Cum conving copilul sa faca cursuri suplimetare?
Cum conving copilul sa faca cursuri suplimetare? | Autor: kokiy
Buna mamici,
sper sa ma ajutati in problema mea...cea de a o convinge pe fiica mea care implineste anul acesta 7ani sa urmeze ceva cursuri....de cativa ani, mai precis 4 ne chinuim sa o convingem sa urmeze ca majoritatea copiilor de varsta ei cursuri de dans,muzica,inot....in fine, ce ar dori ea...numai sa-si mai umple timpul si sa mai alunge plictiseala,dar de fiecare data ne lovim de refuzul ei si de teama ca "eu nu stiu"....este un copil destul de istet(citeste,scrie,socoteste,deseneaza frumos....),dar cand este pusa sa faca anumite lucruri de fata cu persoane straine nu vrea si pace....la gradi'a mers de la 3 ani si 2 luni,iar in primii doi ani la toate serbarile a refuzat sa spuna poezia sau sa-si faca numarul cu toate ca ne promitea ca o sa o faca....la una din serbari cand mai avea 2-3 copii pana sa spuna poezia a facut o criza de plans de a trebuit sa plecam.....
Cursuri a facut doar in cadrul gradinitei(engleza,dans,calculator) si nu sunt intensive....m-as bucura sa vad ca vrea sa faca orice curs, poa' sa fie si de 
, numai ca noi nu reusim sa-i trezim de nici un fel interesul,curiozitatea.....
Daca aveti ceva experienta sau trucuri va astept cu interes sfaturile.......
Razvanel soricel
Kokiy
mami de 
Claudia (12dec.2001) si 
Razvan (8 iunie 2007)
Raspunsuri
Ramona J spune:
Fiul meu e greu de urnit in general. Eu ii dau perioada de proba cind il inscriu la un curs nou. Ii platesc prima luna sau doua luni, dupa caz. Trebuie sa mearga cit am platit, intre timp se lamureste daca-i place. El alege daca mai vrea sa mearga in continuare. De obicei se obisnuieste si continua. Dar s-a intimplat sa si renuntam la unele cursuri, chit ca mie mi-erau dragi.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
amoga spune:
quote:
Initial creeata de kokiy
[...] este un copil destul de istet(citeste,scrie,socoteste,deseneaza frumos....),dar cand este pusa sa faca anumite lucruri de fata cu persoane straine nu vrea si pace...
[...] m-as bucura sa vad ca vrea sa faca orice curs, poa' sa fie si de
Mie-mi pare ca nu curiozitatea ii lipseste, ci curajul de a fi in centrul atentiei unui grup. Care nu prea stiu cum se poate dobindi, insa tind sa cred ca nu prin "fortarea" inscrierii la un curs sau altul.
Daca as fi in locul tau, eu unul as inceta sa o mai "imping" in a se-nscrie in cutare sau cutare club. In schimb, as cauta sa o observ mai atent, sa-mi dau seama ce ii place si ce nu. (Bunaoara, zici ca deseneaza frumos -- poate-i place desenu'...) Ehh, si cind m-as dumiri cam in ce directie ii bat inclinatiile, atunci as cauta ceva cluburi care se ocupa cu asa ceva, as lua legatura cu fo' doi-trei copii care frecventeaza cluburile astea, si as incerca sa o pun in contact cu ei. Ma gindesc ca la un moment dat, in mod "natural" ar trebui sa apara o discutie intre acestia de genul: "Da' tu de ce nu vii cu noi la club? Hai si tu!...". Care e cel mai tentant mod de a fi invitat undeva -- de catre cineva cu care te identifici ca fiindu-i egal.
Nu-i tocmai cel mai usor mod de a aborda problema, da' nah, daca al'fel nu merge, poate merita-ncercat...
A.M.
ps/ Citeam prin ceva carte de un mod similar prin care sunt introdusi unii copii in studiul viorii, in Japonia. Unul din parinti discuta cu maestrul si se "inscrie" la cursuri la acesta. La un moment dat, parintele il ia pe copil cu el, asa, ca sa asiste la una din lectiile parintelui. Daca copilul nu se plictiseste de moarte, il mai ia cu el si alte dati. Pe la a doua, a treia sesiune de genul acesta, maestrul scoate --ca din "intimplare"-- o vioara mica de pe undeva si i-o pune la indemina copilului cu invitatia de a face si el ce vede ca face parintele lui. Si-l lasa in pace (pe copil), nu insista, se concentreaza doar pe lucrul cu parintele. Ehh, si dupa inca fo' doua-trei sesiuni din astea facute impreuna (in care timp copilul primeste din ce in ce mai multa atentie), parintele se retrage in mod discret si-si lasa copilu' in seama maestrului.
Ideea e ca mai intii copilul sa vada pe altii facind o activitate, dupa care incet --fara sa fie presat prea tare-- e invitat si el "in hora". In felul asta se evita blocajele pe care unii copii le au atunci cind sunt pusi intr-o situatie de genul "trebuie sa faci asta!".
Ramona J spune:
La noi a prins metoda descrisa de mine, e drept ca fiul meu doar se porneste greu, nu e atit de timid.
Sincer, nu m-as fi inscris la pictura, pian, fotbal, inot, kung-fu... si lista poate continua.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
anemona spune:
Mi-am inscris fetita la dansuri si, desi facea cu profa respectiva si la gradi, cand a ajuns la clubul respectiv nu a vrut sa danseze prima data, a stat toata sedinta pe bancuta si a privit.
Cand au iesit, mi-a zis profa ca nu a vrut sa danseze. Am intrebat-o cand ajuns acasa de ce nu a vrut si mi-a zis ca ea nu stie. Mi-am dat seama ca la gradi e altceva, ii ia pe toti de la acelasi nivel, invata impreuna si nu este complexata ca ea nu stie, pe cand acolo erau copii care faceau de luni de zile, pe cand ea nu stia coregrahia respectiva si considera ca nu e in stare sa danseze la fel ca ceilalti.
Atunci am inceput sa-i explic ca lucrurile grozave si pe care ti le doresti in viata se fac numai incercand, straduindu-te sa le faci, ca sigur daca stai pe bancuta nu vei reusi, dar, daca incerci, ai toate sansele sa reusesti. Ca toti copiii de acolo au fost si ei pentru prima oara la inceput si nu au stiut, ca au invatat incetul cu incetul. Si da-i si lupta, si da-i si lupta, i-am spus ca sunt putin trista ca si-a dorit atat de mult sa mearga si ca nu vrea sa incerce macar. I-am spus, desigur, ca e talentata si ca sigur va reusi sa danseze frumos, ca e la fel de talentata ca si ceilalti, doar ca ei au repetat de mai multe ori. Ehe, ma durea gura de atatea explicatii, desigur spuse frumos si cu blandete si cu diplomatie, ca altfel e taaaare sensibila 
. Dar a iesit treaba. Iar ea mi-a promis ca data viitoare va dansa. Si asa a fost. De atunci a dansat de fiecare data.
Eu cred ca trebuie sa incerci s-o ajuti sa-si creasca increderea in ea, in fortele ei, in ceea ce e in stare sa faca, sa simta gustul reusitei, al succesului, sa o laudati de fiecare data cand face un lucru bun/frumos, cred ca aici este cheia problemei. Cum o sa faci asta, numai tu vei sti. Tu esti cea care o cunosti si stii la ce e ea sensibila, ce ii place, la ce vibreaza.
Cu siguranta va trebui ca EA sa-si doreasca, nu tu. Deci mai intai afla ce ii place, ce-si doreste, apoi incearca sa-i insufli curajul de a face acel lucru.
Va tinem pumnii, multa bafta !
kokiy spune:
Da amoga,
mai curand curajul ii lipseste....sunt anumite activitati pe care le face cu placere alaturi de noi,dar sunt si unele pe care le evita intr-un mod chiar brutal...stam la curte si ii place foarte mult sa deseneze sau sa picteze afara pe o masa ,ne mazgalim amandoua , facem baie in piscina...apropo de asta, chiar am adus cativa copii de pe strada in curte si a fost foarte incantata,dar si foarte dominatoare"tu stai aici,tu te bagi cand zic eu".....alt exemplu care mie mi se pare ciudat este atunci cand vrea sa danseze...isi pune muzica si trage usa dupa ea....daca ma duc sa ma uit se supara si incepe sa tipe "mie nu-mi place sa te uiti la mine"...
Nici eu nu am fost de acord cu parinti mei in alegerea activitatilor pentru mine....si am renuntat pe rand la dansuri,scrima si inot ....iar alegerile mele nu au fost pe placul lor ...baschet,parasutism si judo....sporturi pe care ai mei le considerau brutale si pentru baieti 
....dar macar aveam curaj si-mi placea sa fiu in centrul atentiei
Problema cred ca tine de increderea in ea...daca nu se bazeaza pe ceva nu se baga....2 saptamani ne-am chinuit sa o invatam sa mearga cu bicicleta.....dupa ce ne-a adus la exasperare cu "eu nu pot"si"eu nu stiu"...am renuntat sa ii mai aratam...si ce credeti a invatat singura.
Faza scrisa la P.S. nu cred ca tine...am dansat si m-am scalambait si eu si taicasu'
la un curs de dans,iar ea s-a uitat la noi si nu a schitat nici un gest...mai avea sa ne zica"ce parinti trazniti am"
Cred ca subiectul era mai bine incadrat la probleme psiho...eu cred ca pasul asta o sa-l fac curand,sa merg la un psiholog.... credeti ca in timp va sociliza mai bine? o sa scape de teama de nou?
Razvanel soricel
Kokiy mami de Claudia (12dec.2001) si Razvan (8 iunie 2007)
kokiy spune:
quote:
Originally posted by anemona
Mi-am inscris fetita la dansuri si, desi facea cu profa respectiva si la gradi, cand a ajuns la clubul respectiv nu a vrut sa danseze prima data, a stat toata sedinta pe bancuta si a privit.
Cand au iesit, mi-a zis profa ca nu a vrut sa danseze. Am intrebat-o cand ajuns acasa de ce nu a vrut si mi-a zis ca ea nu stie. Mi-am dat seama ca la gradi e altceva, ii ia pe toti de la acelasi nivel, invata impreuna si nu este complexata ca ea nu stie, pe cand acolo erau copii care faceau de luni de zile, pe cand ea nu stia coregrahia respectiva si considera ca nu e in stare sa danseze la fel ca ceilalti.
Atunci am inceput sa-i explic ca lucrurile grozave si pe care ti le doresti in viata se fac numai incercand, straduindu-te sa le faci, ca sigur daca stai pe bancuta nu vei reusi, dar, daca incerci, ai toate sansele sa reusesti. Ca toti copiii de acolo au fost si ei pentru prima oara la inceput si nu au stiut, ca au invatat incetul cu incetul. Si da-i si lupta, si da-i si lupta, i-am spus ca sunt putin trista ca si-a dorit atat de mult sa mearga si ca nu vrea sa incerce macar. I-am spus, desigur, ca e talentata si ca sigur va reusi sa danseze frumos, ca e la fel de talentata ca si ceilalti, doar ca ei au repetat de mai multe ori. Ehe, ma durea gura de atatea explicatii, desigur spuse frumos si cu blandete si cu diplomatie, ca altfel e taaaare sensibila
Eu cred ca trebuie sa incerci s-o ajuti sa-si creasca increderea in ea, in fortele ei, in ceea ce e in stare sa faca, sa simta gustul reusitei, al succesului, sa o laudati de fiecare data cand face un lucru bun/frumos, cred ca aici este cheia problemei. Cum o sa faci asta, numai tu vei sti. Tu esti cea care o cunosti si stii la ce e ea sensibila, ce ii place, la ce vibreaza.
Cu siguranta va trebui ca EA sa-si doreasca, nu tu. Deci mai intai afla ce ii place, ce-si doreste, apoi incearca sa-i insufli curajul de a face acel lucru.
Va tinem pumnii, multa bafta !
anemona ma bucur ca ati reusit...eu una am epuizat toate explicatiile... din cauza asta am scris aici...ca un ultim pas...chiar nu stiu ce sa mai fac , ce sa-i mai explic....
Eu nu tin neaparat sa faca un curs sau un sport anume...vreau mai mult sa socializeze si sa-si mai ocupe timpul(mai ales acum in vacanta)....
Razvanel soricel
Kokiy
mami de Claudia (12dec.2001) si Razvan (8 iunie 2007)
kariguld spune:
kokiy, dar de ce trebuie SA FACA fetita ta, (care vad ca e foarte inteligenta si isteata pentru varsta ei!!!) cursurile pe care le vrei TU???
eu am lasat libertate copiilor de a alege, nu i-am obligat sa facaceva daca nu au vrut. fetita mea, a facut tenis un timp, tot pe motiv ca sa faca miscare sa aiba ocupatie, desi ia placut...a inceput sa se pliciseasca repede. avea un instructor destul de luminat , care s-a prins repede ca nu are tragere de inima si ne-a sfatuit sa nu o fortam, sa identificam ce anume ii place si acolo sa o indrumam.
si e crezi ca ii place fetei mele? sa deseneze!!! face niste desene in creion, super. in cercul de cunostinte am gasit o mamica care picteaza si vine o data pe saptamana sa-i dea putina indrumare!
incearca sa identifici ce i-ar palce ei sa faca si sa o directionezi catre acel lucru!
Kari
kokiy spune:
quote:
Originally posted by kariguld
kokiy, dar de ce trebuie SA FACA fetita ta, (care vad ca e foarte inteligenta si isteata pentru varsta ei!!!) cursurile pe care le vrei TU???
eu am lasat libertate copiilor de a alege, nu i-am obligat sa facaceva daca nu au vrut. fetita mea, a facut tenis un timp, tot pe motiv ca sa faca miscare sa aiba ocupatie, desi ia placut...a inceput sa se pliciseasca repede. avea un instructor destul de luminat , care s-a prins repede ca nu are tragere de inima si ne-a sfatuit sa nu o fortam, sa identificam ce anume ii place si acolo sa o indrumam.
si e crezi ca ii place fetei mele? sa deseneze!!! face niste desene in creion, super. in cercul de cunostinte am gasit o mamica care picteaza si vine o data pe saptamana sa-i dea putina indrumare!
incearca sa identifici ce i-ar palce ei sa faca si sa o directionezi catre acel lucru!
Kari
Kari eu chiar nu vreau sa faca ce vreau eu...numai ca ea vrea doar sa stea acasa sa deseneze,sa se uite la televizor,sa se joace la calculator....mie una mi se par prea putine activitati pentru varsta ei....avand in vedere ca anul acesta incepe si scoala doresc sa socializeze si cu alti copii de varsta apropiata(din pacate unde stam nu sunt prea multi)....cu mami si tati are iesiri o data sau de 2 ori pe saptamana....dar cum am mai subliniat ma ingrijoreaza lipsa de comunicare cu cei din afara...din cauza asta bat eu moneda cu aceste cursuri....de gasit gasim berechet fel de fel de cursuri...problema este integrarea copilului in atmosfera de acolo...anemona se pare ca a avut si ea problema asta....din pacate noi ne chinuim de ceva timp/ani si mie teama ca se complace in situatia asta de a refuza tot(chiar si cei place)doar sa nu fie implicata in ceva care sa o depasesca in cunostinte si sa o puna intr-o postura proasta.....
Razvanel soricel
Kokiy
mami de Claudia (12dec.2001) si Razvan (8 iunie 2007)
filofteia spune:
Daca nu a mers chestia cu dansul, asta nu inseamna ca nu va merge cu pictura.
Spui ca-i place sa picteze, incrie-o la un club si in primele ore stai cu ea in clasa, picteaza cu ea, apoi la fel si acasa.
Adi face canto de la 4 ani (anul acesta implineste 8), dar in primii 2 ani am stat cu el in clasa mai mereu, cantecele le cantam acasa impreuna, chiar si acum uneori stau in clasa de curs, desi am schimbat profesorul. Un profesor obisnuit sa lucreze cu elevii va intelege. Acum as cam vrea eu sa renunte la canto, dar nu vrea el, chiar mi-a spus ca ar dori sa mearga si in timpul verii.
Am si experienta opusa...inotul. Desi un mare balacit acasa sau cu mine, la inot nu a "rezistat" decat 5 ore...Nu a mai vrut, nu l-am mai dus...voi incerca anul acesta din nou.
Asemanatoare a fost experienta cu dansul, unde iar nu a dovedit atractie, asa ca nu ne-am mai dus.
Si mai am experienta cu engleza, care, spre dezacordul tuturor, i-am impus-o...mie mi-a fost extrem de necesara. De fapt a fost ceva de genul...vrei canto, atunci trebuie sa mergi si la engleza... Am gasit o firma cu profesoare tinere, cu metode noi, sa fie fara teme acasa si l-am dus, mai mult fortat la inceput. Cand mi-a spus ca nu mai vrea la engleza, i-am spus ca peste 10 ani, va spune ca nu am facut bine ca l-am ascultat. Concluzia...merge la engleza de 3 ani si chiar isi face programul de teme/iesit afara astfel incat sa poata merge la engleza. Faptul ca mersul la firma l-a ajutat foarte mult la orele de engleza de la scoala l-a impulsionat sa mearga in continuare.
Bineinteles ca am avut si o discutie de genul; "nu mai vreau sa merg la nimic" "De ce?" "Pentru ca-mi doresc o viata usoara, in care sa nu fac nimic" "Mami, eu n-am nimic impotriva cu viata usoara, dar in viata usoara nu ai televizor si calculator in camera, ca astea nu se iau ducand o viata usoara. Te hotarasti, luam TV-ul, calculatorul, CD-playerele, etc...ca nu le-am facut ducand o viata usoara si duci tu o viata usoara " Pentru baietelul meu a fost suficienta discutia asta. Acum nu pot spune ca merge si la alt copil, pentru ca fiecare este altfel.
Eu cred ca problema trebuie abordata de genul mergi 2-3 ore sa vedem cum te descurci, cum va fi. Pe de alta parte baietelul meu nu este deloc emotiv, dar n-am facut niciodata caz ca nu a stiut poezia, ca nu a vrut sa o spuna...nici nu m-am gandit sa-l pun sa-mi promita ca va face figura buna la serbare...
Dar sunt copii extrem de emotivi, o fetita incepuse sa planga la serbarea Abecedarului cand si-a spus poezia...pe cand fiimiu si daca uita versurile, inventeaza...
Si mai este ceva...cand spune ca ea nu stie, tu ii raspunzi ca va invata, ca nu toata lumea site tot. Ii dai exemplul tau...uite nici eu nu stiu aia, dar invat. Ca unii stiu mai bine decat altii nici o problema, unii sunt mai talentati decat altii... iar eu niciodata nu i-am permis sa rada de ceilalti copii...ca nu stiu sa mearga pe bicicleta sau la matematica...si i-am explicat ca si el are unele lucruri pe care nu le stie/poate face prea bine ca asa este normal...nu este normal sa stii tot...In aceste conditii baietelul meu nu si-a pus problema vreodata ce se face el ca nu stie...
Tonnia spune:
Mie mi-a spus instructorul de inot ca exista un prag: pragul celor 3 sedinte, ca parintii trebuie sa faca orice compromis sa incerce sa vina cu cel mic (nu vorbea doar de inot) macar 3 sedinte, dupa care se poate trage o concluzie daca merita continuat sau nu.
Nu stiu daca tine dar incearca si asa: faci un pact cu ea sa mearga de 3 ori, stai si tu acolo si la capatul celor 3 vezi daca mai vrea.
Daca e timida, stai si tu cu ea, spune-i de la inceput ca o sa fii si tu.