Relatia cu un copil de 4 ani
Raspunsuri - Pagina 5
Deianira spune:
Donia, pana acum am culcat-o si noi ca se vedea pe ea ca e obosita char daca nu recunostea 
. Adevarul e ca ne-a culcat ea pe noi 
ca atata ne aburea ca ne lua pe noi somnul :-))
De data asta ne gandim sa facem o exceptie, ar fi pacat sa mergem la iarba verde si la ora 2 sa plecam acasa pentru nani :-)
witeflower spune:
Deianira, am si eu un baietel de 4 ani (al meu), care nu recunoaste niciodata ca-i este somn. Am fost uneori in situatia ca nu am avut cand sau unde sa-l culcam la prnaz, dar pe la 17-18 sau chiar mai devreme nu mai aveai cu cine te intelege, atat era de sacait si miorlait.
Cand mergem la gratar, luam cu noi cortul de 2 pers si la pranz il culcam acolo. La mare sau la strand cand am fost, l-am culcat pe patura, sub umbreluta de soare. Daca aveti o izolanta pt cort sau o salteluta de plaja e si mai bine.
In plus, fetitei ii prinde bine sa stie ca atunci cand iese cu tine, trebuie sa te asculte si sa respecte niste reguli. Astfel se va simti in siguranta si ocrotita de tine. Si se va bucura mai mult de timpul pe care il petreceti impreuna.
Deianira spune:
Whiteflower, azi am fost sa fac cererea pentru duminica si am aflat ca A. a fost un pic bolnavioara (febra) asa ca vom vedea ce activitati vom avea, pe afara mai putin, deoarece nu are voie la soare, poate gasim sa luam ceva jocuri de interior, facem ceva de mancare impreuna, ne plimbam prin oras, mergem sa mancam in oras, acum imi dau seama ca ar fi variante 
. Mai mult ca sigur vom ajunge sa aplicam din nou metoda somnului la pranz .
Azi era un pic maraita si in afara de un "Vin la tine acatza!" rastit cu nerv si un pupic mic 
nu am primit de la ea. Adevarul e ca eram si in trecere pentru a rezolva cu hartiile si trebuia sa ajung is la lucru si la scoala deci nu aveam prea mult timp de petrecut impreuna.
Abia asteptam sa fie duminica .
Donia spune:
quote:
Originally posted by Deianira
Abia asteptam sa fie duminica
Iar noi povestea de dupa...
Mai, esti grozava! Eu la varsta ta nici nu ma gandeam sa imi petrec duminicile cu un copil... ai toata admiratia mea!
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
Deianira spune:
Am revenit cu povestea, ca abia acum am gasit timp :-)
Am luat-o duminica de dimineata, cu haine de schimb cu tot, am plimbat-o un pic pana a terminat prietenul meu cu un examen, am mers la un suc ccc ca fetele 
, apoi am dus-o pe la parintii nostri ca toti abia asteptau sa o vada . Am uitat sa zic, inainte sa mergem la terasa am mers intr-un parc, unde s-a dat pe toate jucariile si s-a jucat la nisip unde nu era niciun copil dar plin de jucarii . Asa ca mai tarziu, dupa somn si vizitele pe la parinti, am trecut pe la metro, am cumparat jucarii de nisip, sucuri pentru copilasi , gustari si tusti un pic la timis, am stat la umbra, departe de oameni si manele, numai vreo ora, ne-am balacit un pic cu piciorusele numai in apa si am facut castele de nisip . A fost super, a mancat iar toata ziua prajituri si a baut sucuri naturale, a fost foarte incantata de jucarii si zambicioasa non-stop . Pana am ajuns la Timis la nisip s-a uitat incontinuu pe geam, a fost fascinata de padure.
Scuze ca am facut asa o varza, dar trebuie sa merg la munca si ma grabesc, o sa revin.
Donia spune:
Wow, ce zi plina si frumoasa! Ma bucur ca v-ati simtit bine, si la suc ca fetele , si la Timis... ce relaxare cu mica balaceala, imi faceti o pofta...
Deianira, cum se comporta ea cu oamenii din afara centrului in care locuieste? E vorbareata, e retrasa?
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
Deianira spune:
Donia, A. este extrem de sociabila. Pe mama prietenului meu a vazut-o o data si acum, a doua oara, direct la ea in brate a fugit (+ ca am intrebat-o pe drum daca isi aminteste de ea si vrea sa se joace cu ea si a fost foarte incanatata si se vedea ca abia asteapta).
Se adapteaza foarte usor si e foarte comunicativa. Imi doresc din tot sufletul sa ajunga intr-o familie care sa se ocupe de ea, pentru ca e o fetita extraordinara, si nu zic asta doar eu, ci toti care au vazut-o .
La inceput cand o luam e mai tacuta daca suntem amandoi, cred ca prietenul meu o intimideaza pentru ca e foarte inalt si bine-facut, e mare mare pe langa ea cae e cat o jucarie , iar dupa o "perioada de acomodare" (sa zicem vreo ora) isi da drumul si vorbeste orice o intrebam si ne spune tot felul de chestii (vine ea cu subiecte sau pune intrebari).
Daca o iau eu singura la inceput, vorbeste cu "da" si "nu" si repeta aceiasi intrebare pana "ajungem" practic la raspunsul intrebarii. Cred ca ma exprim cam neclar, adica, eu ii zic "Mergem sa-l luam pe X de la scoala" si ii tot povestesc ce face X la scoala, de ce e acolo, de ce mergem sa-l luam, ce insemana examen, etc, iar ea din 2 in 2 metri ma intreaba "Mergem la X?" .
Ca sa nu mai zic de ingrijitoarele care sunt foarte atasate de ea si ea de ele (sunt putine acelea de treaba, dar tare dragute) pe care le vede si uita de mine cand o las la casuta ei cu copii. (Totusi, eu cred ca e un semn bun ca nu sta sa planga sau sa fie suparata ca am plecat eu).
Vroiam sa mai povestesc ceva de ea, dar sunt foarte obosita si nu mai procesez bine informatia la ora asta .
Aaaaaaa, bineinteles ca i-am facut duminica iar o gramada de poze pentru noi personal (si toata ziua ma uit la ele ) si atunci cand am fost la cumparaturi am lasat-o pe ea sa aleaga ce cumparam. Adica alegeam noi marca de sucuri de exemplu, ca sa nu mearga ea la Cola sau alte prostii si ii dadeam de ales intre aromele care erau. Si la jucariile de nisip la fel, ne-am oricentat spre ce era mai potrivit si ea a ales dintre mai multe modele.
Deianira spune:
Am observat ca fac un ghiveci de idei cand sunt obosita, imi cer scuze, dar nu le pot grupa mai bine de atat la nivelul de oboseala pe care il simt acum .
As mai avea multe de zis, dar nu ma simt in stare acum si imi mai si vin ideile gramada, deci is complet in ceata 
.
Daca nu mai aveti voi intrebari sau sfaturi pentru mine, sigur ma prezint eu cu nelamuriri cand am iarasi timp de forum .
Mmmaria spune:
Ceva noutati? cred ca ai terminat sesiunea...
Deianira spune:
Din pacate nu am terminat sesiunea, pentru ca nu am putut merge la prezentarea 1 la toate examenele din cauza lucrului, asa ca mai am de dat 2 examene si o restanta in toamna, nu conteaza, noi sa fim sanatosi, toate se rezolva .
Am fost ieri sa vad copilasul dragalas si a avut grija sa ma trimita acasa cu capul vajaind . O ora, cat am stat acolo, mi-a cantat impreuna cu o prietenuta de a ei, un cantec din care nu am inteles niciun vers, dar pe care s-a incapatanat sa il cante cu voce tare sa fie auzita bine . Am si vorbit bineinteles, mi-a reamintit ca trebuie sa vina "acatz la tine" si ca vrea sa stie ce face 
. Si mi-a zis ca M. (prietena ei)are nasul julit pentru ca i l-a papat catelul :-)) (defapt a luat o tranta de pe un leagan, dar cum ei ii plac cateii si eu i-am tot vorbit de ei, ea a ramas cu ideea de catel papacios ).
E tot mai dragalasa pe zi ce trece, e o frumoasa, vorbeste tot mai bine, toata lumea o lauda, ca e sociabila, cuminte, vorbareata. Acum vad ca are si aptitudini de cantareata mai nou , pana acuma nu prea le avea, nici cu cantatul, nici cu poeziile, doar cu desenatul si cu "cititul" pozelor din cartile de Disney.
De fiecare data cand plec ne strangem tare in brate si ne pupam sa ne ajunga pana ne vedem iar .
Vreau sa o iau duminica iara, sa mergem cu ea iar la nisip ca a fost tareeeeeee incantata data trecuta si de jucarii si de peisaj, pacat ca nu am avut mai mult timp la dispozitie. Trece tare repede timpul cu ea, se pare ca e dusmanul nostru. Cand mi se face dor de ea ma uit la pozele care i le fac tot timpul cand e cu mine. Nu stiu nici daca fac bine ca le privesc asa des pentru ca imi aduc aminte de povestea ei trista si singura mea speranta e ca va continua frumos