Imi educ copilul cum vreau!
Imi educ copilul cum vreau! | Autor: eternell
Afirmatia apartine unei mamici din parc, raspuns la rugamintea sotului meu de a isi supraveghea fetita in timpul jocului. Mama respectiva statea la o distanta considerabila de locul unde se juca fiica sa, discutand linistita cu o alta mama, in timp ce fiica sa striga ca apucata la fetita mea, asa, din senin, tot felul de lucruri urate.
Eu si sotul meu, cand mergem in parc, stam mereu langa fetita noastra de 4 ani, tocmai pentru a evita accidente si eventuale obraznicii ale acesteia, la varsta de 4 ani fiind imprevizibila. Fetita noastra este activa, dar nu obraznica, pentru ca nu ii permitem. Daca jigneste un copil, imediat intervenim si o punem sa isi ceara scuze si sa se joace civilizat cu acel copil, sa se imprieteneasca cu el. Se intampla rar astfel de incidente, dar totusi, copil fiind, se intampla sa fie si obraznica.
Fetita nesupravegheata este mai mare cu un an decat fetita mea, si, pana mai anul trecut, erau chiar prietene. Atitudinea fetitei s-a schimbat dupa ce am avut o discutie cu mama sa despre mita in sistemul sanitar. Medic de profesie, mamica respectiva s-a declarat revoltata de afirmatia mea ca fara bani, nu esti bagat in seama in spital. Ba mai mult, a afirmat ca noi suntem de vina, ca le dam bani! Cand am incercat sa ii povestesc cum a fost sotul meu tratat in spital inainte de a da plicul medicului sau, nu m-a bagat in seama! De la acea discutie s-a schimbat total atitudinea sa, dar si a fetitei sale fata de fetita mea! De cate ori imi vedea fetita, urla cat o tinea gurita: "Nu ma joc cu tine, nu ma joc cu tine!". Prima ora fetita mea a plans o ora cand a auzit-o pe fosta sa prietena vorbindu-i astfel. Si ma tot intreba de ce ii vorbeste astfel, ca ele sunt prietene. Mama - medic nu a intervenit, si nu i-a spus fetitei sale sa vorbeasca frumos.
Povestea s-a repetat si ieri, cand fetita mea era cu sotul in parc. La rugamintea sotului meu de a vorbi frumos, fetita i-a raspuns" Tata e doctor!"!!!!!... Sotul meu a ramas uluit, si i-a cautat mama pentru a o ruga sa o supravegheze de aproape, sa asculte ce vorbeste fetita sa, si sa o educe! Femeia i-a raspuns ca ea nu face varice stand langa fetita, si ca isi educa copilul cum vrea! Si, culmea, a mai si adaugat ca fetita mea ar fi inceput, desi nu a fost nici de fata, si nici nu stia ce facuse fiica sa! Cealalta mamica, cea cu care discuta, a spus, tafnos, ca psihologia copilului impune sa fie lasati sa isi rezolve singuri problemele dintre ei...
Bine, si cu educarea lor cum ramane? Tot singuri trebuie sa se educe?
Raspunsuri
filofteia spune:
Si eu sunt de parere ca trebuiesc lasate fetitele sa-si rezolve problemele singure.
Ii vorbeste urat, atunci explica-i fetitei tale ca nu trebuie sa se supere, ca unii oameni sunt asa, ca daca nu vrea nu trebuie sa se joace cu fetita respectiva, invat-o sa-si faca alte prietene.
Stiu ca este dureros, dar eu asa vad lucrurile. Nici baiatul meu (aproape 8 ani) nu stie sa reactioneze atunci cand un alt copil se poarta necorespunzator. Eu l-am invatat sa aleaga ignorarea...nu ii place cum se poarta un copil atunci nu te mai joci cu el, nu vorbesti cu el. L-am incurajat sa se joace si sa se imprieteneasca cu toti copii, astfel ca nu duce lipsa de parteneri de joaca in parc.
Este adevarat ca este frumos sa se intample ca la mare cand un baietel de 3 ani ii calca jocurile de nisip ale lui fiimiu si care a fost luat de acolo de tata, rezolvand astfel conflictul. (fiimiu se invartea pe langa el si-i tot spunea sa nu-i mai strice jocul, iar cel de trei ani facea si mai rau - eu n-am intervenit deloc). Drept sa-ti spun in 8 ani este prima data cand s-a intamplat,ca parintii unui copil sa intervina in corectarea comportamentului, asa ca baiatul meu trebuie sa invete sa "iasa elegant" din tot felul de situatii, fara a agrava conflictul.
Pe de alta parte atunci cand lucrurile s-au inrautatit prea tare si aici vorbesc de bataie (fiimiu nu bate copii, dar a mai primit cate una), iar parintele nu intervenea, interveneam eu, dar la celalalt copil, discutand ... Spre exemplu la inceputul scolii avea probleme cu una dintre fetite ... asa ca dupa ce am vorbit cu doamna invatatoare, care a spus ca nu poate rezolva problema, m-am dus si am avut o dicutie "ca intre fete" cu fetita respectiva si problema nu numai ca s-a rezolvat, dar a devenit prietena cu fiimiu...
In ce priveste educatia celorlalti... se vor educa singuri, pentru ca atunci cand vor intra cu adevarat in societate, vorbesc aici de scoala, copii sunt foarte transanti si daca nu se va purta frumos va fi marginalizata...pacat ca mama fetitei nu-si da seama ca tot asupra fetitei sale se va rasfrange un astfel de comportament. Apropo de fetita de care am povestit mai sus, discutia am avut-o in clasa cu toti copii la inceputul orelor, cand invatatoarea nu venise... si toti copii (mai ales baietii) au sarit cu reclamatii fata de ea, ca ii bate etc... poate si asta a facut-o sa-si schimbe atitudinea, cand a vazut cat de porniti sunt copii contra ei. De atfel mie mi s-a parut un copil bun.
eternell spune:
Mie tot nu mi se pare in regula ca o fetita de 5 ani sa ii spuna alteia, de patru, ca ii face perfuzie in limba!... Da, in limitele decentei e firesc sa invete sa se descurce si singuri. Daca insa ar avea discernamant si ar sti ce este bine si rau, parinti nu si-ar mai avea sensul!... Eu cred in continuare ca noi, parintii, suntem cei ce ne invatam copiii sa fie oameni adevarati, sa respecte pe cei din jur, sa iasa din orice situatie vorbind frumos, sa dea dovada de inteligenta si profunzime. Da,profunzime.
Si, chiar daca ii lasi sa se descurce singuri, acest lucru nu inseamna ca nu ii supraveghezi indeaproape, mai ales la varste fragede, cum este varsta de 4,5 ani! Si, daca este cazul, daca copilul depaseste limitele BUNULUI SIMT, intervii!
eternell spune:
Si, ca tot a venit vorba despre cum se descurca cei mici in ... situatii limita, eu am invatat-o pe micuta mea ca, atunci cand cineva o jigneste, sa nu ii raspunda ci sa ii spuna simplu:" Eu nu imi pun mintea cu tine!". Si a aplicat cu succes metoda cu cativa baieti mai mari, care au facut-o proasta ori in alte feluri, si i-a lasat cu gura cascata!
ioanadara spune:
E clar ca fetita este o mica umbra a mameiei.Si mai e clar faptul ca mama isi educa intradevar copilul cum vrea.Si reuseste.
Asa ca orice interventie din afara este inutila.Nu vei reusi nimic in afara de a mari tensiunea si neintelegerea in fata atitudinii celuilalt.
Deci, eu cred ca singura atitudine sanatoasa este evitarea jocului comun al copiilor.Altfel este nevoie de mult tact si nu cred ca merita.
eternell spune:
Intr-adevar, orice interventie din afara este inutila!
A_Iulia spune:
Voi ati experimentat niste situatii cu care copilul vostru se va mai confrunta in viitor.
Un copil trebuie sa inteleaga cand alt copil nu doreste sa se joace cu el. Sincer, eu nu cred ca era de vreun folos cuiva ca mama fetitei sa vina si sa-si oblige copilul sa se joace cu al tau - gandeste-te ca nu intotdeauna o sa se intample asta, si e bine ca s-a intamplat cand erati si voi de fata, ca sa-i puteti oferi niste explicatii.
In rest, ce sa spun...mama respectiva are dreptate, fiecare isi educa copilul cum doreste. Cu siguranta n-o facem cu totii la fel.
l_carmen2003 spune:
Alex are aproape 5 ani si, cu jena, recunosc ca nu o data am intervenit in relatiile lui cu celilalti copii.
Fiind unic la parinti isi doreste cu ardoare sa aiba copii in jur si pentru asta e gata sa accepte orice de la ei. Are o fire vesela si si e sociabil dar nu o data am constata ca e a gata sa renunte la orice lucru drag lui pentru a atrage copiii si a avea cu cine se juca.
Recunosc spuneam ca am intervenit cand nu mi-a placut atitudinea vreo-unui copil sau modul de a se exprima. Asta e. Am facut-o.
De asta cred ca mama in cauza i-a spus fetitei sale sa nu se joace cu fetita ta. Asa a considerat ea ca e normal sa faca, probabil simtindu-se lezata personal de incidentul din spital pe care i l-ai istorisit. Atat a dus-o mintea.
Asa ca cel mai bine ar fi sa ii spui fetitei tale sa ii aplice deja 'clasicul' "Nu imi pun mintea cu tine" si sa isi caute alti copii cu care sa se joace!
Pentru ca e clar ca asa isi va educa copilul indiferent ce i-ai spune tu sau altii.
Acum sincere sa fim, daca nu vom incerca sa selectam mediul in care ne cresc copiii nu vom putea avea pretentii mai tarziu ca ei sa isi aleaga cu grija prietenii. Parerea mea...
ellej spune:
Afirmatia apartine unei mamici din parc, raspuns la rugamintea sotului meu de a isi supraveghea fetita in timpul jocului. Mama respectiva statea la o distanta considerabila de locul unde se juca fiica sa, discutand linistita cu o alta mama, in timp ce fiica sa striga ca apucata la fetita mea, asa, din senin, tot felul de lucruri urate.
Eu alerg tot parcul dupa fiu-meu, pentru ca il stiu mai cu nabadai si nu vreau sa-i loveasca pe altii. Deci iti inteleg indignarea fata de anumuiti adultyi nesimtiti (asta e cuvantul) care stau ca placinta tiganeasca(asta era o expresie a bunica-mii :), Dumnezeu s-o ierte) si-i doare in cot de ce face plodul.
Dar nu cred ca tu sau sotul tau ar trebui sa faceti "educatie" celorlalti parinti, oricat de nesimtiti ar fi, pentru ca e dreptul lor sa faca ce vor cu ei si cu copii lor. Si riscati sa vi se dea peste nas, asa cum a si facut-o respectiva. Ce puteti face e sa-i spuneti fetitei prost crescute ca e urat ce face/spune si sa va luati copilul de acolo.
Dupa cum mai spunea cineva, e bine pe cat posibil sa fiti selectivi cu anturajul vostru si implicit al copilului vostru.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
eternell spune:
Nici nu ne trece prin cap sa educam copiii altora, Doamne fereste! Tocmai de aceea sotul meu a rugat-o pe mama micutei sa fie atenta la fetita sa, nu cred ca i-a cerut imposibilul, si nici ceva absurd!
Noi alergam dupa fetita noastra prin tot parcul pentru a nu pati ceva dar si pentru a interveni cand este obraznica ori daca ar face vreunui copil ceva.
ellej spune:
quote:
citat din mesajul lui eternell
Nici nu ne trece prin cap sa educam copiii altora, Doamne fereste! Tocmai de aceea sotul meu a rugat-o pe mama micutei sa fie atenta la fetita sa, nu cred ca i-a cerut imposibilul, si nici ceva absurd!
Noi alergam dupa fetita noastra prin tot parcul pentru a nu pati ceva dar si pentru a interveni cand este obraznica ori daca ar face vreunui copil ceva.
Nu dupa standardele unor oameni cu bun simt, dar vezi, altii au alte standarde.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.