Sezatoarea canadiana (91)
Raspunsuri - Pagina 21
mimitete spune:
Nelia,
Ceea ce descrii tu este UTOPIE. Fondurile statului provin toate din taxe si investitii (in general falimentare), taxe de la firme si institutii si taxe de la particulari + o parte din profitul companiilor de stat (Hydro Qc de ex). Deci pt a se oferi macar o parte din ce visezi tu exista o singura solutie, sa-i taxezi si mai mult pe aia care oricum platesc 50% taxe acum si cind au nevoie de ingrijire medicala stau 9 luni sau mai mult sa li se dea rendez-vous la medic.
Ca ne place sau nu, exista o singura desaga cu bani a statului, depinde cum o gestioneaza fiecare la fel ca si bugetul unei familii. Pt unii este mai important sa se investeasca in sanatate, pt altii in educatie, altii in ajutor pt cresterea copilui sau investitii militare,etc.
Niciodata nu o sa poti sa ii ai pe toti multumiti.
Cresterea taxelor (asa cum este in Qc) duce la reducerea investitiilor, exodul companiilor si evident micsorarea locurilor de munca, exodul specilaistilor si nu numai,etc. Efectul final sint si mai putin bani la buget si deci punga din care se imparte devine si mai mica.
Nu societatea este responsabila pt cresterea copiilor caci nu societatea a decis pt tine ca individ (nu ma refer la tine) daca sa-i faci, cind sa-i faci si citi sa-i faci. Interventiile statului in planificarea familiei sint in general dezastruoase.
Statul are insa obligatia,cel putin in Ca, conform legilor in vigoare sa ofere tuturor rezidentilor asistenta medicala gratuita ori ei nu sint in stare sa ofere asta ... intre concediul 100% platit de 2 ani si faptul ca Ana asteapta de luni de zile pt tratament care nu e nici acoperit de Healthcare, eu aleg fara ezitare prioritatea sanatatii.
Intentia mea nu este sa aprind iar o polemica unde e mai bine caci fiecare si-a ales locul unde traieste acum in urma criteriilor lui. Vreau doar sa spun ca tu visezi un stat care nu exista, Franta are un sistem medical mult mai bun dar are 3 luni de concediu de maternitate !! SUA are taxe mult mai mici si 3 saptamini neplatite de concediu de maternitate...
In final, unii sint mai buni gospodari sau mai bine zis gospodaria lor corespunde prioritatilor tale de moment.
Eu nu stiu cum ai fost crescuta tu, dar eu ma trag dintr-o intreaga generatie de copii de "bloc" la care amindoi parintii munceau dar nu am simtit nici lipsa dragostei, nici a atentiei si mama nu avea ajutoare la curatenie si mai si petrecea o buna parte din timp la cozi
.
Mie imi pare rau ca treci prin acest zbucium sufletesc dar in fond nu te obliga nimeni sa te duci la lucru daca ti se rupe inima ca nu petreci suficient timp cu ei.
Mult succes,
try spune:
Ktrinel, nu se mai poate, cu doi plozi dupa mine e imperios sa-mi iau carnetu’. Ma simt legata de maini si de picioare. Acu’ nu-sh cum o sa-l iau si din a cata, dar ma straduiesc. Inca n-am inceput orele cu intructor ca e super ocupata tipa, dara daca vad ca ma tine cu 2 ore/sapt ma duc si iau ore cu altul nene. Pai io mi-am sacrificat long wee ca sa termin cat mai repede cu amantarele alea de ore in clasa si acu’ ma tine instructorul pe loc cu 2 h/sapt? Incepand cu 3 iunie am voie sa dau ex., dar eu nu pot scapa cu doar 10h de condus, imi trebuie practica la greu. N-am condus deloc de 6 ani (am avut 2 tentative cu sotul sapt. trecute, dar mi-am dat seama ca nu ajung prea departe). Sper sa ma simt destul de confortabil cu condusul pana la sfarsit de iunie sa imi pot programa examenul pe atunci.
A propos de cine sunteti, ma intreba si pe mine una ieri in Tim Hortons daca nu cumva sunt Lindsey. O fi ceva prin aer, mai stii?
La multi ani atomixului Simonei si la multi ani Antoniei cu intarziere.
Nelia, cand l-am lasat pe alex acasa la un an de zile, am plans o saptamana. Mergeam cu Go-ul si plangeam pe infundate, la birou eram tot cu lacrimile pe obraz (noroc cu era cubical-urilor) si tot ce te macina acum pe tine m-a macinat si pe mine. Si, desi l-am lasat cu mama, nu la gradi sau cu o bona, n-am vazut nici un avantaj si nici o diferenta: pt. mine durerea era ca eu il las acasa, nu mai conta cu cine il las acasa (mai tarziu insa a venit o vreme cand am realizat ca nici acest lucru nu e de neglijat). Si cand am vazut ca ajung acasa la 6 seara si ca mie-mi raman 2.5h cu el, m-am dus la sef si i-am cerut sa-mi acorde program 8-4 caci e f. dureros pt mine ca mama dintr-o data sa trec de la 12-16h/zi cu copilul meu la doar 2.5 h. N-a fost o problema sa mi se mute programul. Sunt o persoana matinala si n-am probleme cu sculatul si as fi in stare sa vin si de la 7 (chiar daca asta ar insemna sa plec de-acasa la 5:30) doar ca sa ies mai devreme de la servici si sa simt ca pot sa sparg avioane si eu acasa (nu ma refer la treburile casnice, ci la toate cate mi le propun cu copii mei si nu nu reusesc si care, overall, imi aduc insatisfatii), dar suntem firma care depindem f mult de relatiile cu clientii si trebuie cat de cat sa acoperim programul clasic de 9-5. Cu putina bafta pe perioada verii trecem la program scurt vinerea (pana la 1,5-2 pm).
Cu adrian a fost mai simplificata treaba, deja trecusem prin valtoare, deja stiam ce inseamna resemnarea si ca in timp ne obisnuim cu toate, ne adaptam la orice situatie si, implicit, si ei se adapteaza. Incerc sa condensez mai multe in acelasi timp, sa fiu mai calitativa cand vine vorba de relatia mea cu copiii. Cand deja ai 3 mie deja mi se pare ca problemele de genul asta nu se amplifica doar cu o treime, ci se dubleaza.
Stiu ca ceea ce te deranjeaza acum nu e felul cum te simti si cum te vei simti tu cand vei incepe serviciul, ci te deranjeaza tocmai situatia asta: ca vei fi nevoit sa faci astfel de compromisuri si ca apoi incet incet te vei obisnui si ti-e teama poate pe undeva ca nu vei ajunge acolo unde vei vrea vis-a-vis de relatia ta cu copiii, educatia lor etc. Insa am inteles in timp ca si acest mers la servici nu este o chestiune complet negativa. Nu ma refer aici la avantajele unui venit suplimentar in casa, ci ma refer la niste lucruri bune pe care le au de invatat si copii din acest efort al nostru. Asta ii pune in situatia de a lua decizii mai de mici, de a fi mai responsabili mai de mici, adica de a experimenta o serie de lucruri si situatii care sa le confere un plus in raport cu alti copii care au fost secondati de mama pana mai tarziu.
Majoritatea mamelor trec prin decizia acestui compromis si cred ca depinde de fiecare familie in parte daca si in ce masura acepta acest compromis: servici vs. stat acasa. Si am spus familie pt ca, da, e o decizie care nu apartine numai noua, mamelor.
Nu uita un lucru insa: ca daca nu stai cu ei pana la 10 ani nu inseamna automat ca ar fi mai bine pt ei decat daca ai merge la servici in acest timp. Normal ca situatia nu ar fi identica, insa nu-i musai ca situatia sa fie mai rea, ci poate fi doar diferita. Da, ar pierde o serie de lucruri pe de o parte, dar ar avea de castigat altele. De cele mai multe ori mersul la servici in detrimentul statului acasa nu aduce chiar atat de multe dezavantaje copilului (cresterii si educatiei lui), ci mai degraba as zice ca noi suntem cei mai pagubiti pt ca shtachetele tot sus vom incerca sa le mentinem (in privinta cresterii si educatiei lor) si ca urmare vom fi nevoiti sa facem x lucruri nu in 16h pe zi, ci in doar 3-4 h/zi si sa recuperam ce putem in weekenduri.
Dar stiu ce simti. Dincolo de orice ratiuni pe care incercam sa le contruim pt a ne argumenta intoarcerea la servici, exista mereu un sentiment de esuare, de fail cand te vezi nevoita sa pleci de-acasa. Din pacate insa nu-ti vei putea gasi o forma de liniste decat dupa ce vei trece efectiv prin experienta asta, adica dupa ce te vei intoarce in campul muncii si va trece un timp, atunci vei reusi sa gasesti si parghiile sa atenuezi sentimentul (asta pt a te simti tu mai bine) si resurse sa concentrezi totul intr-un timp mai scurt (asta ca sa reduci cat mai mult diferenta intre ceea ce ti-ai dori sa faci pt copii tai si ceea ce poti realiza in fapt pt ei).
De-abia dupa ce-am plecat la servici dupa adrian am inteles ca totusi nu-s numai lucruri negative care reies din intoarcerea la servici. Cateodata, cand mi-e greu sa vad partile bune ale unei situatii, incerc sa ma uit un pic si la cei care nu au nici macar jumatate din pahar plin. Cum ar fi fost sa fiu un single mom cu doua joburi si care sa-mi vad copiii doar o ora inainte de a-i pune la culcare? Uneori astfel de lucruri te ajuta sa pretuiesti si putinul care-l ai.
Te gandeai la un moment dat ca Agatei ai reusit sa-i oferi niste ani buni de petrecut impreuna, dar ca Lisandru nu va avea acest privilegiu si asta ti se pare nedrept fatza de el. Nu uita ca situatiile sunt diferite si orice am face, acesti copii ai nostri nu se nasc egali si uc drepturi egale. Numai prin prisma faptului ca se nasc pe rand, ei vor benficia de cu totul alte lucruri. Agata da ,a beneficiat de x an icu tine acasa, insa Agata a fost si va ramane mereu primul dintre copii. A fi dezchizator de drumuri nu-i usor, pe ei, pe primi icopii ne-am testat si skills-urile de parinti si tot. Deci poate fi si-un minus.
Prin comparatie, Lisandru probabil nu va beneficia de atatea ore petrecute cu mama precum a beneficiat Agata, insa lisandru beneficiaza de 2 lucruri foarte pretioase: 1.) doua surori mai mari care ii vor colora viatza intr-un mod iremediabil, fara discutie benefic (Agata nu s-a nascut in aceasta postura, a trebuit sa dobandeasca mult ma itarziu decat Tudora si Lisandru notiunea de a avea si de a fi frate/sora) 2.) experienta voastra de parinti deja ajunsa la al treilea copil (si in special a ta). Tu printr-un singur gest, acum ii poti transmite lui Lisandru de 3 ori mai mult decat i-ai transmis probabil Agatei la acea vreme. De ce? Prin simplul fapt ca acum esti experta, esti deja la a treia experienta, iar asta ti-a permis sa dobandesti capacitatea de a infuza intr-o singura doza de n ori mai multa informatie si afectiune decat erai capabila la agata.
Deci unii castiga pe-o parte, altii pierd pe alta parte, intotdeuna e o balanta si nu trebuie sa uitam niciodata toate cate sunt puse-n taler, atat de noi, cat si de randuielile lumii, mersul lucrurilor. De-aia cred cu tarie ca nu trebuie sa cautam sa oferim copiilor nostri totul in mod egal dpdv cantitativ (fiecare bicicleta, ii iei unuia casa, le ei la toti etc.). Tocmai pt ca sorta le pune in taler portii diferite, iar noi trebuie sa facem posibil ca ei sa fie egali per total (nu doar din punct de vedere al daruirilor noastre), iar daca asta inseamna sa imparti diferit painea de la masa, atunci eu vad o justificare in a o imparti, pt ca per total trebuie sa ne intereseze echilibrul tuturor implicatiilor. Nu stiu daca am reusit sa redau ce-am vrut sa spun. Poate ca exemplificarea asta e mai buna: daca sunt intr-o pestera cu copii mei, izolata de nameti si tot ce am de mancare o bucata de paine, atunci painea ai o impart in asa fel incat sa dau sanse egale ambilor sa supravietuiasca pana vine sa ma salveze cineva de acolo, iar daca asta insemana sa-i dau celui mic bucata cea mai mare de paine, atunci o fac.
Hai ca am scris mesajul iar din franturi si pauze nenumarate, nu mai stiu daca am continuitate in idei sau nu.