cum va iubiti copiii?
Raspunsuri - Pagina 4
nemora spune:
pai si daca pleaca la 18 ani, ce? oare n-ai interpretat tu treaba ca pe o "amenintare"? io am si fugit de-acasa 
la varsta asta, poate parintii viseaza copii cuminti, echilibrati, educati, da apare furtuna aia de la pubertate...
amoga spune:
quote:
citat din mesajul lui crisseis
Eu spun de amenintarea asta, spusa la furie de copil, atunci cand nu e de acord cu regulile mele de parinte si cu cerintele mele.
Asta ma doare . Eu i-am si spus, de fapt : foarte bine, sa plece, sa vedem cum se va descurca.
Il provoci. Si-ntr-o buna zi o sa si ridice manusa... Ca o sa fie intr-o zi in care-ti convine si tie sau nu, habar n-am. Din cite inteleg, parca n-ai vrea sa-l vezi plecat de-acu'. Prin urmare, ma gindesc c-ar fi mai intelept s-o lasi mai blind cu provocarile...
quote:
citat din mesajul lui crisseis
Dar pentru asta trebuie sa aiba o diploma in buzunar de terminare a liceului, nu?
Nu.
quote:
citat din mesajul lui crisseis
si posibilitatea sa se sustina financiar.
Asta, ce-i drept, ar ajuta.
quote:
citat din mesajul lui crisseis
Ei, ultima kestie (cu partea financiara) am spus-o si eu pentru a intelege ca ca la 18 ani un tanar nu e totusi gata sa-si ia viata de tot in propriile maini.
Finantele nu sunt extraordinar de importante cind esti foarte tinar. Ca atare, lipsa lor nu e privita ca o stavila peste care nu se poate trece. Unde mai pui ca un organism tinar are o putere regenerativa extraordinara -- minci o data-n zi, dormi pe unde apuci si putin, etc. si continui sa functionezi la parametrii aproximativ normali. Si cu cit organismul (si vointa) iti rezista la conditii mai austere, cu atit dependenta financiara iti este mai redusa.
Si-atunci, parerea mea: nu-l ameninta ca nu poate pleca de-acas' pentru ca n-are bani. O sa plece fara bani si o sa-i gaseasca pe traseu. Sau n-o sa-i gaseasca, si-atunci fie o sa se-ntoarca cu coada-ntre picioare, fie n-o sa mai auzi de el niciodata. Orisicit, lipsa banilor nu e o descurajare prea mare in ochii adolescentilor.
Da' eu ma-ndoiesc ca el chiar a vorbit serios cind a zis ca-si ia bocceluta si pleaca. Mai degraba a fost o reactie la ce-o fi fost de era-n disputa la momentu' cind a zis-o. Prin urmare, eu unu' in loc sa-i fi dat peste bot cu "nu poti tu pleca d-acas' ca n-ai diploma si bani", as fi cautat sa vad ce-i provoaca nemultumirea si daca e vreo cale prin care sa i-o aplanez nitel. Confruntarile sunt contra-productive in relatia parinte-copil -- mai bin' sa le eviti.
quote:
citat din mesajul lui crisseis
Ce ma intereseaza pe mine e sa creasca cu ideea ca familia lui(eu si sora sa) trebuie sa fim privite ca persoane pe care se poate baza oricand, [...]
Chestia e ca nu poti face o regula din ce ai scris in citatu' de mai sus. Va trebui ca singur sa ajunga la concluzia asta. Si va ajunge daca vor fi suficiente ocazii in care sa vada ca aveti incredere in el, si ca el poate avea incredere in voi. Relatiile de incredere se construiesc in timp -- asa ca ai rabdare si respecta-ti partea ta din ecuatie...
A.M.
ps/ O mica nota referitoare la cei care ar tine-o numa-ntr-un bairam daca le pleaca copiii din casa la 18 ani.
Mai intii, ca nu cred ca plecatul din casa e dovada suprema de independenta si maturitate. Nu cu chiar atit de mult timp in urma era des intilnita "casa cu trei generatii" (copii, parinti, bunici), si nu-mi pare ca era un model mai prost (nici neaparat mai bun) decit cel actual. Orisicit, cei care optau pentru cel dintii model nu erau mai putin independenti sau mai imaturi decit tinerii zilelor noastre care aleg sa-si ia zboru'.
Mai apoi, daca e sa plece copilul din casa parinteasca, n-as vedea de ce asta ar fi bine sa se-ntimple la 18 ani. Mai important imi pare sa plece atunci cind se simte pregatit, decit atunci cind se atinge un prag biologic oarecare...