Trecutele iubiri

M-am tot gandit daca sa scriu sau nu povestea aici stiind ca multe din topicurile din ultima vreme au plecat de la ceva si au ajuns...in cu totul alte parti.

Pana la urma am zis ca niste pareri din afara nu strica, oricum azi sunt cam cu nervii intinsi si simt nevoia sa ma descarc.

Pe scurt povestea mea de e-asa. Sunt casatorita de 5 ani, suntem impreuna de mai mult de 10, ne merge bine si ne gandim din ce in ce mai mult la un bebe.

Cu toate astea de vreo doua saptamani am o stare de iritare continua, pentru ca am impresia ca in viata mea incearca sa se strecoare subtil un fost prieten de pe vremea liceului. Povestea de atunci e cat se poate de simpla- iubire de pustani cu tinut de mana si condus acasa de la scoala, care a tinut cam o vara si "punctul maxim" un sarut. De, la 16 ani pe vremea aia deja era mult
Povestea s-a terminat brusc si fara multe vorbe- dupa vacanta de vara ne trecuse pasiunea si nici nu am avut nici o dorinta de a o relua. A trecut la categoria "amici", fara resentimente din partea niciunuia.

De vreo 8 ani nu ne-am mai vazut, tipul fiind plecat in Belgia cu un contract de munca. Nu am tinut legatura de nici un fel, nu mess, telefon , email sau altceva. Stiam de el pentru ca ma mai intalneam cu mama lui prin cartier, ne salutam, schimbam amabilitati.

Acum vreo doua saptamani s-a intors in tara si ca un facut ne intalnim daca nu zilnic, cel putin din doua in doua zile. La paine, in piata, la posta, intorc capul si dau de el. Initial am zis ca e o coincidenta, apoi "intamplarile" nu mi s-au mai parut intamplatoare, cu atat mai mult cu cat de vreo doua ori intalnirile s-au incheiat cu invitatia la o terasa- "sa bem si noi ceva". Prima oara -ca fraiera- mi-am zis - de ce nu, hai ca ar fi frumos mai stam de vorba mai aflam de fosti colegi , etc . Insa la terasa abordarea lui mi s-a parut a fi f personala - cu intrebari directe legate de viata mea de cuplu si altele- pe scurt am avut impresia ca imi face curte. Cand am primit a doua invitatie nu i-am mai dat curs din cauza senzatiei ciudate ramase dupa prima experienta de genul asta si dupa cea pe care o redau mai jos.

Alta data, cand ne-am intalnit tot asa din intamplare eram cu sotul meu, ne plimbam prin parc. Ei se cunosc, nu foarte bine insa suficient cat sa se "recunoasca". Schimburi de amabilitati, evident, apoi au venit din partea fostului meu prieten niste remarci care m-au facut sa intru in pamant (de genul "stii ca eu am fost primul tip care a sarutat-o?" sau"te-ai grabit sa-i pui belciugul pe deget, sa stai linistit"); mie mi s-au parut deplasate, barbate-miu s-a distrat copios.

Dupa intamplarea asta am primit un telefon de la fostul prieten, care ma invita sa iesim la o terasa impreuna cu alti doi fosti colegi de liceu (un el si o ea), care intre timp s-au casatorit. Asta a fost cea de a doua invitatie, pe care am refuzat-o , insa inainte de toate i-am zis ca glumele pe care le facuse cu o seara inainte nu mi s-au parut f amuzante si ca am avut senzatia ca imi face curte de fata cu barbate-miu. Evident, a negat , zicand ca interpretez aiurea. Invitatia a ramas refuzata, iar noi nu ne-am mai vazut vreo 3 zile-adica pana ieri.In mintea mea mi-am zis ca sunt paranoica si ca uite saracu om, vine si el in tara dupa atata amar de vreme, vechea gasca-i toata sparta si eu ma gandesc ca o femeie nebuna la tampenii.

Ieri cand iesind la cumparaturi ma trezesc iar fata in fata cu fostul meu prieten care de data asta imi zice ca isi cere scuze pentru comportamentul lui, ca poate ca a sarit calul insa ca ii face f mare placere sa discute cu mine, ca noi intotdeauna ne-am inteles f bine si ca ar fi avut nevoie sa stam de vorba, ca el vrea sa ramana in tara si ca urmare i-ar placea sa reinnoade "vechile relatii". Ramane stabilit ca a fost o neintelegere , eu rasuflu usurata, zic ca e ok trecem peste si mergem mai departe.

Numai ca azi pe emailul meu personal(pe care eu nu i l-am dat, cred ca il are de la unul din cei doi colegi) erau o gramada de mesaje de genul : Pitic (asa ma "alinta") esti tot botic? Ce faci in weekend (nu ce faceti-ce faci!) si altele pe care nici nu le mai transcriu.


Sunt efectiv blocata, nu stiu cum sa actionez. Nu simt nevoia reinnoirii amicitiei dintre noi, din punctul meu de vedere mi se pare aiurea modul de abordare. N-am chef de discutii in casa din cauza unei tampenii, simt ca daca ii raspund, oricat de rece sau de "amical" pana la urma tot o interpreteaza cum are chef .

Sunt paranoica? A mai trecut careva prin genul asta de intamplari? Cum ati pus punct in asa fel incat sa nu jigniti cealalta persoana insa sa fie suficient de categoric?



April

Emma are nevoie de ajutor !

Fomalhauti spune:

Eu zic cam asa: la mail-uri nu raspunzi daca ti se par nepotrivite. Si, daca te mai intalnesti "intamplator" si te intreaba de ce nu ai raspuns, ii spui cam ce ne-ai spus si noua: ca esti casatorita, iti merge bine, te gandesti sa faci curand si un copil si, in plus, nu prea ai timp sa "reinnozi vechi prietenii".

pitzinuca spune:

mi se pare cam dus nenea... sincer! si ar tb sa ilui si pe sot in tema cu mailul, ca cine stie ce surpriza va mai face!

nu ati mai corespondat deloc cat a fost plecat?

edit: acum am remarcat titlul subiectului. interesant!

b

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

gabriella1 spune:

Nu-i ascunde nimic sotului tau,va veni ,poate ,vremea cand te vei felicita ptr asta.Eventual,atat cat va permite timpul,iesiti impreuna-tu cu sotul tau- iar in clipa cand apare domnul cu pricina,de fata cu sotul tau ii spui tot ce ai de spus.Daca nici asa nu se linisteste fa-i rost de un psihiatru.


Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

Brigit spune:

Fomalhauti, nu-i raspund la mailuri, imi pare rau ca le-am deschis ca sigur le-a dat cu confirmare de citire.
Ma eneveaza insa ca tre sa ma justific - cum, de ce , etc; si ma enerveaza tonul familiar si apelativul extrem de tare, mi s-a pus efectiv un nod in gat la citirea mailului.


Pitzinuca-nu , n-am corespondat deloc, suspectez deja de unde are adresa mea de mail insa mi-e ca daca incep sa pun intrebari o sa zica si fata aia ca sunt paranoica.
Si da, mi se pare total dus cu pluta, l-am pus pe sot in tema , mai putin de treaba cu emailul ca e proaspata si vreau sa ii povestesc cand ne vedem, nu la telefon ca pe o chestie de fapt divers. Barbate-miu a zis calm: "ce sa zic, i s-o fi pus iar pata pe tine, ignora-l ca-i trece de la sine daca nu-i acorzi atentie". El are incredere in mine, nu se pune problema ca as da curs apropo-urilor. Insa eu ma simt extrem de incomod si jenata de situatie, cu toate ca simt ca n-am facut nimic ca sa il incurajez intr-un fel in demersurile "prietenesti"

Sincer va zic ca ma simt oarecum hartuita, adica am stat si am numarat sunt vreo 6 intalniri "intamplatoare" in 2 saptamani. Mie mi se pare aiurea rau, nu-mi vine sa ies nici la piata singura ca poate apare musiu cu niste apropos-uri.

April

Emma are nevoie de ajutor !

Brigit spune:

Gabi, nu ma apuc eu sa ii caut psihiatru, cred ca fiecare tre sa isi rezolve problemele cum crede de cuviinta (in cazul in care si constientizeaza ca au o problema).

Insa apropos de asta. In prima discutie pe care am avut-o eu l-am perceput ca pe un om "dezradacinat", oarecum dezamagit de faptul ca si-a petrecut mult timp printre straini si cred ca trece printr-o criza de adaptare la realitatile din societatea romaneasca.

Probabil ca are o justificare comportamentul lui, dar nu cred ca e treaba mea sa o caut. Stiu doar ca modul in care s-a purtat are impact asupra mea in ultimele zile si pe mine asta ma streseaza.

Slava domnului ca vine weekendul si plecam din oras, ca ma simt ca un animal haituit!

April

Emma are nevoie de ajutor !

Rufus spune:

Tratamentul la care esti supusa este inacceptabil si tocmai de aceea nu trebuie sa fii sfioasa, sa te gandesti sa nu-l jignesti. Spunei-o in cel mai pur stil cu putiinta, ca sa nu aiba loc de interpretari, ca nu ai timp si chef sa reluati legatura, de orice fel ar fi ea, adica nimic mai mult decat "buna ziua". Daca se supara, nu-i bai.
Daca chiar te simti ca un animal haituit, cere ajutorul sotului tau, una-i sa te prinzi ca unu' iti face curte si alta-i sa te bucuri ca pleci putin din oras, sa mai scapi de stres. Sotul tau poate sa se duca la el si sa-i spuna omeneste ca-ti strica echilibrul, paranoica sau nu, cum oi fi tu, dar nu se cade.
Orice altaabordare poate duce la interpretari si prelungeste o situatie dificila.

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

Ramona J spune:

Rufus are dreptate.
Cu cit amini mai mult discutia asta, cu atit isi face el mai multe iluzii.
Nu trebuie sa-ti fie jena, nici sa te enervezi. Ii spui pe un ton hotarit ca esti casatorita, fericita si nu iti doresti sa reinozi vechi amicitii.


The best thing you can do for your children is to love your wife.

Clover spune:

Daca se restabileste in Romania, cred ca si-a ales caile proaste de a se reintegra.

In locul tau i-as raspunde la mailul cu "pitic" spunandu-i ca apelativul nu mai e de actualitate si nu puteti fi decat in relatii de salultat amical pe strada sau la piata. Scurt si fara prea multe explicatii. O sa isi orienteze romantismele catre altcineva destul de rapid, daca n-are ceva la scufita.

aura_m spune:

Ai luat o decizie corecta sa-i spui sotului tau ce crezi de "fostul" prieten, daca va mai intalniti intamplator si "el" face vreo aluzie macar sotul este pus in tema. Asa mi s-a intamplat mie la inceputul relatiei cand m-am mutat cu sotul meu. am un vecin care sta vis - a vis de blocul nostru dar vine la scara noastra ptr ca avem un magazin si isi mai ia bautura si mai sta la scara blocului cu prietenii, oricum acest vecin este cam de factura dubioasa, vreo 2 ani nu l-am mai vazut, ori a fost la puscarie, ceea ce nu ma mir, sau plecat din tara, dar in fine, cand treceam pe langa el, ma saluta, de parca aveam nevoie de salutul lui, vorbea cu prietenii lui:"uite ce fata frumoasa!", pana la urma i-am spus sotului, ca ma deranjeaza si sa vorbeasca cu el. M-am gandit ca cine stie ce face asta o data cand sunt cu sotul si tot eu pic dupa aceea vinovata. sotul a vorbit frumos cu el, sa ma lase in pace, sa nu ma mai salute ca nu am nevoie de salutul lui. Am fost si eu de fata la conversatie si vecinul ma intreba" chiar te-a deranjat ca te-am salutat?" Am zis ca da, nu am nevoie de nici o atentie din partea lui. de atunci ma ignora, m-a mai intrebat sotul meu daca s-a mai luat de mine, dar nu s-a mai intamplat si mi-a zis sotul ca daca se mai intampla sa ii spun lui ca are grija el.
Asa ca in astfel de cazuri trebuie sa fii directa ptr ca omul incearca sa vada daca tine.

AURA

Delidana spune:

Mda, enervant cu tipi de genul asta; bine ca sotul tau nu e tipul gelos care sa-ti scoata ochii, ca am mai auzit si de-astea...
Problema cu tine e ca esti prea draguta cu el: ori ii spui de la obraz ca n-ai timp sa iesi cu el (ma intilnesc cu sotul, ma duc la mama, trebuie sa ajung nu stiu unde, etc.), nu raspunzi la e-mailuri si telefoane iar cind va intilniti pe strada zici buna si pleci; ori, daca te tin puterile si vrei sa-i dai peste nas, mergi la intilniri cu sotul tau si acolo amintesti asa in treacat de e-mailul in care iti zicea "piticu" si-i spui sotului "da' nu-i asa ca e mai frumos iepuras, puiu" (sau cum iti zice el) si il lasati sa vada ce bine va intelegeti si asa poate pricepe intr-un final ca nu e cazul sa mai insiste.
Nu stiu de ce joaca rolul prietenului gelos, ca doar acum nu mai e cazul, esti maritata si nu te mai intereseaza. Daca vroia sa-ti fie amic se comporta altfel.


www.wrongspelling.com/cambodia/" target="_blank">Cambogia * www.wrongspelling.com/turkey/" target="_blank">Istanbul * www.squarethoughts.com/" target="_blank">Fotografie

I saw something in your eyes and I wanted it for myself - Dave Gahan