Nazdravani de oct-noi-dec 2003 (86)
Raspunsuri - Pagina 8
ciuf spune:
Salutare
Postez acelasi mesaj care l-am pus si la Americance ca nu am timp sa il mai modific.
We asta fuseram camping, undeva in sudul statului unde noptile sunt mai calduroase decat in partea de nord. Am tintit catre Dunele de nisip. Insa cum acolo niciodata nu gasesti loc liber in camping, numai daca faci rezervare, am campat undeva la o ora distanta de Dune, intr-un parc care a fost numit primul parc national in Co. Vineri seara am fost la amfiteatrul din parc unde timp de o jumatate de ora s-a tinut o lectie educativa despre bufnite. Habar nu aveam despre owl pellets, ca bufnitele dupa ce prind un soarece sau pasare (prada, in general) scuipa oasele (vomita e cuvantul cel mai potrivit) intr-un gogoloi (o amestecatura de oase cu resturi de blana sau pene). Eh, acel gogoloi ne-a fost parvenit intr-o folie de aluminiu, sterilizat si gata de disecat. In urma “disectiei” a trei gogoloaie (pellets) am scos la lumina doua o perechi de falci si doua cranii de soricei. Luca a fost tare fascinat si si-a pastrat oscioarele intr-o punguta ca sa le duca la gradinita sa le arate la colegii lui.
Sambata am mers la Dunele de nisip ca se arata a fi o zi cu vant si noi, mari pescari, stiam ca pe vant nu se pescuieste si deci nu aveam prea multe de facut in parc. Asa ca am urcat in masina si ne-am dus catre punctul nostru touristic. Drumul pana acolo este foarte frumos.
Dunele de nisip pareau micute de la distanta, aflate la poalele muntilor Sangre de Cristo. Si ne-am convins de inaltimea lor numai cand le-am urcat.
Vanturile si ploaia au contribuit la formarea lor. Vanturi ce bateau din doua directii: de la poale catre varf si de la varf catre baza muntelui. Am inteles ca dunele isi schimba tot timpul sculputura, capata noi forme. Aici nu vorbesc despre cele mari care sunt cele mai inalte dune din America de Nord. Peisajul era desertic si monochromatic , care ma ducea cu gandul la Cairo. Tot ce se putea vedea, intr-o directie, erau dunele. O imensitate de mare de nisip (fin precum cel din clepsidra) ale carei varfuri atingeau un cer senin, albastru. De la visitor center ni s-au dat pliante despre istoria dunelor si precautii ce trebuiesc luate in anumite situatii. Vara este foarte greu de urcat dunele pentru ca nisipul este incins de caldura si trebuie sa porti incaltari cu talpa groasa si sa bei multe lichide.
Din mai si pana la jumatatea lui iulie (depinde cat de bogata a fost iarna in zapezi) se formeaza un rau la baza dunelor. Rau ce curge in valuri ritmice (cand curge mai incet, cand are un debit mare). Coborand de pe dune, ne-a fost dat sa vedem, sub ochii nostrii, cum inainta un raulet (desprins din raul principal), ce tocmai se forma.
Pana sa ajungem la locul principal, am fost surpinsi sa vedem lume cu goggles, snowboard sau sanii. Chiar ne intrebam ce or face cu ele, ca zapada nu era pe soarele ala. Si iesiram din dilemma. Lumea le folosea ca sa isi dea drumul din varf pe dune.
In rau era puzderie de copii ce erau in elementul lor. Apa nu foarte rece si nici adanca. Taman buna de o leorcaiala. La poalele dunelor, pe unde curgea raul se formase si vegetatie. In rest, de-o parte a raului erau muntii, predominand verdele, iar de cealalta parte dunele in beige-ul lor autentic.
Ghinionul nostru a fost sa prindem un vant naprasnic acolo. Tata a avut curajul sa urce pana in varful celei mai inalte dune ca sa ne descrie peisajul de acolo. Nu multi reauseau sa ajunga in varf. Urcarea era a naibii de grea, trebuia sa o faci in zig-zag, aveai locuri unde ti se afunda piciorul pana dincolo de genunchi. Ca sa nu spun ca iti punea opreliste vantul care iti biciuia picioarele cu nisipul sau pietricele aruncate (daca purtai pantaloni scurti, cum a fost in cazul nostru). Noi am reusit sa urcam putin de tot, de la poale ni se parea totul foarte aproape, insa urcam si aveam impresia ca nu am inaintat deloc, iar vantul ne facea sa ne tot oprim. Am reusit si noi sa urcam pe un varfulet si cand ne uitam in partea cealalta a dunei era prapastie. Ne era teama nu cumva sa ne sufle vantul in prapastie (pe noi mai putin, dar de Luca ne era mai frica). Acela a fost punctul care ne-a facut sa ne intoarcem. Am coborat in asa fel incat am ajuns in prapastia ce o vazusem de sus. Fiind déjà jos, in ea, nisipul vazut de jos era imprastiat orizontal. Il vedeam ca fiind o perdea de nisip.
Si uite asa am gustat un pic din atmosfera unui desert, am vazut cam cum pot trai beduinii.
In rest, la camping am facut hiking si tentative de pescuit. Insa cum suntem niste pescari amatori, versurile din cantecelul asta ni se potrivesc perfect: http://www.youtube.com/watch?v=Y3aTSsvQNBc
Azi imi pleaca tata. Suntem incurcati cu Eva ca inca nu s-a eliberat nici un loc la gradinita unde merge Luca. Probabil o voi lua cu mine la munca. Mai am o colega care lucreaza la Finante si care de cand a nascut vine cu fetita ei de trei luni. Biroul ei arata ca un nursery room, dotat cu tot ce ii trebuie. Norocul ei e ca nu lucreaza direct cu clientii, cum de altfel nici eu nu o fac. Deci sper sa reusesc sa o aduc pe Eva o saptamana cu mine. Usor nu va fi ca ea se plictiseste repede.
Sper sa nu va fi plictisit cu impresiile mele.
Izzy, felicitari pentru cea de-a treia sarcina. Mi-as dori sa te mai citesc si pe la forumul nostru.
Ven, cum te mai descurci?
Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea
ciuf spune:
Vik, am vazut pozele ce le-ai pus in albumul vara. Am remarcat ca vikinga junioara incepe sa iti semene. Pana acum aducea mult cu taticul ei, acum ii recunosc multe din trasaturile tale. E scumpa rau de tot. Si rochita frumusica, buna de mers in Hawaii sau in alt loc exotic, unde vreti voi
.
Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea
Laura Takacs spune:
Salutare gagici! Sper ca toata lumea e bine. Noi suntem infierbantati cu plecarea in Ro, copiii abia asteapta. Alex mai nou cand se supara pe mine ma ameninta ca se duce...in Romania. Calin mai are un pic si termina scoala. A fost recomandat (de profesori si dupa notele de la testul de stat) pt programul de Gifted and Talented la scoala, am fost foarte emotionata cand mi-a spus. Ca atare ma laud la voi.
Pup copilasii si mamicile, o sa mai intru dupa ce revin din Ro cu impresii si sper ca fara peripetii.
ciuf spune:
Laura, felicitari pentru asa copil. Te cred ca ai fost emotionata. Ai cu ce sa te lauzi.
Tu ai lucrat cu el, ati facut lectiile impreuna?
Fetelor, ce este linistea asta?
Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea
Laura Takacs spune:
Multumesc Valeria. Da, eu am lucrat cu el din Kindergarten. Atunci doar ce faceau la gradi, si pe urma din clasa intai am inceput sa-i dau lectii extra. Am chiar si culegeri de probleme din Ro. Dar majoritatea lectiilor extra le-am scos de pe internet. Am considerat ca la scoala nu le dadea destul.
vikinga spune:
Laura mii de felicitari pt asa baiat! Meritele sunt si ale voastre ca parinti. M-ai pus pe ginduri cu lucratul la mate cu copii acasa adica ceva extra nu temele obisnuite, de fapt numai la mate ori la mai multe? Esti cumva profesoara, nu sunt sigura ca am retinut asta. Ven chiar asa tu vb engleza cu baietii tai? Ce mai faci, totul e mai bine? O sa vezi ca dupa un an si 2-3 luni se joaca puii si incepe sa fie altfel, se tin ocupati unul pe altul si chit ca se mai si cearta is absolut deliciosi cum se joaca si vorbesc amindoi.Ciuf am citit ambele note de calatorie, mi-au placut si pozele si locurile. E mare lucru pt copii! Citisem ca astia mici trebuiesc sa aiba in fata parointi cu dragoste de viata, nu focusati numai pe ei(pe copii) si in rest apatici si fara chef de nimic, parintii tre sa aiba hobbyuri, chiar nu conteaza ce anume, totul e sa fie facut cu dragoste de viata si voie buna. Merci de complimente, asa e, Nadja incepe sa-mi semene din ce in ce mai mult, e o dulceata de fata, am sa incerc sa pun poze noi, acum is de pe laptop si le am dincolo. Sa vad cind ma ma loveste cheful de net ca in ultima vreme nu l-am deschis decit f rar si scurt. E frumos afara, suntem in miscare ba cu barca, ba la piscine, ba la in padure, ba la plaja, cind am timp citesc si in rest gratare, o champagnie:)), simbata un film si cam se duce saptamina.Yael felicitari si toate cele bune daca citesti. Am citit toata patania ei, woow usor nu i-a fost deloc. Drum bun in ro Laura si sedere placuta in continuare Carmen si Sympa!Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo
super mami spune:
Intentionam sa povestesc mai multe dar....ba a aparut una, ba alta....Dar, vreau totusi sa va impartasesc cate ceva din repertoriul si ideile Isabelitei.
Tocmai se uita la desenele cu Nemo si profund impresionata de regasirea tata/fiu imi zice cu ochisorii sclipind "mami nu vrei sa ma pierd si eu si tu sa ma gasesti si sa te bucuri si..."
Asta dupa ce taman in dim asta cu juma' de gura am fost de acord ca plece cu altcineva ( in afara d tati si de mine n-a plecat cu nimeni nici macar 3 pasi ).
Si o cunosc si stiu ca n-o sa uite prea repede 
Si sper sa nu-i treaca prin cap sa se ascunda ( are obiceiul asta prin magazine ) si sa ma lase sa o caut pana lesin de spaima.
Am avut probl asta si la Peter Pan cand m-a intrebat de 1 mil de ori cum pot copiii sa zboare
Yael o sa aiba o fetita. Daca imi amintesc bine o sa o cheme Evie.
O pupacim si noi.
Erau super bine cu totii, noi mai vorbim din cand in cand.
Trebuie sa inchei, va pupacesc si vacanta mumoasa fetelor care sunt in Ro.Alexandra
Laura Takacs spune:
Multumesc si tie Vik. Nu sunt profesoara, sunt contabila. Eu i-am dat nu numai mate, ci din toate subiectele care le invata la scoala, asa cate putin din fiecare dar in zilnic, in afara de weekend. Cu riscul de-am ridica ceva americance si in cap si nu numai, afirm ca scoala de aici lasa de dorit. De aceea am crezut de cuviinta sa suplimentez. L-am pisat continuu sa citeasca (am reusit dupa vreo doi ani). Intentionez sa fac acelasi lucru si cu Alex, dar prevad ca acolo voi intampina rezistenta. Sunt firi la pol opus.
Inca nu am impachetat pt concediu, parca nu-mi vine. Cred ca in subconstient nu vreau sa plece copiii. Chiar ieri ma intreba Alex cand pleaca la bunici cu Calin, ca el de abia asteapta.
Va doresc weekend placut si mai povestim.
adriana spune:
LAuraT, felicitari pentru baiet
.. Sunt de acord cu tine, au nevoie de ajutor acasa, si ce dovada mai buna e ca si tu, si corinadana, care lucrati cu ei acasa, aveti copiii inscrisi la gifted... De fapt, faceti un fel de homeschooling
Yael, felicitari, ce ma bucur pentru sarcina, sa fie sanatoasa fetita, bine ca s-a terminat cu bine, si eu am citit povestea, trepidanta
Eu am copii toti bolnavi, febra mare, rosu in gat, rau pe caldurile astea... Nu-mi arde de nimic..
Mamica de Codrin - 2002, Olguta - 2003 si Cornelie mica - 2006
Laura Takacs spune:
Adriana, multumesc! Sanatate la copii. Cum mey, pe caldura asta bolnavi? De fapt e usor de inteles, ca doar si io am facut rosu in gat si behai. Dar pe mine ma omoara trecerea asta de la aer conditionat 70F inauntru la 90F afara. Pai sa stii ca homeschooling-ul e musai, cel putin asta e concluzia mea. Sunt si parsivi pe deasupra, pt ca in scoala nu-i invata, dar au pretentia sa stie. Calin a dat un test pt clasa asta si sa stii ca au avut intrebari din subiecte care nu le-au facut nici tangential in scoala. Asa ca daca nu lucrezi cu ei in paralel si le largesti orizontul cat poti, cam greu sa iesi deasupra mediei.