Naterea - no more glossy stories

ancadragoman spune:

Shose si eu am fost sfatuita sa nu port centura si am ramas cu o burta de toata frumusetea,acum cred ca si asta depinde de organismul fiecaruia si de elasticitatea pielii.

anca de Maria Alexandra (4 noiembrie 2007)


poze si filmulete


povestea nasterii

www.totsites.com/tot/mariadragoman" target="_blank">eu sunt Maria

www.onetruemedia.com/otm_site/start" target="_blank">Montaje Mariuca

malinas spune:

intersant subiectul, l-am citit pe nerasuflate. Eu sunt insarcinata in saptamana 29 si f nehotarata in ceea ce priveste masterea, mai exact modalitatea: natural sau cezariana.

Medicul meu nu recomanda cezariana dar eu spre asta as inclina, dar aand in vedere ca nu au intrat zilele in sac...ma mai gandesc.

lara_c spune:

Am citit povestile voastre si ma bucur sa aflu ca exista situatii in care nastere decurge fara mari probleme atat pt copil cat si pt mama. Ca orice femeie tanara imi fac griji despre cum va decurge nasterea si cum isi va reveni corpul meu dupa sarcina.Eu fac exercitii pelvice (Kegels) si de asemenea masaj cu BioOil pentru a avea un perineu suplu si a sporii sansele ca acesta sa se rupa in timpul nasterii.Am citit aici ca au mai fost situatii in care perineul a ramas intact dupa nastere.Puteti sa imi dati un sfat, ce ati facut voi pt. asta?
Multumesc frumos.

Lara
Erinn's mummy
<object width="120" height="180"><param name="movie" value="http://babystrology.com/tickers/baby-ticker-glass.swf?parent=Lara&year=2008&month=9&day=19&babycount=1"></param><param name="wmode" value="transparent"></param><embed src="http://babystrology.com/tickers/baby-ticker-glass.swf?parent=Lara&year=2008&month=9&day=19&babycount=1" type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" width="120" height="180"></embed></object>

MariaG spune:

:) sa raspund si eu, desi recunosc ca n-am citit decat primele doua pagini lucru pentru care imi cer din capul locului iertare.
Intai: povestile despre nastere sunt cam glossy pentru ca (daca te incadrezi in majoritatea fericita) natura are grija de asta. E uimitor cum dupa ce am nascut am venit sotul sa ma vada (la 10 minute sau asa ceva) si mi-a spus ca stralucesc si ca sunt incredibil de frumoasa lucru contrariant pentru el care mi-a spus ca m-a auzit de pe holul spitalului care era la doua usi si inca un hol de sala de nastere. Eu m-am uitat la el blocata si i-am zis ca nu pe mine m-a auzit (eu chiar nu-mi aduc aminte sa fi tipat) el mi-a spus ca asistenta i-a zis ca doar eu am nascut atunci deci chiar de nu m-ar fi recunoscut dupa voce tot eu eram. Asa ca vezi tu, daca scrii povestea gandindu-te la cate de fericita esti ca ai un copil sanatos si tu ai trecut cu bine peste eveniment nu poti parea altfel decat din alta poveste. (e adevarat ca in saptamana imediat urmatoare am intrat intr-un baby-blues care ma face sa atrag atentia proaspetilor tatici de fiecare data ca femeia pe care ei o stiau e putin plecata iar cea pe care o vor avea in fata n-are nici o legatura cu realitatea si ca trebuie nu sa o suporte ci sa o sustina)
Acuma ca sa iti raspund din ce imi amintesc: sonda nu stiu cum e ca n-am avut, daca am facut pipi pe mine nu stiu, caca sigur nu ca nu reusisem sa mananc nimic de cu o seara inainte. Ce m-a speriat cel mai tare a fost ca era cat pe ce sa nasc in pat si eu aveam impresia ca o sa fac caca pe mine si de fapt iesea Alex :p
Capse am avut si eu ca nu reusisem sa ma dilat ca lumea si asta a fost, desi Alex a fost micut (sub 3 kg).
De durut imi amintesc ca ma durea mai tare umarul decat cusatura (e oarecum jenant cand mergi la toaleta in primele 3-4 zile apoi, daca te clatesti de fiecare data, se vindeca)
Lohiile - asta mie mi-a fost partea cea mai nesuferita pentru ca nimic nu reusea sa le retina si tot timpul mai patam cateceva indiferent cat de des schimbam vata/tampoane.
In spital eu am purtat chiloti ca nu-s capabila sa merg cu tamponul de vata intre picioare fara chiloti nici de-ar depinde viata mea de asta. S-a uitat, nu s-a uitat urat asistenta habar-n-am eu eram oricum in alta lume (si ar fi fost culmea sa se uite urat ca la fiecare spalare ii dadeam 50 de mii ). Ba eu sunt mai cu mot:aveam pijamale cu pantaloni de s-au crucit fetele din salon. (nu suport camasile de noapte).
Eu militez pentru nastere naturala acolo unde nu exista indicatie de cezariana pentru ca refacerea este mai usoara si te bucuri mai repede de minunea. Dar fiecare dupa cum se simte in stare. Imi amintesc ca medicul mi-a spus inainte sa nasc ca nu mai suntem in evul mediu sa nastem pe camp dar nici nu ii place sa opereze numai de dragul operatiei.
Cu burta n-am ramas ba chiar ajunsesem la 57 de kg dupa plimbarile zilnice de doua ori pe zi in parc si alergatul dupa copil. Acum am urcat iar la 63 si nu mai reusesc sa cobor de acolo (poate mai fac un bebe si le dau jos dupa aia :p)
Lucrul la care nu ma asteptam (desi era logic) este ca am schimbat numarul la haine: inainte purtam 42 si ma simteam f bine in ele, acum port 44.
Mi-ar fi placut sa ma ajute cineva sa alaptez, adica o asistenta sa ma ajute sa invat copilul cum sa prinda sanul in gura (in prima noapre am avut parte de o astfel de doamna, dar dupa aia erau asa de grabite ca te mai si repezeau daca mai intrebai odata) - in primele 2 saptamani a fost chinul meu cel mai datator de lacrimi, aveam senzatia ca nu o sa fiu niciodata o mama buna daca nici sa-l alaptez nu sunt in stare. Pana la urma m-am prins ca prezenta altor persoane prin preajma ma faceam sa ma simt nesigura si sa n-am rabdare si ii dadeam afara fara menajamente (mama chiar s-a suparat ca vrea sa vada si ea cum papa bebe si eu l-am trimis pe barbat sa ii explice ca daca nu iese din camera o sa fac iarasi o criza de nervi cu plansete isterice si mai bine ma lasa) si doar eu cu puiul meu ne-am inteles pana la urma.
Iar la final o sa va spun ce mi-a zis dr cand i-am marturisit in ultima saptamana de sarcina ca mi-e frica de nastere: normal ca ti-e frica pentru ca esti la primul copil si nu stii ce implica, iar daca ai m-ai fi nascut ti-ar fi frica pentru ca stii ce implica.
:)


Maria

http://www.copaculdehartie.ro/

fecian spune:

Nu cred ca ai cum sa controlezi nici asta. Depinde foarte mult de elasticitatea perineului tau, de dimensiunile copilului, de efort... Sunt prea multi parametrii care pot influentza cum se va comporta corpul tau



Felicia, cea mai fericita al ursuletzului-pufarina Gabriel (23 Mai 2008)
Pozici cu noi in noua formula
Ursuletzul-pufarina
Povestea nasterii
M-am nascut de ziua mea


Simplicity is the key to excellency

Chuny spune:

Buna Malinas,

de ce inclini tu spre cezariana ? ai probleme ? sau de frica ?
Iti pun mai jos un text scris de un user de pe DC care cred ca va fi transmis din generatie in generatie si care vorbeste despre cezariana la cerere. Poate te va ajuta macar putin.

Autor: cataghe
Raspuns la: 04/07/2004 12:01:05
Mesaj:

Incep cu experienta personala: eu am nascut natural, fara peridurala, copil de 3,900kg, in conditiile in care eu am 1,63m, acum aproape 6 ani. A fost greu. Asta e tot ce imi amintesc, ca a fost greu! Durerile au fost mari, si dese. Si stiu ca vreo doua zile dupa aceea nu prea eram in stare de nimic - nici vorba de dus, cum povesteau unele dintre fete. Dar cam in asta constau amintirile mele, in chestii generale, in care acum nu mai am nici o implicare psihica, nu pot sa-mi "reprezint" cum erau durerile alea, doar ca erau mari, au trecut, e ok, e ca si cum as vorbi despre altcineva. Mie nu mi-a trecut prin cap sa nasc prin cezariana. Daca ar fi sa mai nasc o data, si ar fi pe alese, poate ca mi-as pune o peridurala. Poate.
Continui cu experienta profesionala: fac cezariene aproape in fiecare zi, in unele zile chiar cite 2 sau 3. Eu una, daca nu as fi nevoita, nu m-as supune la asa ceva. De cele mai multe ori lucrurile merg bine, dar sunt si zile horror cind avem hemoragii masive din uterul care nu mai stie sa se contracte pentru ca e taiat... sau cind anestezistul are dificultati la trezirea pacientei... sau cind se incearca rahi de mai multe ori si datorita unei conformatii anatomice mai speciale a coloanei nu se reuseste... sau cind au dificultati la intubare... sau cind gravida face tulburari de ritm cardiac pe masa... sau cind... sau cind...
Si mai sunt un fel de zile horror: cind operam uneori femei la 20 de ani dupa o cezariana, si in burta e plin de aderente care sporesc mult dificultatile si riscul operator, exact ca dupa orice alta operatie pe abdomen.
Ca exista riscuri si la nasterea naturala, da, sint de acord... intotdeauna o nastere reprezinta un risc potential pentru mama si copil, oricum s-ar desfasura ea. Obstetricienii au chiar o vorba: "poti sa stii cum incepe o nastere, dar nu poti sa stii niciodata cum se termina"... Rolul personalului medical este tocmai sa decida intrarea in scena a mijloacelor medicinii moderne in momentul in care ceva merge prost. Da, sigur, asta solicita coronarele medicului, ii poate da palpitatii si probabil din comoditate, multi recomanda cezariana atunci cind nu este nevoie de ea. Tracasati ani de zile prin operatii, multi ajung sa perceapa riscul operator cam la fel cu cel obstetrical, si din punctul lor de vedere, e preferabila o procedura care se poate termina in maxim o ora (dar si in 25 de minute daca totul merge snur), uneia care poate dura ore in sir... si se poate termina exact "in puterea noptii"!!
Am auzit de nenumarate ori mamicile plingindu-se: m-au lasat sa ma chinui in travaliu 12 ore, cu dureri insuportabile. Vreau sa va spun ca asta este una dintre caracteristicile durerilor de travaliu, care este cunoscuta ca regula "din ce in ce": sunt din ce in ce mai dese, din ce in ce mai intense, din ce in ce mai lungi si nu cedeaza la antialgicele uzuale sau la antispastice. Iar un travaliu perfect normal, dupa OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), dureaza pina la 15 ore. Aici mai e un chichirez, iti trebuie un pic de experienta si de atentie ca obstetrician sau ca moasa ca sa decizi cind a inceput travaliul. Colul majoritatii gravidelor, mai ales daca au mai nascut inainte, este moale si intredeschis, si poate fi foarte usor interpretat ca "dilatatie 2 cm" atunci cind de fapt nu este. Daca se intimpla asta, atunci calcularea timpului scurs de cind gravida este in asa-zisul travaliu va fi eronata. Ceea ce am vrut sa va amintesc cu toate astea este ca la specia umana, nasterea se petrece cu dureri, si ca orice femeie, atunci cind decide sa aiba un copil, ar trebui sa se gindeasca la acest dat natural si sa se obisnuiasca cu ideea.
Deci, fetelor, daca vreti parerea mea sincera, chestia asta cu "eu aleg ce fac cu corpul meu si cum nasc", este o prostie. Nasterea pein cezariana nu este o "optiune", este un gest medical care are anumite indicatii precise, si pentru a decide daca aceste indicatii exista sau nu, s-au inventat medicii. Asta este motivul pentru care in toata lumea civilizata este incurajata nasterea naturala - ca s-au pus la punct tot felul de mijloace pentru a creste confortul gravidei in travaliu, e adevarat si e foarte bine.
Celor care ati nascut prin cezariana "pentru ca meritati", ce sa va spun... a fost "alegerea" voastra, si daca medicul vostru v-a permis sa alegeti si nu v-a incurajat sa nasteti natural, greseala ii apartine in primul rind lui. Dar, inainte de a recomanda si altora calea asta, incercati sa vedeti undeva o cezariana, ca sa stiti exact ce ati "meritat".
Cele care au avut intr-adevar nevoie de cezariana pot realmente sa multumeasca cerului ca traiesc acum si nu in urma cu 100 de ani... pentru ele cezariana a fost ceea ce trebuie sa fie, adica o necesitate si nu o optiune.
Tot ceea ce v-am spus reprezinta parerile mele personale, formate prin prisma unor anumite experiente. Asa ca nu astept comentarii sau pareri pro sau contra. Ceea ce am intentionat cu acest mesaj a fost sa le conving pe cele care vor cezariana "pentru ca merita" sa se gindeasca de doua ori inainte de a lua o hotarire.

Numai bine, nasteri usoare si copii sanatosi!

Lara, nastere usoara!!! In primul mesaj nu spuneai ca esti insarcinata. Despre epiziotomie, eu ti-as sugera sa o accepti in caz ca medicl iti propune asta. Cum spune si Fecian, depinde de cat de mare e bebe, de cat de mult loc are ca sa treaca, de felul in care vei impinge. O epiziotomie frumos cusuta se vindeca mult mai usor, decat o ruptura care se poate face in mod haotic. Desi ai spus ca vrei sa pastrezi misterul feminin pe masa de nastere, cred ca iti va fi destul de greu. La impis te sfauiesc sa tipi cat poti de tare in caz ca simti nevoia, te ajuta foarte mult. Si sa asculti de moasa!

Si, viitoare mamici, nu uitati ca lucrurile astea de care va temeti atat de mult vor deveni esentiale pt bebelusul vostru. Veti vedea cum e sa te bucuri de fiecare beshinutza, ragait. Si nu va fi fericire mai mare ca in momentul in care bebe va face caca in jet dupa 2 zile de masaj la burtica ... jet care va putea ateriza pe covor sau chiar pe hainele voastre. Si dupa fiecare masa bebe trebuie sa ragaie. E adevarat ca toate astea nu suna deloc romantic, dar e esential pt ei.

Toate cele bune!





Sibylle

Nasterea ariciului junior VLADIMIR

Cum a intrat Anna in viata mea ANNA

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">SONIA ARE NEVOIE DE AJUTOR! UN CONT PAYPAL VA STA LA DISPOZITIE