cum va iubiti copiii?
Raspunsuri - Pagina 3
rrox3 spune:
quote:
citat din mesajul lui crisseis
Insa, pare sa fie un "aluat" bun. Sper sa nu ma insel.
M-a socat ce ai scris aici. Nu vreau sa critic, dar cuvintele astea nu arata decat ca nu ai incredere in el si nici in tine.
Nu trebuie sa faci ce fac altii, nu trebuie sa bifezi niste actiuni ca sa-i arati copilului ca-l iubesti si sa-ti dovedesti tie ca esti o mama buna.
Esti o mama buna pentru ca te preocupa toate astea. Nu te mai indoi de tine. Faptul ca discutati sincer e extraordinar, inseamna ca aveti o legatura puternica si el are incredere in tine. Ii datorezi si tu sa ai incredere in el. E copilul tau, il cunosti de 11 ani, cum poti sa scrii pare sa fie aluat bun?!
Nu te mai indoi de tine fiindca baiatul tau vrea sa fie independent. Asta n-are legatura cu iubirea. E normal sa-si doreasca sa scape de sub "sefia" ta si sa poata hotara singur in ceea ce il priveste. Asta nu inseamna ca nu te iubeste.
Ar trebui sa-l intrebi pe el ca si-ar dori sa faceti impreuna. ce i-ar face placere.
Asculta-l, sprijina-l cand are nevoie si arata-i ca ai incredere in el. Asta e tot.
Numai bine!
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
crisseis spune:
Rrox3, stiu ce spui.
Dar, ca mama, mi/e atat de frica de cate rele sunt pe lume...nu vreau sa li se intample nimic rau, numai pt ca, in dovedirea acestei independente, uneori copiii cred ca le stiu pe toate...
sorinsonia spune:
In aceeasi situatie sunt si eu: copilul meu are 11 ani si are senzatia ca le stie pe toate, de multe ori intrece limitele.
Il iubesc, e singura mea ocupatie ( in afara de serviciu ),ii acord tot timpul meu liber, dar pentru el nu e bine, nu e suficient, nu vrea sa comunice, nu vrea sa accepte multe lucruri marunte, cauta cearta din orice.
Scuze ca m-am bagat peste subiectul tau crisseis, dar si eu vreau o relatie ma buna cu copilul meu, in conditiile in care eu cred ca sunt deschisa la comunicare si la schimbari.
rrox3 spune:
Din pacate copiii nu invata decat din propriile lor greseli. Si noi am facut exact la fel. Pur si simplu trebuie sa-i mai lasam si sa greseasca, nu sa le fim umbre salvatoare la tot pasul. Stiu ca e greu, si mie mi-e foarte greu, dar stiu ca asa le fac un bine. Si am incredere in ele ca nu vor gresi prea tare fiindca am avut grija sa le insuflu niste valori reale si nu le vor abandona. Si sunt acolo, oricand, cu un sfat, cu o sugestie, cu o mana intinsa, daca se impiedica. Sau cel putin asta incerc 
Nu exista asigurari, doar incredere.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
sorinsonia spune:
Nu stiu de ce nu are incredere in mine in lucruri marunte: de ex. ca e sanatos sa mananci dimineata, ca e mai bine sa-ti faci lectiile din vreme, sa nu stea in ploaie ca raceste, etc.
Ne certam din lucruri marunte si asta ma oboseste enorm.
Vreau armonie si liniste in mica noastra familie.
nemora spune:
crisseis, mi se pare in neregula sa dormi in pat noaptea cu un ditamai ficior de 11 ani. si sa te mai si superi cand ameninta ca te paraseste (cum inteleg ca ai mai fost parasita, ceea ce nu-i vina lui). el nu e barbatul tau. poate pui prea multa presiune pe el. intreaba-l ce doreste si incearca sa-i respecti dorintele. si intreaba-l si cum isi vede viata dupa 18 ani.
Clover spune:
Nu e prematur sa intrebi un copil la 11 ani cum isi vede viata dupa 18 ani? Vorbim totusi de clasa a 5-a, nu?
nemora spune:
pai in ideea de a afla de ce vrea sa plece, nu mi se pare prematur. ce vrea sa faca dupa 18 ani, ce crede ca-i va aduce libertatea, ce-si doreste de fapt la acest moment si amana pana atunci. de ce consideri tu ca e prematur?
crisseis spune:
Nemora, in legatura cu dormitul in pat cu ei, o sa schimb regula.De fiecare data se intampla sa stau intre ei pana adorm(ei), in felul acesta mai aflu ce-au mai facut peste zi, mai facem planuri impreuna.Dupa ce adorm copiii, plec in celalalt pat(am spus ca inca stau la parinti si nu avem paturi suficiente).
Cea mica, insa , are-un radar...imposibil sa nu ma trezesc cu ea langa mine a doua zi, nu stiu cum face.
Insa, sa stii ca prea mult n-o sa se mai lase ei luati in brate,am auzit asta de la alte mamici. Asa ca, profit si eu de asta , ca mi-aduce aminte de perioadele cand erau mici, mici, si-i tineam in brate si-i leganam. Mi-e drag sa fac asta.
Cu planurile de dupa 18 ani, eu zic ca nu e prematur sa discut(dar numai in situatiile de criza, cand ameninta ca pleaca dupa ce implineste 18 ani) si numai in indea de a intelege ca nu-i chiar asa cum crede el. Cine stie cine mai vorbeste pe-afara tot asa(proetenii de joaca. nemultumiti si ei de regimul parintesc).
Trebuie sa ma inarmez cu rabdare si....multe argumente forte.
crisseis spune:
Scuze pentru greseli,am recitit abia dupa.