Copilaria si echilibrul copilului unic

MissParker spune:

Si eu la fel. Nemaivorbind ca poate voi avea pofta de suc, nu de apa

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

MissParker spune:

Nu ca sa-l am (vezi Khalil Gibran), ci ca sa existe si sa-i daruiesc iubirea mea

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

Porumbita spune:

Miss Parker nu ai dreptate la subiectul asta...

eu nu pot spune ca imi iubesc unul din parinti mai mult decat altul; si nici cand ma interogau cei mai in varsta nu putea sa spun pe care il iubesc mai mult...
pur si simplu i-am iubit (tata nu mai e) si ii iubesc diferit, pt ca sunt 2 oameni diferiti, cu personalitati diferite...
la fel pot spune despre bunicii paterni care au fost (pt mine si fratemiu cel putin) bunici de poveste...

si nici nu imi concep viata fara fratemiu...
cosmarul copilariei mele era ca nu cumva cineva sa ma desparta de el (e mai mic cu 3 ani);
nu a fost niciodata o corvoada sa il iau in excursiile organizate de clasa mea sau sa am grija de el pe afara la joaca cand eram mai mici..
cand era ziua onomastica a cuiva se stia ca fratemiu cerea 2 bomboane, una sa mi-o aduca mie (dc nu imi pastra din bomboana lui)

noi am avut si avem o relatie ff buna (desi in adolescenta ne-am si certat la greu, certuri care uneori se terminau in "discutii filozofale" de ne prindea 5 diminata vorbind si plecam la licee cu ochii cat cepele);

chestia asta cu pe care copil sau pe care parinte il iubesti mai mult mi se pare extrem de puerila...

asa m-a intrebat cineva zilele trecute pe cine iubesc mai mult, pe sot sau pe frate ... nu pot spune pe cine pt simplu motiv ca ii iubesc diferit, dar extrem de mult pe amandoi...

intotdeauna am facut front comun in fata tuturor (chiar si a parintilor)

eu imi doresc 2 bbei (sper sa nu ma sperie prea tare sarcina asta si nici primul an al lui bb) si imi doresc sa fiu capabila sa ii ajut sa formeze o legatura tot la fel de buna

andira spune:

Porumbita - mi-ai inseninat ziua....
Nu stiu cum ati ajuns sa aveti o astfel de relatie, dar ma bucur pentru tine, si mi-as dori si pentru ai mei asa ceva .

MissParker spune:

Porumbita, draga mea, tu esti una din exceptiile care confirma regula

Am cunoscut mult prea multe cazuri triste care imi dau dreptate... desi mi-as dori din suflet sa fie altfel... nu crezi?

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

monixy spune:

pe parinti , dar si pe copii , cred eu , ii iubim diferit in functie de stadiul de dezvoltare intelectuala si emotionala (sau invers) ne aflam .
in fapt avem nevoie sa ne iubim ambii parinti in aceeasi masura (dar din motive diferite, pe langa cea comuna , ca ne apartin) si toti copiii nostri (oricati ar fi) asemenea.
pt ca ambele categorii fac parte din acel "a avea " intrisec , si conduc la acel "a fi" ,ax existential , cele 2 coordonate ale fericirii.
intre nevoie si satisfacerea ei , e uneori cale lunga , si uneori imposibila .
cine are resurse emotionale e mai dispus la eforturi , cine nu (mai)are , nu rezista psihic . Important e sa-si dea seama fiecare de ce este in stare .
am eu asa o banuiala ca motivatiile pur intelectuale , in viata , sunt distructive . dar cred ca mai sunt si persoane care nu reusesc sa-si exprime clar dorintele , nevoile , si asa apar texte d'astea absurd "motivationale".

andira spune:

Eu sincer as fi curioasa sa aflu care / cat a fost aportul parintilor in relatia dintre Porumbita si fratele ei. As invata poate ceva...

Ramona J spune:

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Porumbita spune:

sincer, si ma bucur sa o afirm, nu cred;

din fericire am cunoscut si cunosc f multe cazuri in care fratii si surorile chiar se inteleg ca fratii si surorile...

da, stiu si cazuri din astea triste (mama mea e unu dintre ele) dar imi pastrez optimismul si consider ca ideal e sa ai doi si sa ai suficienta minte sa ii ajuti sa isi construiasca o relatie buna si suficient curaj sa nu ii faci cand diferenta de varsta e prea mare ca atuci nu prea mai au multe puncte in comun...

bird70 spune:

Parintii au cel mai important rol in felul in care se inteleg copiii. Cand aud povesti despre cum se bateau unii nu pot sa nu ma intreb unde erau parintii. Cum se poate ca parintii sa nu stie ce se intampla si daca stiu cum se poate sa ignore? Daca iti faci timp si inveti copiii sa se poarte frumos unul cu altul, sa se iubeasca si sa imparta ceea ce au, atunci vei avea cel mai probabil copiii cu relatie buna. Parintii trebuie sa-si ia responsabilitatea cresterii copiilor si nu trebuie sa incarce pe cel mare cu responsabilitati pe care nu le vrea si pentru care nu este pregatit. Daca parintii creaza o atmosfera armonioasa in familie in care copiii sunt incurajati sa se poarte frumos si sa se respecte, iar obrazniciile si rautatile nu sunt tolerate, atunci copiii vor avea o relatie frumoasa.