Sunt in fata celei mai grave dileme din viata mea

marami spune:

Din lipsa de timp mu am reusit sa postez la celalat subiect, daaar....
In urma cu aproximativ 3 ani eram intr-o oarcare masura in situatia ta, ba chiar mai rau, sau poate ca nu.... Tot 37 de ani, fetita cea mare 13 ani, eu hotarata sa fac chiuretaj, nu era un moment tocmai potrivit pentru inca un copil, trebuia sa-mi supraveghez "imparatia".... Reactia sotului la aflarea vestii: "Nu-i copilul meu" , reactia Dianei: "Mama ai innebunit la varsta asta vrei sa faci copil, nici sa nu te gandesti, faci chiuretaj" .... buuun, reactia mea...... "Va place sau nu pastrez sarcina punct" si asta am facut. Au mai fost si reactii din partea cunostintelor care nu m-au vazut insarcinata "E nepotica ta? Cati ani are Diana". In sfarsit, in doi ani de zile, am pierdut controlul, "imparatia" a fost la un pas de-a se duce pe apa sambetei, am invatat sa nu mai am incredere in nimeni, in special in "prieteni", offff... am avut atatea momente de cadere psihica, fractiuni de secunde imi doream sa mor, sa intru cu masina in vreun stalp, ceva orice, sa nu mai aud telefoanele sunand, din fericire erau fractiuni de secunda, Diana e mare, e independenta, credeam ca se va descurca, intre timp am realizat ca si ea are nevoie de mine, ea imi da incredere in mine, de Oana ce sa mai spun, ea mi-a dat forta necesara sa trec peste , ea ma duce mai departe in viata asta si ma rog in fiecare la Dumnezeu sa imi dea timp sa pun lucrurile la punct, sa nu mai tresar cand suna telefonul sau cand bate cineva la usa. Ce pot sa spun, nu regret nici macar o clipa ca am mai facut un copil la varsta asta, si culmea, ma simt atat de bine si de tanara in comparatie cu multe alte femei de varsta mea..... si nu o spun eu ci altii.
Nu vreau sa te influentez in nici un fel, e doar povestea mea si-atat, ma bucur de alegerea facuta si orice s-ar intampla stiu ca nu sunt singura, cineva acolo sus ma iubeste si va avea grija de zambetul copiilor mei, va avea grija de ei sa nu le lipseasca nici painea nici norocul.
Inaite de toate iti doresc liniste in suflet sa poti lua cea mai buna decizie

Mandrutzele mele Diana (29 sept.1991) si Oana (18 iul.2005)

pozne-npoze

Donia spune:

Felicitari pentru micuta inimioara!
Si condoleante pentru moartea tatalui.
Te rog, te rog, te rog, nu renunta la bebe! Iti ajunge durerea pentru moartea tatalui, remuscarile pentru ca n-ai pastrat sarcina vor fi cu mult mai mari, durerea ta va creste, nu va scadea!
Poate simti acum ca nu ai putere sa investesti emotional, nu ai putere sa iubesti mogaldeata din burtica ta, dar o sa vina, o sa se mai atenueze durerea cauzata de disparitia tatalui si vei simti cum creste atasamentul pentru bebelache... stii cum e, o sa miste, fetita ta o sa fie atrasa de burtica, o sa chicotiti amandoua cand bebe va face traznai... bebe mic nu te va indeparta de ea, ci mai mult te va apropia. Stiu exact cum e, exact asta traiesc eu acum! Si sunt delicioase momentele in care eu si fetita ne privim complice pe deasupra lui bebe...
Daca n-o sa fii o mama buna, daca, daca, toate intrebarile astea mi le-am pus si eu, desi al doilea copil a fost foarte dorit, insa indoielile astea sunt firesti... nu mai tii minte ca exact asa gandeai si la primul copil?
Iar in privinta celor care te intreaba daca pastrezi sarcina... nu am cuvinte, in loc de felicitari sa primesti o asemenea intrebare? E o intruziune enorma in viata ta, o lipsa de respect ascunsa sub masca interesului sincer... ce oameni bolnavi, ce oameni mici!
Te rog incearca sa vezi si partea buna, esti o femeie tanara, fertila, deci esti perfect capabila sa cresti un bebe mic, varsta nu are nimic de a face aici. Stii ce tanara te vei simti cu un bebe mic in brate? Boboc! Iti spun din proprie experienta!

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

amalisimona spune:

Mikim, in primul rand sarcina usoara . In al doilea rand, inteleg perfect ca te afecteaza atitudinea celor din jurul tau care te intreaba daca pastrezi sarcina. E cam ca la mine, unde toata lumea ma intreaba daca mai am de gand sa mai fac vreunul si-mi sugereaza ca ar fi bine sa ma opresc la doi, inainte sa apuc sa deschid gura si sa le dau raspunsul. Nu stiu ce parere au sotul si fetita ta despre sarcina, dar daca ei te sustin, nimic nu mai conteaza.

Priveste adanc in sufletul tau si-ti vei da seama ca iti doresti acest copil. In legatura cu partea materiala, cred ca singura iti pui false "piedici" in calea gandurilor pozitive cu care ar trebui sa-ti alimentezi mintea in perioada sarcinii. Stiu ca treci printr-o perioada grea, dar incearca sa privesti viitorul cu optimism. Gaseste partea plina a paharului. Fetita ta s-ar putea sa fie mai castigata cu un fratior sau cu o surioara in viitor, decat cu un apartament. Poate ca nici nu va avea vreodata nevoie de vreo mostenire materiala de la parinti, poate ca sansa ei va fi sa se realizeze singurica fara prea mult efort. Nu stii niciodata. Si atunci iti va parea rau ca n-ai lasat acest copilas sa se nasca.

Cunosc o familie care se descurca cu 2 copii dintr-un salariu de 17 milioane....sa-ti mai spun ca-si fac si casa????? Stiu ca pare de domeniul fantasticului, dar e cat se poate de real. I-am considerat nebuni acum 5 ani cand si-au vandut apartamentul sa se mute in chirie si sa investeasca banii intr-un "camp" de 2000 mp. Aveau copii de trimis in clasa 1 si se mutau in chirie, dar asta a fost momentul lor de inspiratie. Au vandut anul asta terenul respectiv si au luat altul mai ieftin intr-o alta zona, o suprafata mica si acum au de gand sa faca pensiune. Unii ii considera la fel de "nebuni" ca acum 5 ani, eu as spune ca sunt curajosi, dar mai ales ca au incredere in ei. El a renuntat sa servici, pentru a participa activ la ridicarea casei alaturi de echipa de constructori, astfel ca au ramas 4 insi pe salariul ei. Mie mi-e imposibil sa inteleg cum se descurca, cert este ca au invatat sa se gestioneze cu maximum de eficienta. De ex. isi perimit sa mearga in concedii la mare. La polul opus, cunosc familii in care ambii castiga in jur de 1000 de euro, au un singur copil si mereu se vaita de bani. Putini ai, putini cheltui, multi ai, multi cheltui, dar asta nu e o noutate.

E normal sa ai indoieli, nu prea am vazut gravida altfel, insa poti fi convinsa ca "noul venit" asa cum ii spui tu, nu are cum sa ia din spatiul fetitei tale. Este loc pentru amandoi, asa cum si dragoste va fi pentru amandoi. Nu poti spune ca "noul venit" va lua din dragostea ta pentru fetita. Nu stiu de ce am convingerea ca ai fost EXTREM de influentata de reactia celor din jur care te-au intrebat daca pastrezi sarcina. Te simti rusinata de ceva? N-ai avea de ce. Te simti complexata? N-ai avea de ce, ba dimpotriva. Iti faci scenarii de barfa la adresa ta? N-ar trebui sa-ti pese, decat de tine si familia ta. Gandeste-te ca s-ar putea sa regreti toata viata daca n-ai pastra sarcina. Nu stii ce va rezerva viitorul, dar mai frumos e sa ti-l imaginezi cu optimism, decat cu pesimism cum tinzi sa faci acum....cand treci printr-o perioada asa de grea.

In final, nu-ti pot ura decat sa-ti limpezesti gandurile cat mai repede si sa faci alegerea pe care o consideri cea mai potrivita pentru tine/voi. Dincolo de toate sfaturile pe care ti le putem da noi, privind de pe margine, tu stii cel mai bine ce se ascunde in sufletul si in mintea ta.

Eu nu pot decat sa-ti urez sarcina usoara si un bebe sanatos! Intelegi tu ce vreau sa spun .


Simona, Sorina (12 Noiembrie 2004) si Irina (5 Mai 2006)
FOTOGRAFII BLOG

XIO spune:

Eu cred ca esti doar putin speriata si uimita ca ai reusit sa ramai insarcinata.
daca asta e motivul pt. care nu mai vrei un copil , ca nu o sa ii poti cumpara un apartament cand av fi mare ..... pai nici mama-mea nu-mi poate oferi asa ceva , dar zau ca nu ma intereseaza.
Poate o sa castigati la Loto. POate o sa e casatoreasca cu un print , nu stii ce se poate intampla.
Eu ti-as ugera sa stai de vorba cu sotul tau si sa hotarati impreuna.

Richard..... http://www.youtube.com/watch?v=U5POHmIIujg

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

monaraus spune:

Mihaela, si eu am aflat de curand ca sunt insarcinata... si eu am avut aceleasi ganduri ca si tine... "daca-i ia din spatiul fetitei mele"?... Dar iti mai spun un lucru: tragedia pe care am trait-o eu cu parintii mei (care au decedat in decurs de 2 saptamani) m-a facut sa realizez cat de important este ceea ce mi-a ramas de la ei, adica fratele meu... Si atunci am realizat ca oricea averi as fi mostenit de la ei, viata ar fi fost mai urata si mai grea daca nu era si fratele meu. E departe, e la Londra, dar ne vedem de sarbatori si in vacantele de vara daca se poate si totul pare mai frumos.... De fapt, este mai frumos. Asta vreau sa-i doresc fetitei mele, un suflet care sa-i fie alaturi si sa-i faca viata mai frumoasa...

Eftimie C. spune:

Scumpa mea, eu nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi, dar daca as fi in situatia ta, eu nu as opta pentru AVORT(ma refer strict la mine).
Zilele trecute am intrat pe un site dat de Bianca Brad intr-o emisiune si am copiat un filmulet cu un avort L-am vazut pana la final si am decis ca NU VOI FACE NICIODATA UN AVORT SI NU-L VOI RECOMANDA NIMANUI IN VIATA MEA.Eu incerc sa previn aparitia unei sarcini si cand ma voi decide pentru bb2, voi renunta la contraceptie.
Sfatuieste-te cu familia si nu uita ca HOTARAREA ITI APARTINE!
Gandeste-te la ce ar fi spus tatal tau.Poate ar fi vrut un alt nepot.
Te


Carmen E. si Eduard-Costin (28.02.2003)

grati.ela spune:

Draga mea si eu sunt o mamica de fetita superba,desteapta si cuminte...fetita care a fost centrul trairilor noastre timp de aproape 9 ani si uite ca de 2 luni suntem si parintii unui baietel pentru care in suflet ne-a mai crescut o inimioara...mai am cateva luni si implinesc 36 de ani si-ti spun sincer ca acum am senzatia ca am intinerit cu 10ani... cand Tudor va avea 27 de ani eu voi avea aproape 63...exact cat are mama mea acum (nu-si arata varsta, este frumoasa, dinamica, optimista, puternica... )...sper sa ma ajute Dumnezeu sa ajung la anii acestia si sa-mi vad copiii sanatosi, crescand inconjurati de toata dragostea noastra!

mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)

http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/

Witchie spune:

Draga Mihaela,

Pamantul este plin de barbati si femei care in fiecare zi se roaga la Dumnezeu sa le dea un copil. Sau care regreta ca nu mai pot avea un copil. Eu sunt una dintre acele femei careia i s-a spus ca ar fi mai bine sa nu mai incerce. Ca si tine, nu am primit mai nimic de la nimeni si fetita mea probabil va trebui sa-si cumpere singura propria ei casa. Regret sincer ca nu-i pot darui un frate sau o sora.
Te rog mai gandeste-te. E normal sa fii acum trista. Dar cand durerea pierderii tatalui tau se va estompa, viata cea noua care creste in tine, va fi motorul tau de a merge mai departe. Felicitari pentru sarcina!

mikim spune:

quote:

---

Originally posted by Clover

De cand se raspunde la "Sunt insarcinata" cu "Pastrezi sarcina?" Pai daca nu ai de gand sa o pastrezi de ce ai mai face public evenimentul? Normal ca iti vine sa iti iei campii.

Eu zic sa incerci sa te linistesti; normal ca moartea tatalui tau te-a aruncat intr-o stare de tristete, dar gandste-te ca viata continua. La anul o sa aveti un bebe nou in familie. Pe care ti l-ai dorit.




If all else fails, look cute.

---

In primul rand vreau sa multumesctuturor celor care mi-au raspuns.
M-am gandit mult pana am postat cu intrebarea pe forum. Insa, in afara de sora mea care mi-a marturisit ca ma "invidiaza" (spus oarecum asa, dulce) pentru faptul ca-i pot darui un frate sau o sora fetitei, lucru pe care ea nu la mai putut face nemairamanand insarcinata - mi-a mai precizat ca este convinsa ca daca fac o intrerupere de sarcina voi regreta amarnic toata viata - , restul, tot restul persoanalor cunoscute imi spun ca e doar decizia mea, ca sa ma gandesc bine daca pastrez sarcina si mai baga - asa, ca iesit din context - cateva fraze cu ce greu imi va fi.
Cel mai dureros a fost faptul ca si mama, pana si mama, care banuiam ca va astepta cel mai mult o bucurie in familie, pana si ea ma ia cu "e doar decizia mea". De parca as merge la dentist sa-mi scot o masea. Ma simt complet bulversata. Cert este ca m-a dat peste cap de tot sarcina.


Si eu m-am gandit la fel. Daca m-as fi gandit macar o secunda ca o sa intrerup de bunavoie sarcina nu as fi anuntat pe nimeni, poate nici pe sot, acum lantul celor care stiu este suficient de mare.


Mihaela, mama Karlei

mina spune:

Mihaela,

In primul rand: felicitari si sarcina usoara.
Eu am facut vizigotul la 30 ani (nu am avut vreun motiv anume, cu atat mai mult cu cat sunt cu tat-su din liceu ) dar asa a fost sa fie. Si dupa ce l-am nascut, am aflat ceva: ca atunci cand o familie se inmulteste dragostea se inmulteste si ea, nu se imparteste.

Planuim sa ii facem un frate (vrea el) sau o sora (incercam noi sa il pregatim si pentru eventualitatea asta...). Nu stiu exact cand va fi, eu in noiembrie fac 35 ani si daca o mai lalaim mult cred ca voi ajunge la 37 dar nu am nici un fel de indoiala ca se va intampla. Eu am si alte constrangeri, conduc o firma (pe care am pus-o pe picioare singurica in cativa ani), firma se dezvolta si acum oamenii depind de mine, nu pot pleca pentru cateva luni in concediu fara sa fiu sigura ca treaba merge si fara mine, fiindca am muncit mult sa am o echipa si nu vreau sa o pierd. Ma framanta putin faptul ca sunt destul de ocupata si uneori abia am timp pentru Matei insa imi zic ca ma voi descurca.

Amandoi suntem din familii cu doi copii si eu cred ca, dupa ce se duc parintii, un frate sau o sora e tot ce-ti ramane pe lume ca ruda de sange. Gandeste-te si la asta. Nu cred ca bb2 va lua din spatiul fetitei cu atat mai mult cu cat ea e maricica, nu are 2 ani jumate sa miorlaie vreau in brate si sa nu inteleaga de ce trebuie sa acorzi atentie si celui mic. Nu am retinut cati ani are Karla, dar cred ca te invidiez putin (bineinteles, dulce spus) pt ca vei avea un ajutor la indemana. As paria ca odata ce vede bebele se leaga de el f tare...cred eu....

In privinta deceselor celor dragi petrecute in preajma nasterilor...viata asta e dulce amara fir-ar sa fie, si legea compensatiei are multe valente. De cand am nascut sunt atenta la aspectul asta si am vazut multe, f multe cazuri de genul asta, de parca se preda o stafeta. Bunica mea s-a dus cand eram eu gravida, prietena mea si-a pierdut tatal tot atunci, la fel si verisoara mea...mai am o prietena care si-a pierdut tot bunica....iar in octombrie mi s-a nascut o nepotica si la o luna dupa aceea s-a dus bunicul....Of...

Daca ma intrebi pe mine...eu, sa fiu in locul tau as pastra sarcina. Tu esti acum intr-o perioada grea si trebuie sa te linistesti un pic. Oricum nu as recomanda sa iei vreo decizie pana nu te linistesti. Material va veti descurca. Fetele care au postat inaintea mea au spus destule...

Cat despre varsta ta....pe ce lume traim frate? De cand e rar sau deplasat ca o femeie sa fie gravida la varsta asta? Nu mai suntem in secolu 19 cand pana la 25 ani o femeie umplea casa de copii si dupa aia era luata de nebuna ca mai face altii.
In plus, ce motiv mai bun sa te mentii tanara decat acela ca puiii tai vor avea nevoie de tine inca muuulti ani de acum incolo?


Hai, fruntea sus. decizia este, intr-adevar, a voastra, dar mie mi se pare ca va doriti acest copil. O sa fie bine.


Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
http://community.webshots.com/user/vizigotu
http://community.webshots.com/user/vizigotubaiatmare

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului