Incepem gradinita la 2 ani! Cum ne vom adapta?
Raspunsuri - Pagina 3
ecrina spune:
Sa va povestesc cum ne-am adaptat noi la gradinita. Am inceput la 1 an si 9 luni, dupa ce l-am avut 1 an de zile la parintii mei in alt oras. Primele 2 saptamani au fost de cosmar. In prima zi a fost destul de linistit (cred ca nu stia el ce se intampla), si apoi din ce in ce mai rau. Joi, in prima saptamana, s-a imbolnavit si vineri l-am tinut acasa. In weekend a fost dezastru, s-a simtit rau, era suparat pe noi, refuza sa mai iasa afara de frica sa nu-l ducem la gradi, ne batea, se batea singur, se trezea noaptea plangand. UN COSMAR.
Ne era teama sa nu fie ceva ireversibil.
In a doua saptamana am luat-o de la capat. Au fost zile in care a plans de dimineata pana seara fara incetare. Groaznic.
Abia in a 3-a saptamana, miercuri, nu a mai plans si apoi s-a schimbat radical. Acum, dupa 2 luni de gradinita, ne intreaba si in weekend de ce nu mergem la copii la gradi. E un dulce
Toata gradinita (director, educatoare) se mira cat de schimbat este. Dar a fost cumplit de greu.
Cred ca am gresit ca l-am dus din prima zi la program lung. Mititelul era oricum suparat pe noi ca il vedeam la saptamana. Plus ca era obisnuit sa doarma 2.5 - 3 ore pe zi, iar la gradi ii lasa numai 2 ore. In prima saptamana nu aveau curtea amenajata si nu iesea afara, alta problema.
Acum s-au rezolvat toate si suntem super fericiti ca mergem la gradinita.
roxanal spune:
La noi ostilitatile s-au desfasurat in felul urmator, primele cateva zile, trai pe vatrai, nici o pb, nici un plans, nimic, ii placea..pe urma a schimbat foaia la 180 gr, nu mai vrea, plange dimineata, la pranz la culcare..pe urma, Maria a terminat cl.I-a si am dus-o si pe ea o zi.a fost mai bine...pe urma, colac peste pupaza, am fost plecati o saptamana la mare, unde a fost non-stop cu mine...si iar am reinceput cu miorlaitul...cred ca ei ii place la gradi, asa am dedus dupa cate imi povesteste, a invatat o multime de chestii dragute, inclusiv un cantelecl in engleza, de pe margine(neparticipand la repetitii)..insa i se pare prea lung programul..asa ca m-am hotarat sa iau pe cineva s-o ia la pranz, sa-i fie mai usor...sa vedem acum cum gasesc eu pe cineva part-time..o sa incep iar cu anunturile..mai ales ca in august gradinita este inchisa...
mamicii de tripleti, ce sa-i spun?toata admiratia mea 
..banuiesc ca tu nu-ti poti lua liber.nu poti chema ceva bunici? ar fi mai simplu? sau prin rotatie, tu, sotul, bunici?
Motana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alexandr7777 Buna, Eu am deschis o gradinita special ca sa il am pe baietzelul meu de 1 an jumate mai mult timp in preajma mea. Primul copil inscris a fost o fetitza de 1 an care acum are 1 an si 5 luni si care s-a adaptat extraordinar. In momentul de fatza am 6 copilasi la grupa aceasta de pitici si va zic ca sursa de interior ca la toti copii a fost o perioada de acomodare de maxim 1 saptamana. Primele 2 zile unii pt refuza sa mananca, altii sa se joace si altii pur si simplu sa planga. Metoda pe care am aplicato si care a fost si este foarte buna este aceea ca micutzul sa fie lasat repede la gradinita...daca parintii mai zabovesc pe langa el ...copilul crede,are impresia ca poate mai exista o sansa sa nu fe lasat si atunci binenteles ca pune in practica toate metodele de induiosare. Fetitza de care va povesteam mai sus la 1 an si 5 luni mananca singura de 2 luni, refuzand complet ajutorul nostru.Am observat o foarte buna dezvoltare a acestor copii de varste foarte mici care au intrat si isi petrec foarte mult timp intr-o comunitate de copii. Camelia |
Buna Camelia,
Uite ce coincidenta si eu ma gandeam exact la acelasi lucru, sa deschid o cresa/gradi in Romania cand om veni, tocmai pentru copilul nostru si mai ales daca nu gasesc un loc exact pe placul meu. Sa nu intelegeti ca sunt fitoasa, dar chiar ma gandeam, cam ce ar trebui sa invete un copil la gradi... ca vad ca toti se dispera numai ca sa invete engleza (vad ca e nebunie mare cu asta), si bine, alte facilitati. Nu zic ca e ceva rau, f bine, dar eu as vrea un loc asa unde sa invete si CUM sa fie in viata, adica sa ii insufle si ceva valori, de bine, crestine daca vreti (fara a specializa in ceva religios).
In fine, pentru ca ai spus ca ai deschis o gradi, te intreb: a fost greu? imi inchipui ca nu e cat bati din palme, dar ai putea da mai multe detalii, adica cam ce probleme ai intampinat, ce tip de personal ai nevoie si cam cum a fost totul.
Am citit undeva despre metoda asta de a lasa copii cat de repede posibil, d.p.d.v. psihologic e cel mai bine pentru el, brava!
