Durerea unei pierderi de sarcina (73)
Raspunsuri - Pagina 12
alina_27 spune:
Buna dragele mele.......
Va citesc de foarte mult timp, inca de cand eram insarcinata si intotdeauna m-au impresionat povestile voastre dar si faptul ca sunteti alaturi una de alta si la bine si la greu.
Cand am inceput sa va citesc nu imi imaginam ca in scurt timp voi ajunge si eu sa traiesc exact ceea ce cu greu voi exprimati in cuvinte. Da, si eu am pierdut o sarcina. O sarcina obtinuta dupa 3 ani de asteptare si chinuri. La 8 saptamani inima copilului nostru nu a vrut sa mai bata........am suferit foarte mult si inca sufar dar pana acum nu am avut taria sa va scriu. V-am citit doar din umbra si v-am impartasit suferinta.
Au trecut 6 saptamani de la chiuretaj si mensturatia mea nu a aparut inca. O astept........
Am o nelamurire cu privire la momentul in care as putea sa raman din nou insarcinata. Am auzit foarte multe pareri si din acest motiv vreau sa va cer si voua sfatul. Eu nu pot sa obtin o sarcina decat cu o monitorizare atenta a ovulatiei. Medicul meu, unul dintre cei mai buni specialisti in infertilitate mi-a zis ca e ok sa raman insarcinata dupa primul CM. Alti medici spun ca poti spera la o sarcina abia dupa 3 luni.
Voi ce ma sfatuiti sa fac? Mi-e teama sa mai astept trei, patru luni pentru ca imi doresc enorm un bebe si cred ca o noua sarcina ar fi solutia pentru durerea mea........care oricum nu se va stinge niciodata 
.
Va pup 
Alina
unducthable spune:
Alina , cuvintele sunt de prisos ...
eu nu am pierdut pe bebe asa ca tine, nu a fost nevoie de chiuretaj, deci eu nu ma pricep sa te sfatuiesc
sigur iti vor raspunde alte fete care au cunoscut experiente ingrozitoare ca tine ... si stiu mai multe ...
eu am simtit o mare durere , nu imi pot imagina la pierderea ta cat de mult suferi ... ia fiecare clipa asa cum vine ...
diana
http://tt.lilypie.com/Ixqbp3.png
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/
jasmine30 spune:
Draga alina sa stii ca parerile sunt impartite cu privire la acest subiect. De pilda dr Niculescu de la Giulesti a spus ca cel putin 6 luni sa astept dupa chiuretaj, mai ales daca a fost primul, dr Marinescu a spus sa astept 3 luni, dr Luis Mendez a spus intre 1 si 3 luni, asa ca... eu chiar nu am stiut ce sa cred.
Ceea ce te sfatuiesc este sa faci asa cum simti tu ca e mai bine, dar nu uita ca trebuie sa fii totusi linistita la a doua sarcina, caci altfel nu ii faci decat rau lui bebe, daca nu esti pregatita fizic si psihic.
Si eu am pierdut nu o sarcina, ci doua, iar la a doua mi-a facut si chiuretaj. Am preferat sa astept mai mult timp pentru a fi sigura ca mucoasa uterina se reface cum trebuie dupa pierdere si chiuretaj, decat sa ma grabesc si sa o pierd din nou.
Incearca sa iti faci toate analizele posibile si imposibile, sa te inarmezi cu calm si rabdare, cu credinta in Dumnezeu, si se va intampla.
Nu iti pierde rabdarea si speranta !
Pup
Ninia81 spune:
Alina, imi pare rau ca ai trecut si tu prin aceasta durere. Si inimioara bebelusului meu s-a oprit tot la 8 saptamani si a trebuit sa trec prin experienta unui chiuretaj.
Si mie medicul mi-a zis tot de 3 luni...tu faci cum simti...dar parerea mea este ca e mai bine sa astepti un pic. Te imbratisez si iti doresc sa fie cat mai bine totul!
http://dw.daisypath.com/sj4jp2.png
http://tt.lilypie.com/CarDp3.png
Ignatica spune:
Alina imi pare tare rau pentru pierderea ta, suntem alaturi de tine.
Cum spunea si jasmine parerile sunt impartite. Din experienta mea: la prima sarcina pierduta - avort spontan - am avut unda verde dupa primul CM. La a doua sarcina pierduta - oprita in evolutie+chiuretaj- mi s-a recomandat sa astept 3 CM pentru a se reface mucoasa uterina.
Poate e bine sa astepti totusi 3 luni, intre timp poate mai faci niste analize, o sa fie un pic mai bine si psihic, o sa te mai linistesti.
Teo2rina a ramas gravidutza dupa 2 luni, deci se poate si asa, cred ca depinde de organismul fiecareia.
Eu nu as fi fost pregatita psihic sa incerc dupa primul CM. In primul rand, pe mine pierderea m-a demoralizat total, in al doilea rand totul era foarte proaspat si cred ca tot stresul si frica m-ar fi chinuit intr-o evenutuala noua sarcina atat de devreme.
Ignatica - mamica de David (29 iulie 2006)
Nasterea sufletelului nostru David
laurraa spune:
Alina, cuvintele sunt de prisos....nu pot decat sa tac si sa iti zic ca sunt alaturi de tine atat eu cat si fetele de aici (ai sa vezi ca sunt minunate).
Si eu am doua sarcini oprite: una la 8 saptamani si a doua (fix la un an am ramas) la 21 de saptamani....Doctorul meu a spus 6 luni si chiar 3 daca ma refac.Insa sa stii ca ei nu se refera numai la refacerea fizica!!!! ci mai mult la cea psihica.E foarte important sa nu fii stresata. Adevaru-i ca si eu pana la 3 luni innebuneam de stres si cand mergeam la baie stateam cu stres sa nu am sangerare sau altceva....
Deci cu cat mai repede te refaci din toate punctele de vedere cu atat mai bine.De aceea noi toate de aici suntem optimiste si mergem mai departe.Ne face bine.
Diana, ma uimesti si nu pot decat sa-ti spun ca ma bucur sincer si din inima cand vad optimism. Se vede si ma bucur. Poate da Dzeu sa ne intalnim:) sau sa fac si eu parte din terasa voastra din Bucuresti
.
Astazi plec pana luni din localitate deci voi face o pauza.
Insa va voi duce dorul...
Alina, capu sus draga mea! E greu dar nu imposibil!
Pupici la toate fetele
Laura
unducthable spune:
Lauraaa, nu sunt optimista breee, ca nu am zis ca voi ramane gravida , am zis ca nu ma mai gandesc si ca mi-e foameee, iote , mi-am luat o portie cu cartofi prajiti si salata de rosii... viata e scurta si nu mai am timp de asteptari ...
te puuuuuuuup si sigur ne vom vedea
Alina , sunt sigura ca nu te mai simti singura acuma ...
http://tt.lilypie.com/Ixqbp3.png
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/
alina_27 spune:
Va multumesc mult dragele mele pentru raspunsurile voastre. Sunteti foarte dragute .
In ceea ce priveste analizele vreau sa va spun ca le-am facut pe toate. Ironia a facut ca in ziua in care am fost la ecografie si am primit oribila veste eram cu analizele "perfecte" in geanta. Faceam si un tratament destul de complicat pentru mentinerea sarcinii. Pur si simplu am facut tot ce era omeneste posibil pentru mentinerea sarcinii. Dar se pare ca nu a fost sa fie. Mi s-a spus " defect genetic". 
In ceea ce priveste o noua sarcina fizic sunt pregatita, psihic.......nu stiu daca voi mai fi vreodata. Sunt convinsa ca spaima o sa ma urmareasca si daca raman luna viitoare si peste 3 ani. Sunt gata sa o infrunt.
Ideea e ca eu a o menstruatie foarte neregulata si daca ar fi sa astept 3 CM cred ca as putea sa raman insarcinata abia la anul. Ca sa nu va mai spun ca eu sarcina am obtinut-o dupa ce am ovulat in ziua 31 . Asadar, poate asa se justifica " graba " mea. La mine 3 CM pot insemna 6 luni calendaristice .
Imi cer scuze ca va stresez dar sunt atat de trista incat pur si simplu am nevoie de cineva care ma poate intelege.
Va multumesc inca o data ca sunteti alaturi de mine!
jasmine30 spune:
Alina, te intelegem, fii trista, plangi, descarca-te, insa ai sa vezi ca viata merge inainte cu bune si rele, iar minunea nu se intampla decat atunci cand vrea Dumnezeu.
Ai facut laparoscopie, de ce ai intarzieri asa mari de ciclu? Indraznesc sa te intreb, la ce medic ai fost si ce tratament ai facut?
Ti-ai facut si analizele de coagulare, caci astea nu sunt date de medici prea des...
Eu te sfatuiesc sa iti iei o mica vacanta si sa pleci undeva numai cu sotul tau, va relaxati, uitati de probleme, va intoarceti si faceti analizele si va lasati un pic in voia sortii si ai sa vezi ca se intampla.
Eu te sfatuiesc sa te duci si la Biserica, pentru ca daca ai sa intri pe forum la Rugaciune colectiva pentru a avea un copil ai sa vezi ce de minuni li s-au intamplat unor fete ca noi, cu probleme de infertilitate...
Nu iti pierde niciodata speranta, caci vom reusi pana la urma !
unducthable spune:
Alina , eu am ajuns sa nu mai pot nici macar zambi ... , nu mai aveam cuvinte sa vorbesc cu sotul meu si cu nimeni altcineva , as fi vrut , si nici acuma nu sunt total refacuta cum am fost inainte, nu voi mai fii niciodata ca in timpul facultatii, vesela, pusa pe glume si cu o mie de planuri de viitor ... mi se pare o alta viata totul ...
dar mi-e dor de cea care eram o data si am vazut fata trista a sotului meu , am vazut ca era si mai nefericit pentru halul in care eram , si nici nu pot vorbi inca la trecut ... stiu ca tot timpul vor fii momente ...
vreau sa pastrez iubirea care o am de la ai mei si de la al meu langa mine si am zis ca un copil nu o sa faca sa distruga totul , daca voi avea copil sau nu , nu mai tine de mine , asa ca
ma rog : Acatistul Maicii Domnului imi face foarte bine , Acatistul Sf. PARINTI IOACHIM SI ANA ,
de multe ori nu am chef sa ma rog pentru ca plang foarte tare , dar am oameni care sufera din cauza starii mele si nu vreau sa ajung bolnava ...
am gasit ceva aici :
"#61558; Atunci cand exista durere in viata ta , automat te incordezi. Opui rezistenta durerii sau lupti impotriva ei. Din nefericire, acest lucru nu face decat ca durerea sa persiste.
Singura cale de a depasi durerea este sa nu-I opui rezistenta, ci sa o accepti. Un mod de a incepe sa o accepti, este sa o vezi nu ca pe un atac impotriva ta sau ca o pedepsire , ci ca pe o comunicare care-ti spune ca ceva nu e in regula. Trebuie sa reasezi ceva in viata ta, ceva care s-a dezechilibrat."
.... te pup ... atat :((
http://tt.lilypie.com/Ixqbp3.png
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/