Sezatoarea canadiana (91)
Raspunsuri - Pagina 12
nelia spune:
Da, Carmen, vreau. Mi-a trecut supararea, ca am vorbit dimineata cu Octav, nu ca ar face-o, dar s-au schimbat un pic datele problemei. I-am dat de citit si tema pentru acasa... si mai discutam
Cge, stiu, dar la nivel de principii vreau sa lamurim problema acum, inainte de a face ceva, ca sa nu acumulam frustrari.
De fapt, problema e un pic mai complicata. Cred ca, din cauza oboselii acumulate si a stresului, am intrat intr-o usoara depresie post-natala si observ lucruri care, in conditii normale, trec neobservate. In ultimul timp sint scoasa oarecum din viata fetelor, adica luni si miercuri ele stau pina la 5.30 la scoala, le ia sotul si le duce la vecina de sus, iar cind me intoarcem la 21.30, ele dorm. Deci, doua zile nu stiu nimic despre ele, nici cum si-a facut Agata lectiile, nici ce au mincat, nici cind au adormit, nici ce au mai facut. Marti, joi si vineri se ocupa sotul de ele dupa-amiaza, eu doar fac de mincare, ma ocup de haine si le pup inainte de culcare. Asa, tot sa ai copii... pe de o parte. Pe de alta parte, nu-mi place, sint rupta de ele, nu ma mai simt implicata in viata lor. Si imi dau seama ca asa ar creste daca as pleca la servici toata ziua, lucrul pe care trebuie sa-l fac la anul, si asta ma deprima ingrozitor. Consecintele nu au incetat sa apara: Tudora e mica si imi simte lipsa, plinge dupa mine, se trezeste din somn noaptea si vrea sa nu plec de linga ea, sa o tin in brate, ma intreaba mereu de ce nu stau cu ea, unde ma duc... La Agata, pentru ca e mai mare, consecintele sint de alta natura: nu ma mai asculta, abia asteapta sa stea cu la Service de garde, unde nu e mama sa o streseze cu temele obligatorii si nu o obliga nimeni sa faca ceva suplimentare, sa stea cu vecina, unde maninca ce vrea si face ce vrea, pentru ca nu e mama care sa stea cu gura pe ea... Eu o inteleg, pentru ca am fost copil si stiu cum e sa scapi un pic de autoritatea parintilor, mai ales de gura mamei, care te obliga sa faci atitea lucruri, care chiar daca ti se spune ca sint pentru binele tau, de cele mai multe ori nu ai chef sa le faci... Dar mie imi pica prost acum sa vad si sa aud aceste lucruri, pentru ca sint intr-o pozitie ingrata: pe de o parte, scoala si apoi va veni serviciul imi afecteaza clar cresterea copiilor si relatia cu ei, pe de alta parte, nici nu pot sa nu-mi asum rolul de persoana care obliga pentru ca tot ce le cer sa faca e pentru ele, pentru binele lor si nu pentru mine: spalatul pe miini, pe dinti, schimbatul de haine, strinsul jucariilor, ordine in camere... Aceste lucruri cind vin de la unul strain, le faci si gata, nu prea stai sa comentezi, cind vin de la parinti, mai ales de la mama, simti asa ca ai dreptul sa te revolti, sa faci mofturi, figuri, sa refuzi, sa negociezi, sa comentezi pina in pinzele albe... ca doar e mama, si daca ea nici cu ea nu poti face asa, atunci cu cine!?! Si nu ma simt deloc bine in pozitia aceasta ingrata ca mama si faptul ca incep sa constientizez ca nu ma voi putea ocupa de copii asa cum vreau eu, pentru ca trebuie sa ma duc la munca si imi dau seama ca in atunci cind copilul sta de la 8 la 6, in fiecare zi, pina cind se face mare, departe de tine, nu ai nici macar timpul necesar de a-l cunoaste cum trebuie, lucru esential pentru a pune bazele unei relatii sanatoase, de la om la om, nu de la parinte la copil si invers... nu face decit sa agraveze ceea ce simt. Si cu cit ai mai multi copii, cu atit totul devine mai greu, chiar daca si frumosul se inmulteste. Pentru ca eu sint de parere ca orice relatie, chiar si cea dintre mama si copil, nu vine de la sine, se construieste, ca orice relatie de altfel, dar orice constructie cere timp si energie, si deschidere, si comunicare... si daca acorzi acest timp si aceste lucruri, rezultatele pot fi nesatisacatoare sau chiar dezastruoase...
Ma rog, stiu ca toate ati trecut prin asta, cind v-ati separat de copii, la mine poate ca si faptul ca, de cind ii am am fost totul timpul cu ei si linga ei, acutizeaza felul in care vad lucrurile acum, si sper ca va trece, ne vom obisnui cu totii... Dar esenta problemei descrise ramine si cred ca e valabila pentru orice familie si pentru orice relatie parinte-copil, in toate timpurile si aproape toate societatile. Eu am fost crescuta de bunici, deci nu am stat linga parinti. Am construit si dezvoltat o relatie frumoasa cu bunicul meu, a fost si va ramine pentru mine omul care mi-a marcat viata cel mai mult, o iubesc pe mama mea si o respect pentru tot ce a facut pentru noi, dar relatia (in sensul adevarat al cuvintului) dintre noi e inexistenta sau e bazata doar pe glasul singelui: stiu ca este mama mea, ea stie ca sint copilul ei si ne iubim si intelegem ca atare... dar din pacate, doar atit. Si e atit de putin! De multe, de prea multe ori in viata am avut nevoie ca intre noi sa fie mai mult.
Ei, de la aceasta pozitie ingrata ca mama, trec la cea de sotie si femeie. Aici e mai grav, ca e vorba de doi adulti, unde lucrurile se pun pe tapet altfel. Sotul meu e un sot model, un baiat de nota 10, practic nu am ce sa-i reprosez. Ca tata nici atit... Dar... soun doar ca femeia e tot femeie si am asa senzatia ca indiferent ce am face, nu prea ne putem schimba conditia, decit daca ne pune complet de-a curmezisul a tot ceea ce e femeiesc, lucru care iar nu-mi convine. Pentru ca, daca sotul meu nu intelege ce e mare lucru sa pui un sterilet (intelege si nu vrea sa iau anticonceptionale si nu vrea metode din astea definitive, in concepia lui si probabil ca are dreptate, pot actiona intr-un fel neplacut asupra psihicului si a increderii in sine), nu intelege ca o treaba cu risc facuta asupra corpului ingrijoreaza si iti da o stare de nesiguranta... Nu intelege, nu intelege, sta pot sa o accept si sa inteleg chiar, dar cred ca cel mai tare m-a socat faptul ca pina si el crede ca aceasta este o treaba de femeie! Nu ma pot abtine sa nu ma intreb cam cum sta situatia in general, stiind ce barbati exista pe pamintul asta si cum gindesc vs. de femeie si de corpul ei. Gata, m-am racorit, ignorati daca nu vreti sa cititi, dar aveam nevoie sa spun cuiva, cred ca nu prea sint barbati pe aici care sa citeasca.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
carmen77 spune:
Referitor la mersul la munca si relatia cu copiii, clar am trecut toate prin asta, si eu sincer vad o singura solutie: job part time. Asa produci ceva si te simti utila, bugetul familiei se echilibreaza .. si ai timp si de copii. Din pacate insa nu in toate domeniile joburile part time sunt disponibile ... 
, eu daca as avea posibilitatea asta ... as sari pe ea ca pe painea calda.
POZE NOI 
Carmen 
si 
Matei Gabriel + Marc David
nelia spune:
Asta e si visul meu, Carmen, pentru urmatorii ani, dar nu stiu daca il pot realiza. Tu ai lucrat intre copii, eu nu, si de aceea imi vine tare greu sa ma despart. Bine ca urmeaza o vara in care sint libera si apoi inca un an in care voi sta mult cu ei, dupa aceea... Offf! Ideal ar fi sa pot sta linga toti cum am stat cu Agata, care a avut noroc cu cei mici, adica pina pe la 8-9 ani. Dupa aceea, se mai descurca ei si singuri, dar baza e formata.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
try spune:
Carmen, 6% eroare …. cam mare… ca nu prea vreau sa fiu prin alea 6 viitoare mamici de care se vorbea in descrierea cu pricina .
Nelia, vorba aia “identic si la fel” – nu ma deranjeaza deloc comparatiile facute cu alti copii si si eu discut cu prietenele spre ex. diverse comparatii intre copii mei, dar la fel: o fac strict cu titlu de obiectivitate, ca observatie si analiza a temperamentului, firii, discutii intre mamici despre copii in fond. Nu o fac sa ma falesc sau sa atrag laude (cand ma laud cu ceva ce-au facut ei o fac cu mandrie pt ca e o dovada a evolutiei lor si asta nu poate decat sa ma bucure) si stiu unde-i locul fiecaruia din copiii mei cand vine vorba de comparatii cu altii. Din pacate insa la noi aprecierile despre care spuneam sunt intr-un singur sens: alex. Caci, daca azi primea unul si maine altul, nu ma deranja deloc situatia.
Legat de legarea trompelor, eu nu o vad decat cu o singura hiba: caracterul permanent. In rest, nu-ti afecteaza nici unul din echilibrele organismului: ovulatia se produce normal, iar balansul hormonal nu e afectat in nici un fel. Singura obiectie pe care o am eu vis-a-vis de metoda asta e ca e o metoda definitiva (ma rog, chiar daca se vorbeste de niste sanse de reversibilitate, ele sunt f mici).
Daca s-au intamplat cazuri de sarcina cu trompe legate dupa parerea mea s-a intamplat ori pt ca s-a slabit din intamplare una din legaturi (ghinion de nesansa), ori n-a fost dr. prea atent la legare etc. Ca prin alta parte decat prin tub n-are cum sa ajunga blastocitul in uter si sa se implanteze, deci legatura aia s-a slabit cumva.
Ktrinel, acum ti-am vazut pozele dupa ce au tot zis fetele de ele. Le-am scapat.
Pupici la smecherutza de Julia, mi-a placut la nebunie de ea in lada cu nisip si-mi place ca o lasi libera sa isi puna nisip si-n cap daca vrea, important e sa se simta bine. Carutza de-aia cu usitza am ochit si eu pt baietii mei (ca m-am gandit c-o sa le placa sa tot urce si coboare pe usitza aia), dar in final le-a luat soatza una cu acoperis.
Carmen, si noi tot fabrica de baieti credem ca suntem.
Nelia, mie mi-a venit un pic a zambi pe sub mustati cand am vazut ca vrei sa-l trimiti pe sot la vasectomie, dar am zis apoi ca stii tu ce stii daca te duci sa ii propui treaba asta. Acu’ ce sa-ti zic, e barbat si barbatii nu prea fac de-astea… Dau si eu o bere daca-l gasesti pe nenea ala altruistu’ de si-a facut vasectomia. Ideea e ca noi si ei suntem doua naturi diferite si de mutle ori nu reusim sa ne intelegem naturile.
Pt ultimul tau mesaj… two thumbs up. Referitor la ultima presupunere… te inseli.
Mihaela, bafta multa la cautari, tinem pumnii sa iasa cum e pe placul tau. Daca dai de ceva bun, dar e departe, poate luati in calcul o mutare…
Magdone, hai ca respiram adanc si noi pt tine, mai trimitem prin posta niste energie si poate te simti usoara iar ca fulgu'. Mai e un pic si scapi, dar apoi cine vine sa ne povesteasca cu ochii-n lacrimi de emotie ca-si tine minunea-n brate... M-oi lecui vreodata de imaginea asta a bebelusilor? Nu cred...
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic" Alex (3 ani) si Adrian (1.5 ani) ..... poze I, www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank"> II si III
columbiana spune:
Nelia, tot ce scrii este atit de adevarat...mie nici nu-mi mai vine sa zic nimic cind ma uit in urma la cei cinci ani de Canada, care m-au inbatrinit cit 100, fizic dar mai ales psihic.
Am trecut anii astia batind la usa spitalelor din Montreal, intre negocieri, telefoane, rugaminti, amenintari...platind terapii de mi-au sarit ochii, citind nopti intregi despre tot ce inseamna terapii comportamentale, facind o scoala nu prea usoara si cu job in paralel aproape tot timpul pe linga; la asta adaug barbatu-meu aproape niciodata acasa- deci aproape lipsa la apelul inpartitului sarcinilor casnice sau parintesti, dar care in schimb a muncit toti anii astia zi-noapte/saptamini pe santier de i-au sarit capacele pentru a-mi asigura partea financiara mie si copilului;
eu zic ca atit timp cind exista sanatate, restul sunt...trecatoare; si mai zic ca intotdeauna trebuie sa pierzi ceva ca sa cistigi altceva in schimb
http://www.floriinro.ro/
credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul
columbiana spune:
Maru, sanatate si refacere rapida!!!
Oana, LA MULTI ANI ANTONIEI,si tot ce va doriti voi pentru ea!
http://www.floriinro.ro/
credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul
Denisam spune:
Oana, LA MULTI ANI ANTONIEI,SA FIE SANATOASA SI NOROCOASA!
Try-sorry,dar legarea trompelor nu are caracter permanent,e reversibila.
Imi dai mie 2 coktailuri din alea meseriase de am baut in Mexic-nisipuri miscatoare parca ii zicea
sau mai binemergi la concertcu Tina Turner si mine
ca eu stiu 2 barbatzi care au vacsetomia facuta,unul canadian si unul roman. Pupici la baietzi!
Denisa 'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007)
try spune:
quote:
eu zic ca atit timp cind exista sanatate, restul sunt...trecatoare; si mai zic ca intotdeauna trebuie sa pierzi ceva ca sa cistigi altceva in schimb
adevar graita-i.
Denisa, nu-i punem la socoteala pe-aia straini caci educatia lor e un pic mai evoluata. Noi romanii mostenim muuulte tare in ce priveste relatia barbat-femeie, modul de abordare al ambilor parteneri si desi generatiile tinere vin din spate, vad ca tot e tendinta de a prezerva aceste tare. Asa ca te rog frumos pe canadezu' ala sa-l scoti din calcul
, ca astia ua mancat ceva mamaliga in plus pana au ajuns aici. Raman datoare doar un coctail, de acord? In mentalitatea romaneasca inca trebuie sa explici unui barbat de ce trebuie/e necesar sa-ti fie alaturi in sala de nasteri (in caz ca tu vrei asta), inca e o raritate sa vezi un barbat iesind singur afara la joaca cu copilul, exemple o mie. E vorba de departajarea asta a treburilor ce sa desfasoara in interiorul si in jurul unei familii. Fiecare parte considera ca implicit anumite lucruri cad in responsabilitatea celeilalte parti. Sunt niste presetari, daca vrei sa le numesti asa. Si pana or ajunge barbatii sa faca vasectomii cot la cot cu legarile de trompe la femei mai trebuie sa curga multa apa pe Dunare.
Ne-om fi emancipat noi femeile, dar de aici si pana la acceptarea de catre barbati a acestei emancipari mai e cale lunga. Pur pariu ca nici canadienii nu se inghesuie ei la vasectomii, insa rata e ceva mai mare decat la romani, spre ex.
Si ca sa vezi ca pestele de la cap se-mpute... nici macar domeniul cercetarii nu se omoara sa scoata alternative multiple de contraceptie pt barbati. Probabil ca 99% din cercetare (ca efort si ca finante) tot pe contraceptia la femei se concentreaza. De ce? Ca nu exista cerere. Este inca un subiect tabu in multe familii si culturi.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex (3 ani) si Adrian (1.5 ani) ..... poze I, www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank"> II si III
carmen77 spune:
Try, sa nu crezi ca, canadienii nu se inghesuie ... uite aici: http://www.uptodate.com/patients/content/topic.do?topicKey=~TDEa14Qu4S2bT . E adevarat ca e vb de americani, insa si canadienii cred ca sunt tot pe acolo. Deci 1 din 5 barbati peste varsta de 35 de ani au operatia asta facuta, si e cea mai raspandita metoda contraceptiva la cuplurile casatorite in SUA. Si ca fapt divers, mai tre sa pregatesti un cocktail, ca mai stiu si eu un roman care a facut-o . Eu cred ca aici suntem si noi de vina, femeile, ma refer, pentru ca acceptam orice kk, si presupunem ca sotii nostri nu ar face niciodata asa ceva pentru ca asa e ... cutuma romaneasca.
POZE NOI
Carmen si Matei Gabriel + Marc David
Lorelai spune:
subiectul asta cu vasectomia e foarte delicat. eu l-am adus in discutie acum citeva luni la sezatoare dar nu mi-a raspuns nimeni
. pe mine ma bate serios gindul sa il discut cu sotul dar nu stiu cum sa abordez problema. el ar mai vrea un copil (daca ar fi baiat ar fi si mai bine, zice el) dar eu nu prea m-as mai avinta. motive am tone: aproape 40 de primaveri, tratamente de fertilitate, sarcina ff grea, nastere prematura (asta dupa muuulte incercari esuate) etc. probabilitatea sa fie totul ok de data asta e mica si nu m-as risca. as mai vrea inca un copil (eu tot fetita as vrea) dar mi-e frica sa o iau de la capat. sint foarte deschisa la ideea de a infia dar nu cred ca asta e ce vrea sotul.
anyway, astept sfaturi de la cele care au discutat cu sotii despre vasectomie. cum au reactionat? eu i-as propune sa congelam niste gigei, just in case. daca e sa mai fac un copil va trebui sa fac inseminare oricum asa ca e bine sa fie acolo. il mai las un pic, poate ii iese ideea asta cu al treilea copil din cap, dar as vrea sa discut subiectul.
sterilet am avut in tara, simplu fara hormoni, in tinerete, a fost totul ok cu el, l-am avut 5 ani. il recomand cu incredere.