nu te nelinisti de nimic. Fii vesel si linistit cu duhul, caci rugaciunea va randui toate si te va intelepti. Tine minte ca despre puterea rugaciunii vorbesc Sfintii Ioan Gura de Aur si Marcu Ascetul; cel dintai spune ca: “Rugaciunea, chiar atunci cand este facuta de noi, care suntem plini de pacate, ne curata numaidecat” iar al doilea vorbeste astfel: “Ca sa te rogi intr-un fel oarecare sta in puterea noastra, dar ca sa te rogi curat este un dar de sus.” Prin urmare jertfeste lui Dumnezeu ceea ce iti sta in putere, adu-I la inceput macar cantitatea, adica un numar cat mai mare de rugaciuni si puterea lui Dumnezeu se va revarsa in neputinta ta, devenind o deprindere si facandu-se una cu firea, va ajunge o rugaciune curata, luminoasa, inflacarata, si asa cum se cuvine.
6. Apoi, in sfarsit iti mai spun ca daca vremea vegherii tale ar fi insotita de rugaciune atunci, in chip firesc, nu ti-ar ajunge timpul nu numai pentru faptele pacatoase, dar nici pentru ganduri necurate.
Vezi cate idei adanci sunt inmanunchiate in aceasta inteleapta vorba: “iubeste si fa ce vrei”. Roaga-te si fa ce vrei!… Cat de imbucuratoare si mangaietoare sunt toate cele zise mai sus pentru un pacatos, ingreuiat de slabiciuni, pentru cel ce geme apasat de povara patimilor care il lupta!…
Rugaciunea, iata totul! Ea ne este data ca un mijloc atotcuprinzator ce duce la mantuirea si desavarsirea sufletului? Asa e! Dar cu numele rugaciunii este aici stans unita si conditia ei: “neincetat va rugati” porunceste cuvantul Domnului. Ca urmare, rugaciunea isi va arata toata puterea ei lucratoare si roadele numai atunci cand va fi rostita des, neincetat, caci repetarea deasa a rugaciunii tine fara nici o indoiala de vointa noastra sloboda, pe cata vreme osardia, desavarsirea, ca si curatia rugaciunii este un dar de sus.
Ne vom ruga prin urmare, cat mai des cu putinta, vom inchina intreaga noastra viata rugaciunii, chit ca ea va fi risipita la inceput. Practica repetata des de tot ne va invata sa fim cu luare aminte, cantitatea ne va conduce negresit la calitate.
Ca sa invatam sa facem un lucru bun trebuie sa-l savarsim cat mai des.
sper sa nu va plictisesc...dar m-am gandit ca daca tot am putin timp sa va postez si voua aceste cuvinte de invatatura.., poate unele dintre voi nu au timp sa caute pe net...
Pupici multi si un sfarsit de saptamana frumos!
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)