Durerea unei pierderi de sarcina (75)
Raspunsuri - Pagina 6
OlgaTarziu spune:
Vesti despre noi... Sunt deocamdata ok. Am ajuns la sapt 7. Am inceput si tratament cu progesteron ovule, lucru extrem de rar pe aici. De abia s-au indurat ametitii astia de doctori sa ma ajute cumva. Dar psihologic sunt nu speriata dar pur si simplu nu ma gandesc. Refuz sa ma gandesc ca sunt insarcinata. Altfel cred ca mi-as pierde mintea. Si asa de-a curmezisul impotriva vointei lui DD nu ma pot pune.
La prima sarcina imi era frica de nastere, acum mi-e frica daca ajung sau nu pana la nastere. Ciudata poate fi viata asta!
mcrissa spune:
Michelle sper ca esti mai bine.stiu ca zilele astea trebuie sa ajunga parintii tai la tine.Sper ca prezenta celor dragi sa te ajute sa te ridi cat mai repede.
Cristina, sigur in curand 
Fericiti cei ce plâng, caci aceia se vor mângâia
danangie spune:
Off....am intrat in fuga sa vad daca a intrat MICHELLE....imi pare tare rau pentru tine.....nu cred ca vei gasi vreodata raspuns la acest DE CE......sincer ma aplec in fata suferinteio tale si ma rog sa ta bucure totusi D-zeu cu un pruncut.....nu gasesc dreptate in tot ce ti se intampla......Domnul sa-ti calauzeasca pasii...
ALESSIO
comoara meaS-a mai nascut o stea: ALESSIO!
mcrissa spune:
Olga iti tin pumnii sa fie bine pana la capat!Stiu ca e greu sa nu-ti faci griji, dar ai sa vezi ca de data asta va fi bine.
Cristina, sigur in curand
Fericiti cei ce plâng, caci aceia se vor mângâia
chris27 spune:
De Sf Maria si...nu numai...As fi vrut sa va scriu ...nu pot scrie nimic,mi-e teama sa nu va ranesc si mai tare...Dar ma gandesc la voi...si am spus o rugaciune mai-nainte pt voi,sa va fie bine...Ma doare sufletul pt fiecare,as fi vrut sa pot scrie ceva pt Michelle si sa nu sune (aiurea)...dar nu am ce sa-i spun...pur si simplu,toate cuvintele pe care vreau sa le scriu par..."de plastic"...Am si eu pierderea mea...ma doare si acum(chiar daca am 2 copii)...Nimic nu-i la fel si...ma intreb cum ar fi fost...daca...daca...E tare trist sa te intrebi asa ceva!...Asa ca...nu stiu...imaginati-va ca...mesajul meu e mult mai lung!...Si ca spun o vorba buna pt fiecare!...Asa e...Doar ca nu pot rosti vorbele!a trecut mult timp de atunci!...Dar eu nu mai sunt aceeasi.Daca as stii sa spun o vorba magica pentru voi...mi-as spune-o mie,in primul rand!Si...as incerca sa ma conserv,cumva...Dar nu stiu ce sa spun!si tot mesajul asta parca-i apa de ploaie si-mi vine sa-l sterg!Dar dragostea nu se uita...si-n memoria copilului meu nenascut am sa-l las!...E trist cand se darama castele...Crezi ca o sa poti cladi ceva pe temelia lor!..Dar nu!!!!Vei cladi o alta temelie....Eu n-am putut uita prima!!!!!
Album foto | Slideshow
excursie
www.sonia.as.ro/" target="_blank">ajutati o fetita minunata!
casuta noastra
catalina2307 spune:
Daca fetita mea ar fi trait numele ei ar fi fost Sofia Maria...baietelul Alecsandros Christos. Azi, de Sf. Maria ma rog pentru ingerii mei . Pentru toti ingerasii care ne-au lasat pustiite. Ostoite. Goale. Pentru sufletelele lor frumoase si nevinovate. Ma rog pentru noi toate, sa ne dea Sf. Fecioara putere sa mergem mai departe, sa ne invete sa traim cu golul acesta in suflet,sa ne usuce lacrimile , sa ne binecuvanteze si sa putem fi mame.Doamne...incerc sa merg mai departe dar imi este atat de dor. Ma trezesc dimineata si sper sa ii simt acolo. Si realizez ca de fapt ei nu mai sunt. Mi-e atat de greu....si plang pentru mine, pentru voi....pentru copilasii carora nu o sa le vedem niciodata zambetul, care nu or sa ne spuna niciodata "mama".
Ajuta-le si tu pe cele care viseaza sa fie mame.
http://www.petitieonline.ro/petitie-p28651051.html
iubita_tiana spune:
nu vreau sa rascolesc trecuturi, e f greu prin ce trece Michelle, nu cunosc povestea ei, dar imi cunosc propria drama.....crudul adevar de a da nastere unui copil mort, de a renunta la vise si sperante.....au trecut 6 luni de cand nu l mai am, nici in burtica nici afara, eram atat de aproape de a l atinge si ai simti respirantia...s-a dus....
dupa 6 luni de intrebari DE CE? DE CE? cred ca am gasit raspunsul...nenorocita dE CLAMIDIA = POZITIVA......
nu am facut aceasta analiza,...am nascut un bebe mort la 24 sapt, perfect dezvoltat si frumos, 30 cm, dar ce i mai importanta SANATOS....si m-am intrebat luni de zile de ce mi l-a luat Dumnezeu...
cred ca am aflat raspunsul, aceasta boala cumplita zic eu, caci de 2 luni de cand incerc sa raman din nou, nu se intampla......
acuma fac tratament,...injectabil, pastile, ovule, de toate sa scap de clamidia....
va intreb, poate stiti, ce s-a intamplat cu Michelle, cate sapt avea si de ce a pierdut din nou sarcina....
Michelle, daca vrei sa vb, te astept, pe mess....
inca o speranta sfaramata...
IreneCAM spune:
Ce multe suntem si ce mult ne doare sufletul...
Sunt tare trista, am avut o zi dificila, intalniri cu rudele, care totdeauna imi rascolesc amintirile cu intrebarile lor...cand facem un copil? In plus, am avut un soc vazandu-l pe sotul meu in brate cu nepotelul care ii seamana foarte mult, a fost imaginea a ceea ce n-o sa avem cred niciodata:((((.Offff, imi pare rau ca va deprim si pe voi
, mereu imi promit ca n-o sa mai las nimic sa ma afecteze si de fiecare data cand merg la reuniunile de familie mi se intampla la fel, ma termina cu intrebarile si comentariile
dezamagita spune:
La cateva luni bune de la pierderea celei de-a 2 sarcini, aparute cand nu ma mai asteptam, in sfarsit pot vorbi putin detasata, intotdeauna este traumatizanta pierderea unei sarcini, dorite sau chiar nedorite, important e sa nu disperam...Tin minte ca dupa ce am pierdut sarcina, la aproape 3 luni, parca devenisem alta persoana, ma inchisesem in mine...de cand aflasem ca sunt insarcinata imi faceam planuri, presupuneam ca e baietel, aveam si nume...deja reorganizam totul in minte, in viata...sotul imi spunea mereu sa nu merg asa departe cu gandurile...in fine. El se tinea tare, nu m-a lasat sa pling o clipa, dar acum...la atatea luni de la tragedie, mi-a marturisit ca a plins si el, bineinteles ca pe tema asta am mai tras un plins. Ma incuraja, pe buna dreptate, spunandu-mi ca decat un copil cu probleme mai bine nu, intr-adevar e o selectie a naturii, o vedere realista, ma consolam eu atunci, acum cred cu convingere.
Am stat cu sufletul la gura pt 2 prietene, retraind parca bucuria din primele momente, apoi retraind cosmarul, ele au pierdut sarcinile la 5 1/2 luni si la 6 luni, probleme cu colul, mers prea tarziu la doctor...toata lumea incepuse sa le intrebe, deja aveau burtica, se vedea ... iti vine sa fugi in lume...
Sa ne rugam si sa fim optimiste:) multa sanatate si speranta!
www.urbanlifestyle.ro
danangie spune:
IRENE imi pare tare rau ca esti trista. Si eu cand ma intorceam acasa, vecinii ma terorizau cu intrebrile: dar voi de ce nu faceti un copil? Pe cand un copil? Cum inca nu aveti un copil?
DIANA sper sa te relaxezi la mare, tin pumnii poate va intoarceti 3. 
ALESSIO
comoara meaS-a mai nascut o stea: ALESSIO!