ANDREI TUDOR- minunea noastra

CAPITOLUL 1. Preludiul

Dupa cum bine stiti,luni dimineata (11.08.2008) ma duc la control asa cum am stabilit cu ginecologista. Toate bune si frumoase, aveam niste emotii de ziceai ca atunci nasc(de unde aveam eu sa stiu ce aproape era momentul!!!). Intru in camaruta aia , dr. imi zice: "hai ca de data asta te iau mai usor, sa nu mai sangerezi". Pesemne stresul a fost valabil in amble sensuri la controlul de saptamana trecuta. Buuun!Intra usor, pe cat posibil de usor ca pe mine tot ma durea, dar cred ca era si de la autosugestie. Si imi arata victorioasa manusa cu cealalta jumate de dop. Ca prima jumate picase la controlul anterior. Zice :"nu cred ca mai ai mult, in 2 zile cred ca nasti." Si imi face si foaia de internare,just in case.(de unde eveam sa stiu ce aproape era momentul asta!!!- fraza pe care o voi repeta obsesiv o bucata de vreme!). Termin minunata examinare si plec cu sotul meu in treburile noastre. Respectiv, ma duc pe la scoala sa mai vorbesc cu directrisa despre una despre alta si sa ma vad cu o prietena. Stam de vorba, directoarea cum e ea"sugubata"zice :"Lasa ca tu nasti in septembrie!". Eu nu zic nimic(de unde aveam sa stiu ce aproape era momentul!). Ma preia sotul care isi terminase si el intre timp treburile si pornim sa cautam carut si patut, fara prea mult entuziasm, ca doar deh! mai avem timp! (de unde era sa stiu...). Ajungem acasa epuizati, dupa ce eu mersesem cu picioarele incrucisate ca mi-era teama de o noua sangerare si mai nou si de ruperea apei, ca asa vazusem eu in filme. Acasa, mancam bine de pranz, chiar trag un pui de somn, hotarata sa ajung la 4,30 la epilat ca se apropie momentul...(de unde era sa stiu...). Cand ma trezesc..niste dureri ca la CM. din ce in ce mai puternice. Eu, foarte afectata, ii zic lu' barbacmiu:"mama, ce ma doare, e insuportabil". Mititica de mine nu stia ce o asteapta! Ca de fapt asta nu era durere ce simteam eu, ci un moft!
Ce sa cronometrezi ? Ca nu apucam sa ma "bucur" de una si venea alta! Zic in sinea mea: "lasa ca rezist cu stoicism". Mai tarziu deja luam nospa ca nu se mai putea. Pe la 4 si ceva, deja incepusem sa cred ca se ingroasa gluma. Si mai vad si o sangerare mica. Gata, zic, pana aici mi-a fost. O sun pe doctoresa care ma invita frumos la spital unde era de garda. O sun pe cosmeticiana sa ii spun ca nu mai ajung la ea, din pacate si ca trebuie sa apelez la clasica lama. Asa ca barbacmiu , sarac' a trebuit sa fie si "barbierul din Bacau". Insfac bagajul din debara, sun la taxi la o ora de varf si ma rog sa nu prind bariera si sa ajung la timp ca sa nu nasc in masina. Inca nu constientizam ce mi se intampla. Ma gandeam ca ma internez, stau acolo vreo zi, doua si dupa aia nasc. (cata ignoranta! De unde aveam sa stiu ...)


Ruxandra,binecuvantata si Andrei Tudor

poezici pentru mamici si pepenasi

www.agonia.ro/index.php/author/0010820/index.html" target="_blank">poezii mai serioase

diarux spune:

CAPITOLUL 2.- Socul

Ajung la destinatie, ma internez, imi iau bagajelul si ramas bun de la sot si ma tarai pana la etaj. Din nou ignoranta de mine credea ca ma duce in salon, la rezerva pe care am visat-o, cu baldachini, cu paji care sa-mi faca vant...(asta pardon, era din alt film!), imi las catrafusele si imi iau cu mine doar strictul necesar nasterii si ma duc sa "prestez". Wrong again! Asistenta ma duce DIRECT in sala de travaliu!!! Inutil sa va spun ce soc am avut cand am citit pe usa "SALA DE TRAVALIU". De parca nu acolo trebuia eu sa ajung. Da' na, asta apropo de expectantele fiecaruia. Eu, simandicoasa cum ma gasesc, ca o printesa crescuta in puf si care nu mai fusese ever internata in spital pentru absolut nimic, nu ma pot abtine sa nu observ pata de sange de pe cearsaful meu, care sa incapatanase sa nu se duca nici cu cel mai strasnic fierbator de rufe. Ei, zic, lasa ca nu stau in pat. O sa stau pe scaun. POFTIIIIM????Ce o fi fost in capul meu???Ei si parca e cam ruginita marginea asta de la pat, sa nu cumva sa ma ating de ea...(aici sala, va rog, un ras isteric!!!)Alaturi zacea o doamna care "tocmai" nascuse de vreo 5 ore si nu o lasasera sa mearga in salon ca inca mai sangera urat. Ma uitam la ea saraca, ce bine ca a scapat!
Intre timp, pe usa alaturata se auzea cum naste o alta doamna venerabila. De unde era sa stiu ca sunt colega de apartament cu toata lumea care avea sa nasca in ziua aia. Si slava domnului, au tot nascut. Parca toate se vorbisera sa nasca inaintea mea,desi venisera dupa mine.Si au inceput durerile din nou, nu ca m-ar fi lasat vreo clipa, dar acum deja le constientizam altfel. Si din momentul ala nu a mai contat nici parta de sange de pe cersaf, nici mizeria din salon, nici macabrul salii de nasteri din care nu vedeam decat cate putin , dar suficient. Ca usa doar nu era inchisa...!!!Ce mediu steril...Eh! Asta era deja pe la 6 dupa amiaza. Barbacmiu nu stia daca sa stea sau sa plece, pana la urma s-a dus sa aduca plicurile ca doar nu aveam sa car banii dupa mine prin saloane.
Si dr care era de garda, zice "hai sa ii facem nu stiu ce injectie". Nu am retinut, dar cred ca mai bine. Cred ca mi-a facut o doza de cal, ca moasa era cam contrariata de aceasta noua metoda de a grabi dilatatia. Dar s-a supus. Eu, ignoranta, de unde aveam sa stiu ce provoaca treaba aia??? Ca doar de obicei intreb tot, dar acum eram anihilata total de durere. Aaaa... si sa nu cumva sa intrebati si voi, cum a facut sor'mia, de epidurala. Nu "se ezista" asa ceva la noi. Sor'mia, saraca, nestiind acest minor detaliu, ma incuraja." Aaa ai dilatatie 4? Lasa ca la 5-6 iti face epidurala". La cat eram de incordata tot m-a pufnit rasul cand am citit mesajul. Si i-am raspuns printre icnete si gemete ca nu ma puteam abtine. Nici nu vedeam tastele, da ce mai conta, trebuia sa comunic! Doar nu aveam cum sa port discutii intelectuale in sala!
Partea buna e ca timpul parea sa treaca destul de repede, de fapt de atunci numai asa trece. Nu ai cand sa te dezmeticesti.
Uitasem sa va spun ca dimineata cand m-am dus la control, era pe holuri acolo o ...cum sa ii sun ca sa nu jignesc pe nimeni...o...rroma, care urla si blestema de ti se scula parul pe cap sau de pe unde mai aveai, ca nu stiu cine i-a furat 300 de mii din salon. Cica nascuse, da nu se vedea decloc.Oricum, ma rugam sa nu inceapa sa ne povesteasca si noua cum a povestit la toata lumea ca ma urc pe pereti. Si eu am o treaba cu blestemele...Cand eram in sala de travaliu si mai suferinda ca niciodata, printre halucinatii o vad pe asta ca intra acolo! "Ce faci", zice? "Ai nascut?" Eu ingrozita ca o vad zic cu jumatate de gura..."nu..." "Ei atunci sa nasti usor si repede". Si dadea sa mai intre si sa mai povesteasca. Iar mi s-a zbarlit parul pe mine. Noroc ca a venit o asistemta si a dat-o afara ca sigur faceam moarte de om.


Ruxandra,binecuvantata si Andrei Tudor

poezici pentru mamici si pepenasi

www.agonia.ro/index.php/author/0010820/index.html" target="_blank">poezii mai serioase

diarux spune:

CAPITOLUL 3. Travaliul propriu-zis

Din motive ...personale, eu am sa numesc "travaliu" numai bucata de la ora 18 pana la 22.55 cand am nascut. Ca atunci am "muncit "mai mult.
Din cand in cand mai venea cate o doamna sa isi mai vare deshtu sa vada care mai e treaba pe la mine. Una dadea din cap cum ca...mai este, alta zicea ca e bine asa...ma rog, cine sa le mai inteleaga...
Cert e ca toate controalele astea ma dureau ca naiba, plus ca trebuia sa stau pe spate ceea ce nu suportam deloc.Toata lumea care venise dupa mine in sala , iesise inaintea mea. Asistam neputicncioasa la nasterile altora in timp ce eu eram dilatata 5-6.
Mi-am chemat asistenta personala de acasa. Biata femeie era in ziua ei libera, da' a venit ca naste nebuna. Noroc cu ea, ca practic mi-a scurtat acest travaliu. Ea ma incuraja de zor. Dr era de garda, deci ea le-a nascut aproape pe toate, era super ocupata. Pe la ora 21 intra o tipa care tzipa saraca de zor (cu toate astea nu mi s-a parut asa horror strigatul cum le auzeam pe unele povestind ca te infioara urletele din sala de travaliu. Ori eram eu prea drogata cred!)ca cerusem ceva sa mai calmeze durerile. "Cum sa nu", mi s-a raspuns..."imediat". Si mi-au facut. Nu stiu ce, ca durerile erau toate la locul lor.Doar ca eram asa...transpusa in alta lume. Ceva cu efect halucinogen mi-au facut. Am stricat barele de metal de la pat cred de cat de tare le-am strans. Dar de urlat, n-am urlat neam! Ei, am mai gemut eu acolo ca nu mai pot....da mai decent asa...
Mai, si naste fata asta de va zic. Cristina. Ca dupa aia ne-am nimerit in salon amandoua. "Impinge" ii zicea dr.Ea striga din toate baierele inimii. "Nu din gat, impinge ca atunci cand esti pe buda!". Ea nimic. Da' eu aveam un chef nebun sa imping. Si ii spun asistentei: "Doamna, eu imping ca nu mai pot". Si femeia se ia dupa mine, asa ca eu incepusem sa nasc la mine in pat! Dr. ii zicea aleia sa impinga, si impingeam eu! Pana a nascut-o pe ea, eu eram numai buna de urcat pe masa, cu cupilu coborat. Astept civilizat sa o coase pe fata si ma urc si eu pe capra...Mama cand impingeam era o adevarata binecuvantare!!!! O asistenta mi-a bagat un ac in vena (ma rog, ea asa stia ca era in vena...ulterior dupa vanataia de la mana am constatat ca imi bagase acul in...vene!sau pe langa, ma rog)...si imi zice sa o tin cu mana de picior. Cred ca si l-a amputat dupa ce am terminat eu cu ea, asa de tare am strans-o. Asistenta personala se asezase comfortabil pe coasta mea ca sa impinga, ca lenesul nu voia sa iasa. Iar dr. astepta ca la fabrica, sa iasa piesa din turnatorie. Tzac!
Apare shtrumful. Eu simt o eliberare asa cum mi se spusese, dar cum nu am crezut ca e real. Pe mine m-au lasat vreo 15 minute sa zac acolo ca s-au dus toate dupa un paravan cu bebe. Care bebe nu zicea nik. Eu deja ma pregateam sa ma panichez (si pentru asta iti trebuie pregatire). Intr-un final am auzit doua palme si gata ...a inceput urlatoarea! Cel mai frumos sunet!!!!!!!! Mi l-a si adus sa il vad oleak si sa pun mana pe el ca parca imi era si teama sa nu-l frang...si apoi si-au continuat treaba cu buricu' si alte alea, iar asistenta mea personala facea poze de zor. Ca asa primise instructiuni de la nebuna. Adik de la mine. Eu nu am vazut neonatolog acolo sincer, decat o asistenta care a scris pe cupil numele si a plecat cu el in sala.
Si am ramas cu dr. Placenta a iesit relativ repede si usor, nu a fost nevoie sa ma cotrobaie iar! Dupa care a inceput sa coase si sa coase si de acum, eu care ma linistisem de tot, intreb "da mai aveti mult de brodat acolo?" Ea rade, eu la fel, deja incepusem sa spunem bancuri. Cica mai avea un fir. Adik au fost 3 de toate. Nu stiu daca or fi multe, or fi putine...ma rog...Dupa aia, odihna 2 ore cu gheata. A venit si barbacmiu care era coplesit de emotie si cred ca a si plans oleak cat a asteptat acolo.
In astea 2 ore am scris si eu sms-uri la toata lumea ca cica nu trebuia sa adorm, nu ca mi-ar fi venit! Dar timpul, am precizat, trecea foarte repede.


Ruxandra,binecuvantata si Andrei Tudor

poezici pentru mamici si pepenasi

www.agonia.ro/index.php/author/0010820/index.html" target="_blank">poezii mai serioase

diarux spune:

CAPITOLUL4 . Salonul

Drumul pana in salon a fost o aventura. Deci doamna infiermiera vine cu scaunul cu care trebuia sa ma transporte. Ma ajuta sa ma urc in el si dupa aia imi pune tot calabalacul peste mine. Adik toate pungile, sacosile, sacosicile (ca intre timp mi s-a adus apa si mancare ca am constatat eu ca o sa imi fie foame la un moment dat), geanta cu bagajul, florile de la barbacmiu aduse ce greu la 12 noaptea de la niste florarese pe care le-a trezit cumnatu meu din somn...In concluzie, eu nu ma vedeam de toate astea si abia le tineam sa nu cada. Asa am purces pana in salon.
In salon, o gasesc pe Cristina mea suferinda. Salonul ok, curatel, fara miros, cu baie in camera...decent. Bine,ulterior am constatat ca dadea exact in curtea cu restaurantul din parc unde canta muzica in fiecare seara la terasa...dar chiar nu mai conta. Aaaa si era plin de tantari ca asta era treaba, trebuia si ei sa traiasca din ceva, asa ca sugeau sangele poporului fara mila. Cu geamul inchis mureai prin asfixiere. Aaaaa si peste vreo 3 zile mai gaseai cate un gandacel care traversa baia ca deh! Daca si el era in maternitate, pe unde sa mearga la baie, bietul!
Copiii erau la un kilometru distanta frate, i-au dus de trebuia sa inconjori tot etajul pana la ei. Si noi betege , ametite....mai era un salon si langa noi cu copii da nu stiu de ce nu i-a dus acolo pe ai nostri. Oricum era o adevarata aventura sa ajungi la copilu' tau. Am vrut, viteaza de mine, si eu sa ma duc in prima noapte ca mi se parea ca al meu plange asa...da m-au luat ametelile si am zis ca e intelept sa stau la locul meu.
Nu mai spun drumuri incolo incoace, bani in buzunare ca sa ti-l spele si tie cineva pe strumf...apoi sa il bage in seama. S-au perindat 6 asistente in 4 zile cat am stat noi acolo.Cu greu am reusit sa ma lipesc de ele ca sa mai invat si eu cate ceva. Am furat de la ele cum se spala, cum se schimba, ce trebuie sa mai faci cu buricu'...Peste 2 zile vine sa ni-i dea la alaptat. Pana atunci le-a dat lapte din biberoane de alea infecte, si eu acasa m-am straduit de am sterilizat tot, am calcat hainute ca sa fie totul fara germeni ...da! lasa ca i-a luat pe aia din spital!. Un chin si cu alaptatul ca nu statea nimeni sa iti arate ceva.Am chemnat-o iar pe asistenta mea sa ma desfunde sa nu fac si furia laptelui ca deja ma dureau toate. Si in fata si in spate de la firele alea care ma strangeau nu puteam sa stau in fund. Da' sa imi arate si mie cineva ca exista pozitia de alaptat culcata ca sa imi fie si mie bine...nuuuu! (Eu nu citisem si despre alaptat, ca dupa mine mai aveam o multime pana nasteam, de unde sa stiu ca imi venise sorocu'!!!!)Si am alaptat in picioare daca va puteti imagina, de mi s-a umflat un picior ingrozitor ca numai pe ala puteam sa ma sprijin. L-am pus pe barbacmiu de mi-a cumparat colac de baie pt aia mici sa mi-l pun sub fund si asa mergeam la alaptat. Nu vreti sa stiti ce scaune comfortabile sunt acolo.


Ruxandra,binecuvantata si Andrei Tudor

poezici pentru mamici si pepenasi

www.agonia.ro/index.php/author/0010820/index.html" target="_blank">poezii mai serioase

diarux spune:

CAPITOLUL 5. Peripetii

Apropo de cum e lumea acolo. Mergeam la spalaturi, eu shontac-shontac, colega mea nu voia sa mearga deloc pt ca pierduse mult sange si nu se putea misca. Aia a insistat. Bine, zice ea. Si o duc eu pana acolo, da la usa o ia cu lesin. Strigam disperate dupa ajutor nimeni nu ne baga in seama . Nu era niciun cadru medical acolo si nicio infirmiera. Apare tanti care facea spalaturile si striga la o infirmiera sa aduca un scaun cu rotile ca se prabuseste fata, nimic! Si o proasta de la neonato zice "lasa sa cada"! Mama...cred ca as fi omorat-o sa fi fost in stare atunci!
A doua patanie tot cu fata asta saraca, Cristina. Pt ca era asa de lesinata nu s-a putut duce 3 zile la fii'sa sa o vada. Da nici nu a venit nimeni sa i-o aduca sa i-o arate sa o intrebe daca are lapte...nimic. Intr-un final vine barbacsu si ii aduce fata sa o vada. O tine 5 minute si o duce inapoi. La vreo 4 ore, apare asistenta de la neonato isterica. De ce este numai un copil aici? (Era numai al meu). "Unde e celalalt?" Zic "cum unde e? La dvs". Cristina zice si ea. "Asta e o gluma nu?" Aia si mai isterica: cum? ca l-a luat sotul si l-a adus aici. Unde e copilu? Cristinutza mea verde la fata, ca galbena era deja...Eu zic "doamna stati asa ca e o greseala. Sotul a dus fata imediat inapoi" Ea pleaca sa verifice, eu dupa ea pt linistea fetei care nu se putea misca din pat deloc. Copchilu era la locu' lui n-avea treaba. Da' aia nu se mai uitase la copii de 4 ore!!!!!!Toanta! Zic "acuma mergeti si ii spuneti femeii ca e copilu' acolo, ca moare de inima". Ea cica, "da imediat dupa ce termin de dat lapte aici". Asa ca m-am dus tot eu inapoi tarash , cat am putut de repede, sa ii zic femeii sa stea calma ca e acolo fata.
In alta seara face fii'miu colici pentru prima data. De unde sa stiu eu ca are colici ca nu am mai vazut pana atunci. Vine asistenta la noi si imi zice ca daca vreau sa merg eu prin saloane sa intreb mamele daca au ceva de colici. Eeeuu?????Ca nu este in maternitate nimic pentru colici. Asta era la ora 3 noaptea. Eu daca am fost luata pe neprgatite cu nastrea, nu am mai apucat sa iau nik pentru colici in bagajul de spital. Asa ca la ora 3 barbacmiu, saracu bantuia prin centrul Bacaului sa caute o farmacie deschisa sa ia ceva pentru clolici.
Dupa 2 zile, ne-au dat copii aproape fortat in salon sa ne ocupam de ei. Si gata. Adik nu a mai venit nimeni sa ii cantareasca, sa ii masoare sa vada daca ii hranim ca lumea...nik. eram ca la noi acasa.
In schimb cand sa ne externeze, m-a pus tanti sa dau declaratie. Si eu scriam ca toanta ca nu stiam daca sa rad sau nu. Cica declaratie:" Recunosc copilul"(!?). "Merg cu el acasa". (da unde Doamne iarta-ma as putea sa-l duc in alta parte?) Si sa dau si adresa exacta unde il duc. Pai bine frate nu te-a interesat ce fac cu el in maternitate si te intereseaza ce fac cu el dupa???

Si ar mai fi multe de povestit, dar ma opresc aici.
Una peste alta, a fost o experienta superba, din care nu regret nimic. Ma bucur de un copil sanatos si sper sa mi-l tina Dumnezeu asa mereu! Si sa ma lumineze in legatura cu ceea ce am sa fac mai incolo.
Il iubim mult pe ANDREI si stm ca el ne va lumina vietile!


Ruxandra,binecuvantata si Andrei Tudor

poezici pentru mamici si pepenasi

www.agonia.ro/index.php/author/0010820/index.html" target="_blank">poezii mai serioase

mihaelk spune:

Am citit cu sufletul la gura povestea venirii pe lume a lui Andrei. Sa fie sanatos si sa va aduca numai bucurii!

violeta29 spune:

DIARUXULEEE super ,super tare povestea, desi situatia a fost tragicomica in cea mai mare parte, ai povestit atat de frumos ca nu m-am putut abtine sa nu rad, si sa nu ma gandesc ca zilele astea ar trebui sa nasc si eu si ceea ce ai povestit tu de spitalul din Bacau , seamana asa de mult cu ceea ce vezi in spitalul din Galati!
Sa va traiasca Andreiul, sa creasca mare si frumos, si sa va aduca numai bucurii!

Speranta moare intotdeauna ultima!

cea mai fericita40+ cu Alexandra Valentina
www.flickr.com/photos/26288269@N04/" target="_blank">in asteptarea unei minuni
mult asteptat
garderoba printesei
AM INTRAT IN PRELUNGIRI

Dianami spune:

Ruxi, ca de obicei . Nu te-ai lasat mai prejos si ai smuls zambete...Sa fie sanatos Andrei, cuminte si sa aiba parte de tot ce e mai bun in viata!

Pupici de la tizul mai mare !

Diana, mami de Andrei (23.06.2008) si Iulia (15.07.2005)

truli-luli spune:

Ruxi jos palaria! Superba povestea nasterii si minunat Andreiutul vostru. Felicitari mamico!


poze Ana
varsta Anei

danangie spune:

RUXI minunata povestea.Emotionanta.Am ras cand nu te vedeai de bagaje, de gandacul plimbaret.M-am ingrozit de ce-ai povestit in leg cu asistenta medicala. Si eu am vrut sa dau moasei 50 de euro si tare s-a mai suparat.....ce viata....Sa va traiasca juniorul Andrei iar voi sa va bucurati de el!

ALESSIO comoara mea, 07.06.2008

diarux spune:

multumesc dragutzelor pentru aprecieri!
Ma bucur ca v-a placut, aveam emotii...
pupici

Ruxandra,binecuvantata si Andrei Tudor

poezici pentru mamici si pepenasi

www.agonia.ro/index.php/author/0010820/index.html" target="_blank">poezii mai serioase

ANDREI TUDOR- minunea noastra