*Gravidute curajoase de Noiembrie-Decembrie(52)*

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns carpediem spune:

Fetelor,
Eu am scris mai rar, mai mult v=am citit, acum insa nu o sa pot nici sa va mai citesc.
O sa va rog sa ma scoateti din listuta pentru ca doar ce am iesit din spital. Sarcina mi s-a oprit din evolutie...
Poate acelea dintre voi care au trecut printr-o astfel de experienta sa-mi impartaseasca cum au reusit ele sa mearga mia departe fara sa o ia razna...
Eu mi-am dorit enorm copilul asta, l-am obtinut cu monitorizare si tratament. Nu stiu inca o cauza exacta de ce s-a oprit din evolutie la 15 saptamani. Vinerea care tocmai a trecut eram programata pt triplu test si o ecografie ce insoteste acest test la Hit Med la doctora mea, eram bucurosi si eu si sotul sa-l vedem cum s-a marit intre timp si sa aflam si sexul. Si in loc de aceste vesti am primit vestea ca i s-a oprit inimioara la 15 saptamani si 4 zile...Nu stiu cum nu mi-a albit parul in cap atunci...nu am avut absolut nici un simptom, nici durere, nici sangerari, absolut nimic, doctora mi-a zis ca in cazurile astea nu ai simptome, doar la avortul spontan ai dureri si sangerari. Eu n-am avut nici un indiciu care sa ma faca sa cred ca e ceva in neregula.Am fost lunar, uneori la 2 sapt la medic, am facut de fiecare data echo...Doctora mi-a zis ca a fost ceva legat de copil, adica o aberatie cromozomiala, ceva de genul, care l=a lasat pana la varsta asta sa se dezvolte, dar acum nu a mai putut continua...si ca e f probabil ca triplul test urma sa-mi iasa pozitiv...
Ideea este ca am simtit ca innebunesc in spital de sambata pana ieri, mi s-au facut perfuzii cu oxitocina ca sa imi provoace contractii si sa pot elimina cate ceva, sa fie mai usoara procedura de evacuare in sine, dar nu au avut nici un efect asupra mea. Parca nu vroia sa ma paraseasca...Adevarul e ca nici eu nu vroiam sa-i dau drumul...Simt ca nu mai are nimic nici un sens si deodata, intr-o clipa mi s-a schimbat toata viata si totul a luat-o intr-o alta directie...Partea si mai groaznica este ca aveam ceva mici probleme si cu sotul de dinainte de a ramane in sarcinata, iar acum de ieri de cand am venit din spital ne certam si vorbim de divort...Probabil ca sunt, au fost si vor mai fi cupluri in situatia mea...Oare cum si-au rezolvat problemele si cum au reusit sa mearga mai departe???Ca eu am fost cat am putut de puternica in spital pt a rezista macar fizic bine chiuretajului, dar de cand am ajuns acasa, simt ca m-au lasat toate puterile si ca nu mai pot...
Imi pare rau ca m-am lamentat aici intr-o pagina intreaga, nu vreau sa impovarez pe nimeni sau sa intristez pe nimeni, poate doar m-am descarcat putin...
Gravidutelor aveti grija MULTA de voi si de burticile voastre!!!NIMIC nu este mai presus decat burticile voastre!!!Eu m-am si stresat si la serviciu din cauza sefului idiot si uneori si acasa cu sotul si acum am ce sa-mi reprosez, ca poate si stresul i-a facut rau...

Sa fiti sanatoase, sa aveti toate nasteri usoare si bebei sanatosi!!!


"Homo sum, humani nihil a me alienum puto!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anes spune:

carpediem Doamne! Ce veste trista! Capul sus si nu dispera! Cauta impreuna cu sotul sa va sustineti reciproc si sa depasiti momentul acesta nefericit! Nu va invinovatiti reciproc pt. ca nu este vina niciunuia dintre voi! Incercati sa o luati de la capat si sa va amintiti ca dragostea dintre voi v-a determinat sa concepeti un BB, sa faci monitorizari si tratamente.
Te pup si fii puternica!

22+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramo2007 spune:

Carpediem, imi tare rau pentru pierderea suferita.Dumnezeu sa te ajute sa-ti dea puterea sa treci cu bine peste aceasta incercare a vietii!
In clipele astea sotul tau ar trebui sa fie alaturi de tine si sa te inteleaga...ii trebuie bataita.
Sanatate multa!

Ramo 16+

Puiutul meu scump


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elilov3 spune:

carpediem nu pot sa iti spun decat ca imi pare rau, nespus de rau...cuvintele sunt de prisos ca si in cazul catalinei. eu doar ma rog ca Dumnezeu sa te ajute sa treci peste aceste clipe grele ale vietii tale...
cat despre sot nu stiu Dumnezeu e mare sper sa va dea la amandoi gandul cel bun si sa alegeti varianta cea mai convenabila bazata pe ratiune si sentiment
te si te imbratisez suntem aici daca ai nevoie de sprijin
21+dimitrie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elilov3 spune:

off fetelor atatea vesti rele ma deprima ...
ginye la starea ta rea ma altur si eu am bagat fuguta un no-spa
21+Dimitrie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ginye55 spune:

Carpediem imi pare tare rau pentru pierderea ta. Nu stiu de ce lucrurile se intampla asa cum se intampla. Cuvintele sunt de prisos in astfel de situatii. Sper ca tu si sotul tau sa treceti cat mai repede peste aceasta pierdere si sa gasiti puterea de a va sustine reciproc.

ginye 23+ Stefan

Bebitza
Asa a inceput totul

Bebe sapt5 Bebe sapt9 Bebe sapt12 Bebe sapt22

Nepotelu'
Poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alexa.1983 spune:

Carpediem regret enorm ce ti s-a intamplat cuvintele sunt de prisos....................................




Fetelor la mine s-a instalat deja colostrul......pana sa aflu ce e m-am panicat groaznic ( scurgere unui lichid alb-galbui din mamelon, gen lapte ) ....a mai patit-o deja cineva???????
Ma doare si stomacul si m-am stricat la burtica...are cineva remediu?????

...Vine unla mami...


...Primele episoade!!!...




LAURA 20+ Deniel Alexi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ginye55 spune:

Elilov ai grija de tine! O sa trecem cu bine peste toate.

ginye 23+ Stefan

Bebitza
Asa a inceput totul

Bebe sapt5 Bebe sapt9 Bebe sapt12 Bebe sapt22

Nepotelu'
Poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns brie spune:

carpediem, Doamne Dumnezeule......!!!! Imi pare nespus de rau....nici nu stiu ce as putea spune decat ca iti doresc multa putere sa treci peste incercarea asta grea.Iti doresc sa ai putere sa traiesti cu durerea asta in suflet, care cu timpul se mai estompeaza pt ca te obisnuiesti cu ea......dar de trecut nu va trece niciodata.
Ar trebui, dupa parerea mea, ca sotul sa fie alaturi de tine si tu de el.Incercati sa va temperati macar o perioada de timp, dupa care sa luati decizia finala.
Oricum, noi suntem tot aici ..... cu un sfat, cu o parere, sau macar sa scri ori de cate ori simti nevoia pt a te descarca.Nu trebuie sa te inchizi in tine pt ca altfel o iei razna.

pt ingerasul tau.

22+ Androniki

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Otiliav spune:

quote:
Originally posted by anes

Otiliav si dr. mea mi-a prezentat si varianta sa mi se declanseze travaliul si sa incerc sa nasc natural, poate am dilatatie buna si nasc usor. Daca nu, intervine ea si imi face cezariana. Eu nu prea sunt de acord cu asta, nu fac experiente pe propriul copil! Oricum, a spus ca daca copilul se blocheaza cu capul in vagin nu mai poate sa il impinga inapoi in uter, ca apoi sa ma opereze.


22+



Ei cum sa nu se poata. Pai exact manevra aceasta au facut-o cu Ana pentru ca eram la dilatatie maxima, capul coborat si s-a blocat, doctora a simtit la mana fruntea copilului, venea cu fata si de aceea se blocase. Am avut insa noroc de o doctorita experimentata ca doctorul de garda s-a panicat putin, vroia sa cheme seful de sectie sa faca aceasta manevra pentru ca nu numai era blocata dar era si intr-o pozitie aiurea cu gatul.
Am sa incerc sa fac o lista cu diferentele intre o cezariana la rece si una cand s-a declansat travaliul.

Pozele noastre si www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Filmulete Ana nazdravana

Poze BB2 17+

Mergi la inceput