Sezatoarea canadiana (91)

oanagabriela spune:

Simonna, "La multi ani" pentru Atomix, sa fie sanatos, sa creasca mare si sa aiba mult noroc!

A fost bine in weekend-ul lung pina azi, asa o vreme oribila, aproape de 20 mai, nu am avut demult...Acum dupa-masa a fost chiar frig, am iesit un pic la aer si ne-a baut bine vintul ...Oare cind mai vine odata caldura si la noi pe banchiza ??????????

Pentru cine vine in zona Decarie/Jean Talon, la Caré Decarie, la parter, aproape de garajul interior, este un magazin de lichidari, nu prea iti face impresie buna cind intri, dar cu putina rabdare se gasesc lucruri frumusele la preturi de nimic. Sigur ca nu tot timpul, trebuie sa treci mai des, dar de exemplu au tot felul de obiecte Tommy H. Eu mi-am luat pantaloni de vara Tommy H cu 10$, iar sotul tricouri f.frumoase cu 15$ (bineinteles noi). La fel canadiana mea de ski bleu am luat-o tot de aici cu 50$ si sint super multumita de ea iar lui Antonia i-am luat costumul de ski intreg portocaliu cu 20$. Trebuie sa recunosc ca in 15 ani de Canada nu am fost nici macar odata in State la cumparaturi (mai mult de lene)...dar stiu multi romani care se duc in mod frecvent.

Donia spune:

Frig, frig... dar tot am bagat un Marineland! Si a fost atat de bine, era lume putina, ne-am dat in tiribombe, ne-am uitat la orci si am zburdat in stanga si-n dreapta, alergand dupa copii. Ne-am inceput sezonul de vara

Denisa, fericito, vine mama! Tu incepi serviciul?

Simonna, multumesc pentru felicitari!

parpalak, La multi ani si voua pentru Paul, sa va fericeasca an dupa an!

Helbi, imi pare rau ca nu pot sa te ajut, am copii mai mici. Cu cadourile... tot discutam si noi periodic, atunci cand vine vremea sa plecam in Romania... si greu ajungem la cate o concluzie
Totusi, eu am vazut baieti mai mari care tin in mana ceva mic te-am lamurit beton... ca un fel de agenda electronica si care are jocuri... imi imaginez ca suplineste consola aia mare... nici la astea nu ma pricep, desi am mai incercat sa mai invat cate ceva...
Si mergand in SUA zilele trecute am vazut niste baieti de 10-12 ani care participau la o conventie Star Wars, imi imaginez ca e destul de popular la varsta lor, poate le iei un joc, o macheta...

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Podeanu spune:

Merci mult ptr raspunsuri Khristin si Mihaela.




Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face...

cge spune:

Repede si noi la raport pana nu adorm..

Si noi am petrecut un weekend linistit in familie, mai ales ca eu am fost 'on call' si din cauza vremii.
Dar e asa de bine sa stam si acasa, de obicei, in weekend rezolvam o multime de chestii, de data asta am fost linistiti.

Ana, si noi tot sportul asta cu aruncat si impachetat incercam sa il practicam.

Este incredibil cate lucruri am putut aduna in 10 luni.

Andreia, si eu m-am tot gandit cum sa te ajut, cred ca daca le-ai lua un card cadou la un magazin din Canada, de ex, Future Shop, Wallmart etc ar fi super multumiti si .. surprinsi.

Simonna, si Victor tot asa anul asta a tinut mortis sa il serbam acasa, si eu il banuiesc tot de motive ascunse cum ar fi sa vada dc ptr el muncim cat am muncit ptr ziua sora-sii.
"La Multi Ani" inca o data ptr Radu.

La discutii din astea delicate nu intru, dar si eu visez ca si Carmen sa muncesc numai 4 zile pe sapt, in ceea ce de-a 5-a sa imi rezolv in liniste taskurile gospodaresti, iar de weekend sa profitam in totalitate.

O sapt. buna,

Cristina,
mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005

helbi spune:

Donia, cred ca la Nintendo te referi tu:-)

Cristina, uite ca ideea asta cu cardul cadou nu mi-a venit pina acum, dar mai e timp, in caz ca nu gasesc ceva. Pot lua obline card-iö asta?!

Am vazut ieri niste costume de vara (maieu + pantalon 3/4) f frumoase, insa, nu mai aveau decat pt cel mare. Maine insa baga costume de fotbal si vreau sa merg sa le vad si in realitate, ca in reclama aratau f bine. Ma gindeam ca, ceva de genul asta ar putea apoi folosi in la mare.

Pt cei mari insa, nu am nici o idee. Adica, ce idei am eu nu le pot pune in aplicare ca-s grele si fragile (ceva specific Germaniei), Mai astept sugestii! si Va multumesc la toate care mi-atzi rasp.

O zi frumoasa!

nelia spune:

Revin pentru ca a trebuit sa culc fetele si nu am scris tot ce am vrut. Apoi am citit si ce viseaza Cristina... si eu visez la o altfel de societate. Daca mi-ar sta in putere, as face ziua de munca de 6 ore, am vorbit serios, as face concediul de maternitate de doi ani platit 100 la suta, dar nu din impozite si din taxe, ci ddin bani adevarati, adica nu sa se ia de la cei ce muncesc si sa se dea celor care nu o fac. Bineinteles ca voi fi intrebata da' de unde, dom'le. Si le-as raspunde: cautati si veti gasi! E o cauza nobila, sint copiii nostri, sint viitorul nostru! Si al lor! Mai taiati din razboiul din Afganistan si de prin alte parti, mai taiati din programele pompoase care nu ajuta la nimic, mai taiati din recherche-uri facute numai ca sa se caute ceva, chiar daca nu se gaseste nimic si bagati acolo unde e jalea mai mare: in cresterea si educatia copiilor. In fiecare societate, cu mici exceptii, aceasta grija este lasata pe seama familiilor si, in special, a femeilor, a mamelor. Acestea, dupa ce isi aduc aportul la bunastarea societatii si a familiei, vin acasa si continua munca: tot ele, cu ceva ajutor, la unele mai mult, la atitea altele mai putin, din partea sotilor, continua munca acasa, gatind, spalind, facind lectii, avind grija de copii. Iar daca nu muncesc, se pun de-a curmezisul mersului societatii si o fac pe cont propriu: nu tu bani, nu tu pensie, nu tu asigurari si beneficii sociale. Asa ca eu, daca as putea, as face:
- ziua de munca de 6 ore pentru toata lumea (cu acelasi salariu ca pentru 8, cu cit muncesti mai mult cu atit consumi mai mult, cu atit e nevoie de mai multa munca, deci mai multe ore de munca).
- doi ani de concediu de maternitate sau paternitate, la alegere, cine vrea, platit 100 la suta, parte din cotizatiile facute pentru atunci, parte din bani de la buget, adusi din investitii, nu culesi din salariile celor care muncesc.
- inca un an, as face ziua de munca de 4 ore pentru mame sau tati, daca vor, nu-i obliga nimeni, pentru ca un copil de la doi la trei ani are inca mare nevoie de parinti. Restul as completa cu o alocatie pentru parintele care sta acasa cu copilul. As merge si mai departe si as oferi ajutor mamelor sau tatilor care vor sa stea acasa cu copilul sau copiii pina mai tirziu, spre 10-12 ani.
Daca vor, daca nu se pot intoarce oricind la cele 6 ore de munca obligatorii pentru toti si cine vrea mai mult, poate sa faca si 8, ca nu se supara nimeni. Abia atunci ar fi o societate cu drepturi egale pentru toti, si cei care vor la munca, si cei care vor acasa sau si la munca si acasa. La alegere, pentru toata lumea.
Utopie? Vis care poate deveni realitate? Nu stiu, eu una asa gindesc. 8 ore de munca, plus doua pe trasport daca nu ai serviciul aproape de casa mi se par multe pentru un adult, si bineinteles ca si pentru un copil. Poate ca nu sint realista, poate ca sint idealista, nu are importanta, eu asa as vrea sa fie. Cine mai vrea ca mine? Sau poate aveti alte propuneri si mai si...

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

nelia spune:

Simona, acum am vazut: la multi ani pentru Radu! Sa va traiasca sanatos!

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

nelia spune:

Tot eu... Simona, am recitit mesajul cu pricina si cred ca, s-ar putea sa ai dreptate pe undeva. Nu pentru tot mesajul, pentru ca am vorbit la persoana I, era vorba de mine, asta e intarita de faptul ca am zis ca si voi ati trecut prin ce trec eu. Dar exista un pasaj scurt, de citeva rinduri, in care am generalizat si am spus ca eu cred ca bla-bla-ul insirat de mine (uite ca inca nu mi-a iesit din cap, daca ai sti cit de serioasa eram cind am scris si ce adinc am simtit tot ce am scris!, pentru ca eu chiar sint deprimata din cauzele descrise) se refera in general, la orice societate, familie... Am spue ca eu cred ca o relatie se construieste in timp, inclusiv cea dintre parinti si copii. Da, acolo, iti dau dreptate, poate ca in locul tau m-as fi simti atinsa, desi, crede-ma, pe cuvint de pioner, ca nu ma gindeam nic la tine, nici la altcineva, ci tot la mine. Exista o suferinta in mine care m-a facut sa scriu paragraful cu pricina, si am exprimat-o imediat dupa paragraful cu pricina, si anume relatia cu mama mea. Nu e o relatie rea, dar nu e cea care ar fi trebuit si ar fi putut sa fie. Si eu pun asta pe seama faptului ca am crescut departe de familie pina la 11 ani. Bine, ca nu e acelasi lucru cu sa fii ziua plecat si sa vii seara acasa si in weekend, dar sa-ti vezi totusi parintii si sa traiesti cu ei in aceeasi casz... Si nu e obligatoriu sa fie pentru toti la fel, aici am gresit ca am generalizat si pentru asta iti cere scuze tie personal si altora daca s-au simtit deranjati, promit sa fiu mai atenta. E drept ca nu m-am gindit nici un moment cind scriam acele lucruri personale ca cineva care citeste ar putea sa se simta deranjat si, sincer, desi acum, trasa de mineca de tine, vad ca ar putea deranja pusa problema din prisma altuia, tot nu inteleg de ce, atita timp cit asta a fost alegerea si totul este bine acum, cind copilul a crescut. Dar eu una, nu reusesc si nu voi reusi sa fac niciodata cu trei copii in doua sau trei ore, de la 6 la 8-9 ce as face de la 3 la 9. Asta e problema si mi-e frica ca-mi va afecta relatia cu ei, frica bazata desigur si pe experienta mea. Si includ si ajutor, la menaj dimineata, cind sintem plecati, o bona dupa-amiaza sau cineva care sa ma schimbe mama cind nu mai poate... sint mai comoda decit se pare si daca se poate, de ce nu... totul e sa-ti permiti. Vorbesc de perioada de pina in 10-12 ani a fiecarui copil de-al meu, ca dupa aceea, asa cum am spus, mai cresc si singuri si chiar e indicat sa o faca si eu doar sa-i ajut acolo unde au nevoie de mine. Nu exista ceva ideal, societate, femeie, barbat, ci doar idealul de ceva, in cazul meu asta ar fi idealul de societate si de viata pe care mi-ar placea sa o duc.

Pe de alta parte, eu stiu ca lucrurile simtite acut acum de mine se vor aranja si asa cum am stat acasa, asa ma voi duce la servici si, intr-un timp mai lung sau mai scurt, voi face din asta o obisnuita, un reflex si voi fi sigura ca asa e normal sa fie. Asa ca, as vrea sa nu fie generalizat deloc ce am spus si ce spun, e parerea mea personala, unele vor simti la fel, altele nu... dar asta nu inseamna neaparat ca sintem impartiti in doua tabere care e musai sa se razboiasca. Avem destule razboaie in rest...

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

columbiana spune:

intr-una din conversatiile mele cu psihologul lui Tudor, cind ma tot plingeam ca statul canadian nu ma ajuta sa-mi recuperez copilul, si ca nu este nici normal nici uman ca terapiile pentru copii cu autism sa nu fie subventionate de stat (si sunt mii de copii bolnavi in America care asteapta ani de-a rindul fondurile si pierd sansa unei vieti normale din cauza lipsei banilor sau a proastei redistributii sau a incompetentei celor ce au fondurile, tipul (un titrat, excelent profesionist) mi-a pus o intrebare : tu ai venit aici sa-ti vindece Canada copilul?
de atunci n-am mai abordat niciodata problema asta........

http://www.floriinro.ro/


credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul

pitilache spune:

Noul capitol 92.