Relatia cu un copil de 4 ani
Raspunsuri - Pagina 16
Deianira spune:
Am vorbit!!!
Vineri. Intai cu doamna de la care am aflat numai lucruri bune - ca nu a plans, a fost cuminte, a intrat imediat in vorba cu copii si s-a jucat cu ei, iar apoi cu ea 
. Mi-a spus ca ii place la Cluj si ca e frumos 
si ca ii place cu copiii si ca nu a plans 
. Am plans eu dupa de emotie si de bucurie .
Maine cred ca o sun iar pe draga mea sa vad ce mai face.
Lou, 
, ma simt usurata ca ai aflat toata "povestea".
Asi, in caz ca treci pe acolo, daca ai drum, te roooooooooooooog din suflet, o imbratisare mare si multi pupici sa-i dai din partea mea.
misha71 spune:
De cite ori raspund, am in fata primul tau mesaj. Este asa o mare diferenta intre acela si ultimul....
...si ma gindesc ca au trecut "doar" 5 luni de cind ne-ai prezentat-o pe micuta ta prietena, 5 luni care au facut cit o viata...pentru ca sint sigura ca aceste 5 luni ti-au marcat viata in bine.
Esti o prietena adevarata. A. are de ce sa fie mindra! 
Prietenie de suflet 
LOC DE DAT CU CAPU'
Sabina spune:
si eu am citit in continuare.
Intra si pe forumul fetelor de la Cluj, sigur te va indruma vreuna din ele unde poti sa dormi mai ieftin .
va pup pe amandoua!
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Deianira spune:
Misha, nu e nicio indoiala ca A. mi-a schimbat viata, si nu doar mie, ci si altor persoane din jurul meu cu care a intrat in contact si carora le-a "desfiintat" niste prejudecati .
Sabina, am stabilit deja ceva cu Olim .
Am vorbit astazi iar cu ea. Am sunat pe la doua ca atunci aveam timp, uitasem ca e ora de somn, dar am vorbit cu o doamna care mi-a spus ca e uimita ce repede s-a adaptat si ce copil fericit si sociabil e si ca e tare incantata de ea 
.
Si acum vrea 15 minute am vorbit si cu ea, adica eu am intrebat si ea a raspuns 
. E cam dificil pentru ca nu e obisnuita sa vorbeasca la telefon si nu se pune pe povestit, doar raspunde la ce o intreb. I-am zis eu la sfarsit ca ne este tare dor de ea si ca abia asteptam sa o vedem si ca o iubim tare mult, sa simta ca o iubim si daca suntem departe. Mi-e frica sa nu ma uite 
.
Sper sa rezolv cumva cu Clujul, pentru ca doamna cu care am vorbit mi-a spus ca e destul de complicat sa rezolv acte acolo sa o scot in oras, e posibil ca prima data cand merg acolo sa fiu nevoita sa stau doar in institutie cu ea. Noi sa fim sanatosi, ca rezolvam tot .
Sunt fericita ca am vorbit cu ea, dar ma si doare gandul ca ar putea sa ma uite 
.
Deianira spune:
Ne-am hotarat sa mergem in noiembrie la Cluj. Sper sa ducem planul la capat cu bine. I-am spus mamei mele si deja facem planuri ce cadouri sa-i ducem .
Tocmai am citit la adoptii si ma bucur din tot sufletul cand vad fetele care lupta pentru copilasii lor si in acelasi timp ma intristez cand vad ca situatia lui A. e tot cu semnul intrebarii si timpul trece. Mi-e teama sa nu devina adoptabila prea tarziu, adica sa nu fie "cerere" pentru copiii de varsta ei .
Si pe deasupra m-am enervat azi din cauza unei bunici binevoitoare care mi-a scos ochii pentru ca ma ocup de "copilul nimanui" (bunica personala a mea).
Cred ca ar trebui sa mut subiectul la bloguri pentru ca vorbesc singura si ma gandesc ca imi inchide gura vreun moderator intr-o zi .
misha71 spune:
hehe, stai linistita ca nu vorbesti singura! Nici nu-ti imaginezi citi ochi asteapta zilnic sa vada la subiecte active sa apara "Relatia cu un copil de 4 ani".
Eu astept zilnic vesti despre tine si A, insa stiu ca nu ar fi posibil ca in fiecare zi sa vorbesti la telefon, ca nu-i asa ieftin.
Si nu sint singura care asteapta, crede-ma!
PS. Ti-am raspuns la "M-am hotarit...adoptie"
Prietenie de suflet
LOC DE DAT CU CAPU'
Deianira spune:
Ia ghiciti cu cine am vorbit eu azi?
DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA! Cu A. mic si scump si drag si iubit . Chiar daca am avut aceiasi discutie ca de obicei (ca ii place la Cluj, ca e frumos, ca se joaca cu copiii si ii place asta), i-am zis ca avem de gand sa venim sa o vedem in noiembrie si a zis ca ne primeste . Am intrebat-o si daca mai e rocker si a zis ca da 
.
Ca sa fiu si mai fericita, mi-a zis doamna cu care am vorbit la telefon ca A. povesteste de noi tot timpul si mi-a spus iar ca e un copil cuminte, vesel si echilibrat.
misha71 spune:
Pai vezi? Io ti-am zis ca in mare parte e meritul tau pentru firea ei vesela, pentru un echilibru pe care tu si cu prietenul tau i l-ati oferit. Esti o prietena adevarata pentru ea si asa vei ramine intotdeauna.
Va primeste? Super! Atunci pot sa te incarc si eu cu un sac de pupicuri pt ea?
www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor
Deianira spune:
De data asta nu vin cu vesti bune.
Nu legate de A., ci de prietena ei de la centrul din Timisoara, M.
M. este bolnavioara. In spital cu pneumonie de o saptamana si NIMENI, absolut nimeni, nu a anuntat-o pe prietena mea, fata care se ocupa de ea si nimeni nu a vizitat-o acolo timp de o saptamana . Nici prietena mea nu a fost la ea de catvea zile pentru ca era gripata. Si eu am aflat pentru ca am fost la centru sa intreb de ce au nevoie copiii (strang bani cu niste prieteni). Asa ca ieri ne-am organizat si am fost pe rand la spital sa-i ducem mancare, apa, ceai, jucarii si patura (!!!). La spitalul de copii din Timisoara copiii dorm pe saltea. Nu au patura, nu au perina, nu au cearsaf . Norocul ei a fost ca s-au ocupat celelalte mamici din salon de ea.
Si pe langa toate astea, sunt indignata ca maternala care o va lua (cea care spune ca o iubeste tare mult si abia asteapta sa o ia acasa!) nu s-a deranjat sa apara nici ea pe acolo. Deloc!!! E normala atitudinea asta? Eu ma gandeam ca ea suna macar la 3-4 zile sa intrebe ce mai face copilul pe care il va creste, chiar daca nu poate sa vina sa o vada! Dar se pare ca nu.
Noi (eu si prietena mea) ne punem acum alta problema: mamicile din salon ne-au sfatuit sa ii facem reclamatie ca sa nu o poata lua femeia aceea sa o creasca (adevarul e ca noi nu am vazut-o niciodata si nici vizite dese nu ii face la M. ca sa arate ca o intereseaza ) pentru ca normal era sa vina la ea, sa se intereseze daca e ok, etc... Nu sa lase un copil de 3 ani jumate care abia vorbeste si abia incepe sa-si revina de pe urma traumelor provocate de parinti singur in spital o saptamana!!!
E corect sa facem asa? Daca femeia nu are posibilitati sa o viziteze des, sa sune etc? Si noi ii facem o nedreptate? Dar... daca pur si simplu o vrea pe M. pentru bani, nu de dragul de a se ocupa de ea.
Suntem si noi in dilema, de aceea va cer sfatul.
Nu vrem sa ii facem rau femeii, dar nici sa o impingem pe M. in bratele unui alt adult care isi va bate joc de ea si de copilaria ei si asa dificila (povestea ei e extrem de trista - bataie, lipsa hranei, abandon ).
Va rog din suflet sa-mi raspundeti pentru ca suntem tare triste si nu stiu pe ce cale sa o luam.
misha71 spune:
Pai stii, ma gindesc ca asa cum cei de acolo nu au anuntat-o pe prietena ta, asa poate nu au anuntat-o nici pe maternala.
Insa e o dilema intradevar aici: maternala ori nu stia, insa putea sa mai dea macar un telefon, sau sa treaca pe la centru, sa o vada, daca sustine ca o iubeste atit de mult, ori stia dar nu a venit, din diverse motive, cele mai plauzibile fiind lipsurile materiale sau o boala, eu stiu, o gripa de aia de nu te poti misca din pat, insa si aici putea sa dea macar un telefon sa se intereseze de starea micutei.
Asa ca daca poti, intereseaza-te mai intii daca maternala a fost anuntata.
www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor