Fulguleti de nov-dec-06 (173)

shoshika spune:

Acs, !
Nu e vorba ca nu e obosit. Poate de foarte obosit devine mult prea dificil... Ora obisnuita de culcare era seara 9.30, cel tarziu 10. Acum adoarme dupa 11 epuizat de plans. Mi-e atat de mila de el!!! Dar sa mor daca mai stiu cum sa procedez....
Dupa ce se incalzeste incercam si noi operatiunea olita. Chiar daca afara e foarte cald, la noi in casa e in continuare rece. Cand ma gandesc ca la vara o sa fim in casa ca intr-un cuptor... m-apuca groaza!
Dupa-amiaza linistita!

daphna spune:

A-deju,mmmmm....ce-am pierdut!mama lor de nunti....lasa k te prind eu si sa vezi de mai scapi de aparatul meu.
Cu somnul eu as zice asa:rabdare si rutina.si va zice o mamica care isi adoarme copilul in brate.poate dura si juma de ora de simt k mi se rupe spatele.in timpul asta ea intreaba la nesfarsit de toate pers pe care le stie:mami,tati,papu,irina....eric,in fine si toti amicii ei.cand a hotarat k a aflat tot pune capul si adoarme....ah,lumina stinsa si liniste deplina.Si in nici un caz nu pot iesi din camera si ea sa nu doarma k e jale mare.

roxanica2006 spune:

Buna sa va fie inima !
Azi am fost cu micutul meu in vizita la serviciu, mai, atat de mandra am fost, ca statea sa-mi sara inima din piept. Eram si io mai frumoasa de la atata fericire, se reflecta frumusetea lui David si pe chipul meu. Toti colegii f.f.f dragutzi, David a dat mana cu barbatii, a trimis pupici fetelor, a facut ca toate animalele, a aratat unde sunt ochii, gurita , limba, etc. si mai ales unde e putza, apoi a trecut la treburi grele ce implica dexteritate si inteligenta: a desfacut ceva role de hartie, a aruncat apa si prajiturele pe mocheta, ce mai, s-a simtit ca acasa. Pacat ca n-am reparat inca aparatul foto, l-am imbracat asa frumoooos cu o camasutza in carouri si cu pantaloni crem, cu o palariuta din aia faina, de vara, de soare, tot bej, crem, si e bronzat tare tare si frumooooooooos, si are ochii verzui si-si tinea buzitzele stranse si atat de bine-i statea!!!!!
O colega e insarcinata si am povestit muuulte, i-am dat multe sfaturi, m-am simtit inteleapta si vedeam ca se uita cu ochii in lacrimi la noi si zicea: " la anu' asa o sa va vizitez si eu cu puiul meu", ea are 35 de ani si tare greu a ramas insarcinata. Si m-am simtit iar privilegiata de soarta si implinita.
Apoi am iesit din biroul nostru si pe hol m-am intalnit cu multi alti colegi si toata lumea incantata, dragutza, foarte calzi si prietenosi. iar eu rosie in obraji de incantare, cu puiul in brate.
Voi puteti sa realizati ce copii mari avem???Cat de mult au evoluat, cat de mult au crescut???Niciodata nu credeam ca un copilas de 1 an si ceva poate fi atat de "definitiv", e ca un om mare, pricepe tot, conversam, e noul meu partener de viata, ne petrecem tot timpul impreuna si e o incantare. Si mi-am dat seama, episoadele de agitatie , de nervi, sunt clar de la dinti, de la ceva ce-l deranjeaza groaznic, pentru ca in rest e absolut sublim.
Kikineata, apropo de pupat, si David dimineata m-a pupat. L-am imbracat frumos si tot ii laudam tinuta, isi mangaia si el hainutzele si facea "wow, mama" adica " ce frumos m-a imbracat mama!!" si in momentul in care ii dadeam pantofiorii, tinandu-l cu spatele spre mine, in brate , s-a intors spre mine si mi-a dat un pupic apasat pe obraz, in semn de multumire ca e atat de elegant.

ROXANA si DAVID MIHAI (20.11.2006)

David al meu

roxanica2006 spune:

Aaaa, sa va mai spun ca boierii Ruxandrei sunt "stationari" de la ea citire, probabil nu s-a agravat starea lor, dar nici sanatosi tun nu sunt inca. Asa ca multa, multa sanatate flacailor!
Am vrut sa va raspund fiecareia in parte, dar s-a trezit micutul meu. asa ca revin mai pe seara. va tzuc!!!

ROXANA si DAVID MIHAI (20.11.2006)

David al meu

acs spune:

Roxanica, ai povestit asa de frumos! baiatul elegant si tandru!

Ruxandra, multa sanatate baietilor! Cand plecati in concediu?

Nici Victorila nu e complet vindecat, adica are scaune cam multe si urat mirositoare. Si-i e mereu foame si nu mai vrea regim! Asa se uita la fete cand mananca... (ca eu ma feresc de el). Dar cica sa tina regim strict o saptamana. :(


Manuela, Stefan si cele 3 minuni

Donia spune:

Mai, mai, mai, asa-mi place sa va citesc! Am stat ca boierul, cu cafeaua sub nas, cu picioarele pe birou, am stat de vorba cu voi, m-am jucat cu motanul in nisip, am papat chestie din aia verde (?) cu Alessia, am atipit de cate ori v-ati adormit copiii, in pat, in brate, leganati pe picioare... e biiiineeeee!

Lavinia, nu-i bai ca n-ai timp de raspuns, dar sa stii ca nu sunt singura care se bucura cand mai dai pe aici si ne mai dai vreo veste despre voi. Asa, putin, ai scris tu si despre Mihaita ieri, acum urmeaza doar sa povestesti pe larg, sa pui niste poze si ai scapat. Vezi, nici nu cer mult

shoshika, ati schimbat ceva in casa sau in rutina voastra? Eu am observat niste diferente in felul in care doarme Cristi, in primul rand pentru ca ne-am mutat, iar din cauza asta l-am adormit in brate cateva zile la rand, leganat usurel, pana s-a obisnuit cu noua lui camera. Acum nu mai sunt probleme.
In al doilea rand cred ca i s-a modificat programul de somn, si inca nu-l stim prea bine nici el, nici eu. Dar sa stii ca doarme mult mai bine de cand il pun la culcare mai devreme. Inainte il culcam pe la 9-9,30, iar acum il culc pe la 8-8,30 si doarme bine pana la 7-7,30 dimineata. Si are un somn mai tihnit de cand il culc mai devreme.
Poate merita sa incerci si tu varianta asta.
Eu as zice sa incerci sa nu te superi pentru schimbarea asta, se vor linisti cu siguranta lucrurile, candva. Stiu si eu perioadele astea in care se intampla lucruri noi, toata lumea e derutata, nu stim cum s-o scoatem la capat... Reactia mea e sa fiu mai mult martor... pana imi dau seama ce am de facut. Adica sa fiu alaturi de copil in supararea lui, iar daca imi primeste dragostea e bine, daca nu iar e bine, eu raman prin preajma, in caz ca are nevoie de mine. Si vad ca daca el are incredere in constanta mea, pana la urma se linisteste si el si gasim cumva numitorul comun.

madaluta, bine ati revenit acasa, Brianna e un nume foarte frumos!
Sper ca ai ajutor mult zilele astea, sa apuci sa te si odihnesti, dar sa te si bucuri de amandoi copiii.
De abia astept poze cu Darius pe langa Brianna!

Roxanica, draga, postarile tale ar trebui publicate ca sa incurajeze lumea sa aiba copii!
Sa stii ca si eu ma gandeam zilele trecute la Cristi ca la un om in toata regula, si il limiteaza doar corpul asta mititel, altfel ar fi gata sa se arunce in viata!

dandusa, ce ma distreaza bataia pe care ti-o da Crinuta... stie ea de ce
Urmaresc indeaproape aventura voastra cu somnul si sper sa apuci si tu niste nopti bune si lungi pana nasti. Dar uite ca se pare ca totul merge spre mai bine.

dianocica, cu empatia e drum lung, incepe acum si se termina ... hat departe! Vad din experienta cu Roxana ca niciodata nu se termina lectiile despre acelasi subiect, ca situatiile devin tot mai complexe... ca desi e un copil generos si bun, totusi sunt situatii noi in viata in care trebuie sa revizuim teoria si apoi sa gasim pasii practici corecti.
Da, exemplul meu si al celor din jur e foarte important la varsta lui Cristi. Eu il invat cum sa ofere si cum sa isi gaseasca alte modalitati care sa il incante. Dam jucaria albastra si gasim jucaria verde... Plecam de la topogan si ne cataram pe bara...
Apoi ma bazez si pe exemplul altor copii care la randul lor ii ofera jucarii sau ii cedeaza locul pe balansoar...
Si acestor copii le multumim, le zambim, ii apreciem...
Si la fel apreciem cand al nostru face un lucru bun, prin tonul vocii, zambete, fata luminoasa, cuvinte "Bravo Cristi, foarte bine", aplauze chiar...
Ieri ma uitam atat de multumita cum Cristi le dadea mingea si altor copii! Jocul cu mingea imi pare tare bun pentru a exersa asta, ca vede imediat cum altcineva ii da si lui mingea... deci e vorba de aceeasi jucarie pe care doi copii o impart si cu care se joaca pe rand. Chiar daca nu dureaza prea mult, dar e un bun exercitiu.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

danutz spune:

Sunt si io pe aici, obosita rau si cu o stare generala nu prea grozava. Dar o sa fie si zile mai bune...sper...
Vazut poze multe si frumoase, Beoaca, Julia, printesele de Mamaana, Garga, Alessuca, vazut si motanul bagat in nisip, salivat la casa Doniei, iar pozele lui Acs m-au incantat de-a binelea!
Voiam sa urez bun venit Brianei de Madaluta, sa vad daca Aelita ne mai zice ceva (tin minte ca la Sofia aveai niste arsuri!!!)
Nu am dispozitia necesara sa scriu mai mult...sunt in continuare alaturi de voi, traiesc cu voi tot ce mai fac fulguletii, va pup pe toate!

Teutz spune:

Salutare, dragele mele!
Am fost si noi s-o mai vedem pe pediatra, sa nu uite cum aratam. Alexia are 10,500 kg si 78 cm.
Acum cateva zile a spart gingia si al treilea canin, fara scandal si dureri. Noi suntem printre norocosii care n-au avut cine stie ce probleme cu iesitul dintilor. Cred ca i-am dat cu Calgel de trei sau patru ori, cand au iesit primii dintisori. In rest… n-a fost nevoie.

Vazut o multime de poze superbe cu fulguleti frumosi foc si mamici asemenea.

Danita, numai bine mamei tale!
Raluca, mi s-a facut pielea ca de gaina cand am citit prin ce spaima ai trecut! Bine ca ai fost pe faza si ca Adina e ok!
Acs, multi pupici de la noi pentru bursuci! Poza in care dorm toti trei in masina mi-a placut la nebunie!
Porumbita, ce treaba nasoala cu bancile! Bafta multa!
Ruxandra, sanatate multa baietilor si tie multa putere! Ma gandesc la voi. Sa fiti cu totii bine pana la plecarea in concediu.
Aelita, ce putin mai ai si tu! Nastere usoara si un baietel sanatos!
Yagmur, off, ce pacatoase sunt durerile de dinti! Multa sanatate!
Dianarus, sanatate multa lui Marc, sa scapati odata de tusea asta!
Donia, felicitari!!! E supeeeeer casa voastra! Sa o stapaniti sanatosi si fericiti!
Flore, felicitari! Sa fiti sanatoase amandoua!
Madaluta, bine ati venit acasa! Refacere grabnica!

Sanatate multa, multa copilasilor bolnaviori!


Teutz de Alexia Iarina (10.12.2006)

Ktrinel spune:

Madaluta, am citit cu emotie postarea ta…bine ati venit acasa!

Despre nisip : evident ca se face ca porcu, ca da nisipul pe-afara si apoi il baga inapoi…dar nu e normal ??? daca si din asta m-as stresa..in fond e afara, e in curte, dar chiar si in parc.…in mexic la gustat de multe ori…a vazut ca nu e prea alunecos, acum nu il mai gusta…ca sa ma dau si eu zen , nu am nici o problema cu murdaria la joaca…se tavaleste pe jos in voie, se taraste prin iarba, prin nisip, prin balta, mai gusta un fir de iarba …la noi imbracamintea nu e prea fancy, bodyuri si treninguri…pe mine nu o sa ma auzi niciodata la joaca : nu te du acolo ca te murdaresti, nu fa aia ca te murdaresti, …dar nu e mai putin adevarat ca e cam curat peste tot …nu vezi rahati de caine..

Donia spune:

danutz, ma tot gandeam la tine, dar am uitat sa iti scriu... de ce nu mai bei cafea? De aia te simti atat de obosita? Sper ca nu sunt alte probleme

quote:

---

Originally posted by Ktrinel
Despre nisip : evident ca se face ca porcu, ca da nisipul pe-afara si apoi il baga inapoi…dar nu e normal ???

---

Ideea e ca daca nisipul e in curte, prin iarba, nu mai e in cutie, si de aici mie imi cam reiese ca nu mai are cu ce sa se joace... ca daca ma bazez pe viteza mea de a cumpara nisip... de 3 zile ne tot propunem sa ajungem sa ne uitam la o tricicleta si n-am apucat nici acum

Fetele, ieri, azi, am realizat ceva si am vrut sa va intreb si pe voi, pe post de tema.
Carevasazica... luni si marti Cristi a stat cu baby-sitter, intai din cauza de test, apoi pe motiv de dentist. Pe langa ca nu a fost cu mine, a fost si inconjurat de copii, cu totii mai mari decat el.
Iar ieri era din nou la joaca, in curtea scolii Roxanei, din nou cel mai mic. Am stat la ceva distanta de el (cam 10 metri) si nu am intervenit deloc in joaca lui minute bune. Am observat cat de independent este, cat de bine isi gaseste locul printre alti copii, plus faptul ca nu s-a aruncat in cap cu prima ocazie in care s-a vazut nesupravegheat, adica nu a riscat nimic extrem. A incercat el sa urmeze cativa copii care s-au catarat pe unde el nu putea, dar daca n-a reusit si-a gasit alta distractie.
Si am remarcat ca de obicei la joaca eu sunt umbra lui, mereu la o jumatate de metru in spatele lui, mereu pregatita sa intervin. De regula il las sa incerce singur, sa se ridice daca a cazut, sa se catere pe unde poate, dar ideea e ca sunt mereu umbra lui, ca in caz de ceva mai grav sa fiu acolo ca sa previn sau ca sa repar.
Ori ieri ma uitam ca e atat de independent, ca i-a fost bine si fara mine in spatele lui...
Si ma intrebam cum sunteti voi, ati avut ocazia sa va observati, v-ati gandit pana acum la asta? Umbra, paravan, acoperis... sau ii aruncati din cuib si ii lasati sa zboare?

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.