M-am convins...
Raspunsuri - Pagina 4
Lemoni spune:
Eu am o vorba copii mici sunt asa de dulci, dar cei mai marisori sunt acrisori. Norocul nostru ca este numai o perioada trecatoare. Am ras cand am auzit la un serial la televizor doua mame vorbeau intre ele si erau amindoua dezamajite de copii lor, una din ele zice sti de ce ne da dumnezeu copii? Ca moartea sa nu fie asa mare "disappointment".
(
Rufus spune:
quote:
Originally posted by Alexa Ioana
rufus, mai am o intrebare. sunt sanse sa citeasca aici pe forum ?
Sanse sunt. Dar nu cred. Nu o intereseaza, nu ca ar avea restrictii.
E o intrebare buna.
Sneeuwklokje, m-ai pus pe ganduri, ai dreptate. Singurul meu argument este ca tot ce spun aici ii spun si Ioanei. Mai departe insa, nu te pot contrazice. Stiu sigur ca exista cel putin un parinte al unui coleg care citeste (sau este membru) Forumul. Nu cred insa ca cineva de aici, indiferent cine, mi-ar scoate problema dintr-un anonimat oarecum fragil.
E greu sa nu caut aici un sfat, sunt multi cu experienta, ma ajuta.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
melina34 spune:
Eu am o dilema:din toata aceasta poveste lipseste...mama!!!(cea care o creste)nu ne spui cum se impaca ele, cum comunica?;
a reusit sa si-o apropie? se accepta, se iubesc?
cu surorile ei cum se comporta?
sincer,eu cred ca se simte neglijata in familie si sufera;
m.
Ica 1975 spune:
Rufus, eu sunt convinsa ca voi i-ati spus ca este ceam mai frumoasa, desteapta, etc si ca iubirea voastra ptr ea este neconditionata insa, esti sigur ca ea a receptat mesajul 100% si ca nu s-a pierdut nimic pe parcurs ?
Noi
Ce faci te si face.
flaviutza spune:
Rufuse, eu cred ca n-ai de ce sa-ti faci probleme. Si eu a fost apropiata de tatl meu exact asa si cred ca toate fetitele de care tatii se ocupa sunt la fel.
Eram cu vreo 4 ani mai mica decat fi-ta cand i-am taiat unei fetite cozile cu foarfeca doar pentru ca taica-miu o luase in carca din parc pana acasa,de fata cu mine. era fetita unor prieteni de familie. cum a dat-o jos in casa, am luat foarfecele de la baie si i-am taiat cozile. probabil psihologul tau ma trimitea direct la sanatoriu de boli mentale si jur ca n-am probleme la etajul superior.
Maica-mea s-a recasatorit dupa moartea lui taica-miu si crede-ma n-am avut nici un stres,am fost si sunt chhiar bucuroasa si ma inteleg excelent cu actualul sot, dar daca se intampla invers, sa se recasatoreasca taica-miu iti jur c-o jupuiam de vie pe aia, indiferent cat de buna si de treaba ar fi fost saraca femeie.
Nu pot sa iti explic in cuvinte,dar am un gol in stomac cand ma gandesc prin ce a trecut Ioana, inclusiv noua familie. Eu nu cred ca as fi rezistat. Stiu, nu e bine, dar se intampla acolo unde intre tata si fiica exista o relatie speciala.
Nu stiu poate e greseala tatalui,poate n-o fi bine ca un tata sa fie atat de apropiat de fetita, parca in familiile in care tatal e mai distant cu copiii nu se intampla asa ceva. in schimb acolo unde tatal se implica activ in cresterea fetitei, petrece mult timp cu ea ,o ajuta la teme, e mereu disponibil pentru printesa lui, se creeaza acest gen de legaturi.
Exact asa e si la noi, fi-mea e lesinata de-a dreptul dupa taica-su a sa a fost de la nastere, intotdeauna l-a preferat pe el. au o relatie speciala, lui ii ofera tandreturi si apropieri altfel decat mie.orice face face doar cu 'Gabi meu', tot ce face 'gabi meu' e mai bine si mai bun. si la fel, e genul de tatic care sta toata ziua cu ea in brate , in weekend nici nu ma baga fi-mea in seama daca e si el prin preajma, vrea s-a doarma numai cu el,s-o spele numai el,sa manance numai cu el,e calare pe el 24 din 24 de ore.
Eu zic sa ai rabdare cu ea si sa discutati mult. sa gasesti cateva activitati pe care sa le faci NUMAI TU CU EA,alternate prin viata de familie numeroasa. Cred ca numai dandu-i putina siguranta pe relatia voastra,dandu-i sentimentul ca e in continuare ceva special diferit de relatia cu restul familiei o s-o faci sa capete un pic de incredere,ca de asta are nevoie.
Iar dorinta de afirmare e proprie adolescentei, toti fac la fel, si nu-i bai,ca le trece. trebuie doar supravegheati sa n-o ia pe aratura.Acum cred ca a intervenit si o schimbare, si te-as ruga sa vorbesti cu ea despre asta. poate pana acum a acceptat mai bine situatia din familie,pt ca a fost un copil, la fel ca si restul pe care ii aveti.s-a integrat mai bine in grupul familial,fiind copil intre copii. dar acum e in valtoarea adolescentei, intr-o casa plina de copii si nu-si mai gaseste locul,identitatea.Daca soara ei ar fi adolescentat odata cu ea,sunt convinsa ca alta era situatia,avea un aliat. de fat eu cred ca adolescenta, singura intr-o familie numeroasa e punctul problemelor sale,mai mult decat divortul sau recasatorirea.
Dati-i un punct de spijin, atarati-i tu si Tora ca nu e singura,incercati sa faceti activitati separat de restul copiilor,pentru ca ea nu mai e copil, o sedinta de shoping, o discutie despre baiatii misto de la scoala, chestii dintr-astea.n-aveti decat sa va transformati in adolescenti si sa mai adolescentati odata impreuna cu ea, faceti-va rodajul, ca mai aveti daca nu ma insel inca o adolescenta intr-un an,doi.
Elise spune:
perceptia mea a fost - si este - ca mi-am pierdut ambii parinti brusc pe la 12 ani.
Am discutat ulterior cu ei despre ce s-a intimplat cind unul a plecat si unul a ramas, dar cu sora-mea bebelus in brate. N-au prea stiut sa imi spuna decit bla bla-uri: la modul "te-ai simtit tu neglijata ca nu prea mai aveam timp".
Am dedus ca, oricum, problema era intr-adevar de TIMP. Timp si implicare. Eu ma apropiam de adolescenta, aveam din ce in ce mai multa nevoie de comunicare, ei aveau din ce in ce mai putina disponibilitate.
Undeva, in sufletul lor, m-or fi iubit, dar ar fi trebuit sa stiu si eu asta. Si n-aveam de unde sa stiu. Iar faptul ca "oricum copilul simte" e o mare minciuna. Nu, nu simte. Daca vii acasa, maninci, bei o bere la televizor si pupi copilul de noapte buna nu e suficient. Nu spun ca asta e cazul vostru. Spun ca e cazul multora. Foarte multe discutii intre copii si parinti devin pur formale: "ce ai facut la scoala?" "Bine" "Ai luat vreo nota? " "Da." "Cit? " "Zece" "Bravo". Si gata. S-au bagat in seama si isi vede fiecare de ale lui.
Parintele se simte absolut nevinovat - ce a facut rau? - copilul e din ce in ce mai nemultumit, si nici unul, nici altul nu gaseste calea de comunicare. Iar distanta se adinceste, in timp.
Eu, pe baza experientei proprii, care n-a fost tocmai una fericita, sint convinsa ca orice gest de fronda la aceasta virsta e doar atit, infruntare, si e provocat de faptul ca acel copil se simte neiubit/neglijat/neinteles. Desi unui adult o se poate parea aberanta pretentia unui adolescent de a ii acorda TOT timpul tau si toata atentia, sint convinsa ca trebuie sa iti extinzi atit timpul, cit si atentia, pina raspunzi nevoilor lui. Nu stiu de ce nu isi pune nimeni problema ca e nu e rezonabil sa te trezste de cinci ori in trei ore sa hranesti un bebelus, dar cind acel bebelus creste nu mai raspundem intr-un mod atit de prompt necesitatilor lui - desi in fond e acelasi copil, si desi e vorba tot de nevoi de evolutie firesti. Ne asteptam sa se conformeze normelor noastre, dar psihic este la fel de putin pregatit sa accepte constringeri cum era cind era sugar: pentru ca INCA nu e adult. Inca traieste intr-o lume intre copilarie si maturitate pe care noi trebuie sa ne straduim sa o intelegem - el nu va intelege ca sintem obositi si trebuie sa platim facturi si trebuie sa stam peste program si sa raspundem altor obligatii. Asta e. Nevoile lui afective si sociale sint muuult mai importante decit orice altceva, in acest stadiu.
Nu era o critica, mi se pare ca sinteti o familie frumoasa, e un mesaj general, pe baza subiectului.
Rufus spune:
quote:
Originally posted by melina34
Eu am o dilema:din toata aceasta poveste lipseste...mama!!!(cea care o creste)nu ne spui cum se impaca ele, cum comunica?;
a reusit sa si-o apropie? se accepta, se iubesc?
cu surorile ei cum se comporta?
sincer,eu cred ca se simte neglijata in familie si sufera;
m.
dev xero ellinika...
Nu, nu lipseste Tora. Ioana opune o oarecare rezistenta in relatia cu ea. La inceput chiar a provocat, voit, conflicte. A mintit in cateva randuri, special ca sa ma implic. Am inteles-o. O inteleg si acum. Se simte tradata, cotropita. Dar nu am ce-i face. Nu ar fi castigat nimic daca eram doar eu cu ea. Probabil ca eram frustrat, ca orice om singur, si-mi descarcam nefericirea pe ea. Eu nu sunt de acord cu sacrificiul parintelui in acest caz. Adica nu sunt de acord sa nu se recasatoreasca parintele, daca are un copil. De altfel, eu am si facut-o.
Tora este o persoana buna. Dreapta. Poate un pic rigida, dar la fel e si cu Teodora. In casa noastra, Ana-micuta e fata ei (pentru care limita e cerul), iar Ioana si Teodora sunt ale mele.. Le tin adeseori partea si ele stiu chestia asta.
Ioana e egoista. A avut tot ce si-a dorit. Nu ma refer numai material. Niciodata nu a vrut ceva, fara sa ma conformez. O vad, adeseori, ca ma incearca, ma piseaza. Numai ca sa vada ca ma conformez. Cred ca mai putin conteaza ceea ce cere, important este sa fac ce vrea. Nu am vazut colegi de-ai ei sa mearga cu tatal de mana pana in curtea scolii. Cere in permanenta confirmari. Nu ma deranjeaza sa i le dau. Probabil, insa, ca nu transmit mesajul corect.
Este foarte valoros continutul mesajelor voastre. Mai ales al celor venite din experienta personala. Nu le vad critici, si chiar daca ar fi, merita sa deschid ochii.
Va multumesc mult!
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
Elise spune:
Pai prin ceea ce ai scris e clar ca are nevoie de atentie si afectiune din partea ta. Pe care poate ca dupa parerea ta o primeste, dupa parerea ei nu, sau nu suficient.
Probabil percepe - asa cum mi s-a intimplat si mie - ca ea a fost primul copil, ceilalti au venit dupa, si nu mai e atit de importanta pentru tine cum era initial. Fetele au o legatura speciala cu tatii, intr-adevar.
Cind a plecat taica-meu, mult timp n-am deschis pachetele pe care mi le trimitea. Nici scrisorile. Nimic. Imi scria mie separat, dar eu nu vroiam sa citesc. Si nici nu vroiam haine, bijuterii sau dulciuri, il vroiam pe el acasa, si aveam senzatia ca incearca sa cumpere faptul ca nu e acolo.
S-ar putea ca si efortul tau de a-i oferi confirmari sa fie perceput exact invers: sa considere ca incerci sa compensezi faptul ca nu-ti mai pasa de ea atit cit iti pasa inainte. Adolescentii au o logica tare sucita :) Iar Ioana a trecut printr-un divort in urma caruia s-a agatat de tine afectiv, pentru ca doar pe tine te-a mai avut, dupa care si pe tine a trebuit sa te imparta cu altcineva. Presupun ca stie ca e adoptata, si pe undeva si aici s-ar putea sa se genereze niste nesigurante. Cine stie ce conexiuni a facut, gindindu-se ca a aparut Tora, dupa care a aparut copilul cel mic, natural.... E o situatie dificila si pentru un adult, cu atit mai mult pentru o persoana de 14 ani. Ar fi fost anormal sa nu reactioneze ostil, sa nu se simta amenintata de noua postura, nu sa reactioneze...
Poate ar fi bine sa plecati citeva zile pe undeva, doar voi doi, fara "concurentza", asa cum erati inainte, sa ii explici in liniste ca a ramas copilul tau special.
coltofeanu spune:
quote:
Originally posted by Rufus
Nu, nu lipseste Tora. Ioana opune o oarecare rezistenta in relatia cu ea. La inceput chiar a provocat, voit, conflicte. A mintit in cateva randuri, special ca sa ma implic. Am inteles-o. O inteleg si acum.
"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde
Parerea mea este ca nu trebuie sa-i permiti sa minta, sa ierti usor acest lucru, sa intelegi si sa treci peste asta usor...trebuie sa-i spui ca nu poti intelege asta. Indiferent care sunt relatiile intre membrii familiei, ea nu trebuie sa minta. Poti sa-i spui ca daca minte nu mai poti avea incredere in ea, nu ca o iubesti mai putin, ci doar ca trebuie sa o verifici daca persista in minciuni. Si asta sa o spui foarte serios, ferm si intre patru ochi, sa nu creada ca este de joaca si te poate minti si alta data, ca merge miciuna. Daca nu te minte ii spui ca nu o verifici. Chiar sa-i dai de inteles ca te supara fff tare ca minte, ca asta te doare cel mai mult. La fel si cu faptul daca iti ascunde anumite chestii....daca le afli si sigur ii spui ca le vei afla o data si odata.. te vei supara foarte tare. Spune-i foarte des ca o iubesti, dar in acelasi timp ii spui ca pentru ca o iubesti nu trebuie sa te minta sau sa-ti ascunda anumite amanunte.
ESte doar o opinie, tu faci cum consideri ca este bine....
Teodora, ce face ?
olympia spune:
Citind, mi-a venit asa un gand... Daca implicarea parintilor se face diferit in gestionarea crizelor, in functie de care copil al cui e, oare nu e perceputa chestia asta ca existenta tot a doua familii paralele? Revin dupa ce mai rumeg ideea...Principesa oare ce-ar zice?