Durerea unei pierderi de sarcina (75)

cristina26 spune:

Michelle Plang alaturi de tine...

Ingrid; filmuletul lui Ingrid

www.youtube.com/watch?v=99ItPu2KUKs" target="_blank"> copiii nostri; ingerasul meu Paul

jojo_miha spune:

Michelle intru mereu sa vad daca ai mai scris,suntem alaturi de tine.

Mihaela si Teodora Ioana (29.09.2007)
http://community.webshots.com/user/jojo_miha
PrimaPlaja

IreneCAM spune:

Dezamagita, imi pare rau ca si tu ai trecut prin experienta cumplita care ne-a adus pe toate la acest subiect. E greu cand tot ce ne-am imaginat, cand toate planurile raman "in aer" si nu mai gasim decat un imens gol, pe care nu-l poate umple nimic. Din fericire, timpul vindeca, nu in intregime, dar macar putem spera din nou si putem indrazni sa ne gandim iar la un nume, la anumite lucrusoare pt copil sau la cum o sa arate bebelusul.
Viziunea realista asupra lucrurilor pe mine m-a ajutat cel mai mult; imi tot repetam ca specia umana are cea mai mare rata de malformatii la nou nascuti, ca asa imi spusese mie un doctor.
Acum cel mai greu mi se pare sa ne regasim si sa ne pastram speranta, cand se intampla atatea tragedii. Nu ne ramane decat sa mergem mai departe, fiecare cum poate: cu optimism, cu speranta, cu incapatanare, cu detasare...

Danangie, multumesc ca mi-ai scris. La mine situatia cu rudele este eterna problema, sunt atat de insistenti incat ma exaspereaza, mereu ma intorc plangand de la intalnirile cu ei.

Michelle



Nu peste mult timp de

dezamagita spune:

Michelle, nu stiu exact povestea ta, dar imi imaginez si imi pare nespus de rau, sa nu-ti pierzi speranta. Important e sa fii sanatoasa, sa nu disperi.

Intr-un fel sunt de-a dreptul revoltata, in situatia in care sarcina e cu risc, de ce nu spun doctorii pacientelor ce analize trebuie sa faca? Intr-adevar, sunt multe cauze necunoscute, dar trebuie investigate macar acelea care sunt cu raspuns. Povestea asta cu pierdutul primei sarcini, despre care ei spun ca nu e grav...ma dispera. Chiar daca acestea costa...sa aiba datoria morala de a instiinta pacienta.

Anul trecut am fost si eu utilizator al forumului, dupa tragedie n-am prea mai intrat, am postat acum cateva zile dupa o lunga absenta, sub alt pseudonim...si am inceput sa citesc...sincer m-a apucat plansul. Am aflat lucruri noi, despre care nici nu visam, nici eu si nici doctorita mea de familie. Acum incep sa ma incapatanez, am luat taurul de coarne si fac ce-mi sta in putinta ...

danangie spune:

DEZAMAGITA iti sunt alaturi. Durerea prin care treci acum din pacate, va ramane ptr totdeauna. La fel si eu eram exasperata cand vedeam doctorii si asistentele asa senine cand auzeau ca e prima sarcina. Aaa stati linistita ca oricum prima sarcina poti s-o pierzi. Adica vorbeau cu o asa nonsalanta care pe mine ma lasa muta si-n acelasi timp imi venea sa urlu de draci. Multa putere.

IRENE nu stiu ce sa-ti zic.....sa treci pe la rude.....nu stiu dar eu chiar ma pot lipsi de rude.....poate ti-ar face bine si tie o pauza de rude. Asta pana vei reusi sa ignori efectiv ce-ti spun ei. d-ne ajuta.

MICHELLE ma gandesc la tine.

---

ALESSIO comoara mea
S-a mai nascut o stea: ALESSIO!

unducthable spune:

buna draga mea Dana , si pup pe Alessio

la mare tocmai ma intorsesem , am fost la eforie nord , fff frumos , la anul tot asha

am venit acasa , citesc ce nu am crezut niciodata ca voi citi , de MICHELLE .... , eu care o incurajam , si ea la fel , pe mess, se lupta sa fie optimista si e o fata fff puternica si sesnibila in acelsi timp

as fii aiurea ... nu stiu ... de cand nu ma mai gandesc ca am sau nu am copil, sunt foarte bine si eu si sottul meu , suntem linistiti , cum am spus , Dumnezeu le stie si le aranjeaza pe toate

acuma ne-am intors de la Ocnele Sibiului, vizitat si Sibiul si Valcea, Valcea e zona natala a tatalui meu unde am avut vacante superbe si m-am bucurat sa trec prin Valcea

dupa Ocnele Sibiului, cateva zile la Ciz\snadioara , o pensiune frunoasa , dar gazda , din pacate era cu nemtii ei si strainii, o seara m-am culcat cu burta goala ca dumneaei mai face si separatisme .. pov lunga ... nu e nimic ... Dumnezeu e sus si ne vede pe toti ...

si in sfarsit ajungem la PALTINIS , A FOST SUPEB , SI TRASEE , SI AFINE AM MANCAT , o sa pun si poze maocup in seara asta , maine le pun sa le vedeti, traseee deci ca lumea, ziceai ca sunt scufita rosie .. , pentru ca poteca era ingusta si umbroasa si molizi si brazi intr-o parte si alta , si sotul meu , l-a apucat somnul pe drum, DECI LA ANUL AM ZIS : PALTINIS SI LA MARE LA EFORIE NORD

conditiile , la 1400 metri ce sa zicem , super :)) , si hotelul , camera mare cu televizor, baia e cu mult mai frumoasa decta ce am eu acasa ... dar am luat notite pentru casa noastra ... si chiar legat de camera in care am dormit , parca eram regele si regina ; mancarea ... m-am abtinut din balenutza sa nu ajung balena ...

va puuuuuuuuuup, si revin, diana


A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/

unducthable spune:

Irene, si mie imi pare tare rau cand te citesc :(( si Michelle , si toate ... eu de mult nu mai am cuvinte ... :((

diana


A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/

Michelle81 spune:

Nu pot sa imi gasesc cuvintele sa va spun ceea ce simt,DOARE,doare mai mult decat as fi putut sa imi imaginez vreodata in viata asta...pe majoritatea ii intereseaza ce a avut baietelul meu de parca asta ar schimba ceva ,de parca asta ar face mai usoara durerea... Eu nu am ce sa imi reprojez mie sau medicilor pentru ca am facut totul"ca la carte",analize si totul,Am facut tot ce ne-au spus medicii,TOT!..Dar din nou totul s.a prabusit pentru noi, din nou visele ne-.au fost spulberate, am plecat din spital fara sufletelul nostru,baietelul nostru scump Jason...din nou-Este ceva ce nu doresc NIMANUI sa simta vreodata.cand ma trezesc dimineata ma mir ca inca mai sunt in viata,ma mir ca am mai avut putere pentru inca o zi si tot asa...l-am simtit miscand,l-am vazut la eco atat de activ...baietelul nostrru scump ,el m-.a scos putin din depresie,m-a facut sa vad din nou viata cu alti ochi,mi.a dat sens vietii,l-am asteptat atat de mult si cu atata iubire...iar acum ne-a parasit si a lasat o mare durere in sufletul nostru.cum v-oi mai trece si peste asta...nu stiu...nu vad sa mai am atata putere,ce am avut am folosit sa nu innebunesc dupa ce am pierdut-o pe fetita noastra...Plang.urlu si nu imi vine sa cred!!!Doar Dumnezeu stie ce va fii cu mine de acum incolo,daca voi putea infrunta si aceasta lovitura sau nu.Este prea greu si atat de nedrept!Speranta ca va fii bine vreodata pentru mine nu mai exista,nici un strop,NIMIK!Este atat de nedrept si doare atat de tare!Va trebui cumva sa rezist si acestei lovituri dar a fost acum mai mult decat as putea face fata vreodata.Am sperat atata ca voi fii mamica si eu dar am ramas din pacate doar mama de ingerasi,nu le voi putea auzi vocea nu ii voi mai putea vedea,tine in brate...

DURERE FARA SFARSIT

iubita_tiana spune:

draga mea, eu mi-am pierdut baietelul la 2 sapt, la l ca tine dupa ce l-am simtit...si indragit...stiam in orice moment ca se poate intampla cev si nenorocirea s-a produs..inimioara lui a incetat sa bata...fara motive inca gasite....cate sapt avea sarcina ta?

inca o speranta sfaramata...

iubita_tiana spune:

24 sapt...scuze...

inca o speranta sfaramata...