Sunt in fata celei mai grave dileme din viata mea

Sunt in fata celei mai grave dileme din viata mea | Autor: mikim

Link direct la acest mesaj

Buna seara...
Ma simt groaznic... m-am hotarat cu greu sa scriu aici...

Acum cateva saptamani puneam, aici pe forum, intrebarea daca sunt prea batrana sa mai am un copil la 37 de ani. Dilema a fost rezolvata, sa zic asa, de primirea vestii, in urma unui test de sarcina, ca sunt insarcinata.
Nu ma asteptasem, sincera sa fiu, sa raman insarcinata asa de repede, nici o perioada in care eram foarte fertila nu era. Acea secretie mai vascoasa, care este in perioada ovulatiei, fusese luni, iar "insamantarea" mea avusese loc sambata...
Apoi, la 37 de ani, stiu ca nu ramai asa repede...
M-am gandit apoi ca asa a vrut Dzeu.
Marti, 18.03, mi-am ingropat tatal - pe care l-am iubit enorm si cu care aveam o relatie foarte buna. Joi am precat spre satul natal al tatalui meu, in Banat. Va scriu asta incercand sa va mentionez ca durerea traita a fost mult mai mare si a durat mult mai mult.

Dar... de cand cu evanimentele astea, cu agonia tatalui meu, nu mai simt nevoia sa fiu iarasi mama.
Ma intalnescu cu cunoscuti, la serviciu, rude din Banat, prieteni - toata lumea ma intreaba daca pastrez sarcina. Pe mine daca m-ar informa o femeie ca e gravida i-as ura sarcina usoara si copil sanatos!!!
O sa ziceti ca cine stie cu ce fata ii anunt evenimentul... dar am anuntat in toate felurile si acelasi rezultat. A culminat cu telefonul dat unei mamici din clasa fetitei mele, colega care fusese informata de printesa mea ca va avea un fratior. Si aceasta mamica m-a intrebat daca pastrez sarcina!!!

Sotul meu are un serviciu bun, si eu la fel, nu avem nu stiu ce venituri, dar in nici un caz nu ne putem vaita.
Insa... ma doare gandul ca nu o sa-i pot oferi fetitei mele mai nimic cand va fi mare..., ca se va chinui la fel ca mine sa-si cumpere un apartament (ceea ce mi se pare imposibil de realizar din salari in momentul de fata, fara ceva mostenire, ajutor).
Eu sunt singura din grupul meu de prieteni care nu a primit nimic de la parinti si tare greu e... Mai am vreo 11 ani de rate...
Ma gandesc ca nu mai am energie mai deloc, ca poate copiii trebuiau facuti mai la tinerete...
O sa-mi reprosati ca trebuia sa ma gandes la toate aceste inainte de a face sex neprotejat!!! Si aveti mare dreptate!
Ma simt ca intr-o menghine care ma tot strange...
In secretie am firisoare de sange permanent. Ieri am fost la dr mea si am facut o ecografie 3D si i-am auzit inimioara batand...
Sunt mama, imi iubesc enorm fetita, eu cred ca sunt un om bun... nu ca nu mi-as iubi bebelusul din pantece, dar mi-a atat de greu...
Daca nu voi fi o mama buna??? Daca nu voi putea sa-i ofer fetitei mele ce-i ofer acum??? Daca noul venit o ii "va lua din spatiul ei"?
Sufar enorm... Imi e dor fff rau si de tata, imi e si mile da mama ramasa in viata...
As vrea sa se termine cumva durerea...

Mihaela, mama Karlei

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns pisix spune:

mikim - dupa cum povestesti, in afara temerilor tale ...ti-ar placea sa mai ai un bebe
Ce conteaza in ce fel te intreaba oamenii ? Conteaza ce simti tu

Iar premisa de la care pleci e una greista. Nu toti cei care primesc ceva de la parinti sunt fericiti.

Si eu fac parte din categoria care n-a primit mosteniri dar ...cu noroc si munca, imi permit acum sa-i ajut eu pe parinti.

De unde stii ce noroc ar putea avea copiii tai ?

Asta nu e un criteriu. Important e cum simti tu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mikim spune:

Eu stiu acum ca suntem in postul Pastelui. Ca i-am auzit inima batand. Ca e si el un sufletel.

Insa:
Ma gandesc totodata ce o sa ma fac dupa ce se va naste. Si ce o sa fac atunci cand va mai creste si isi va dori poate niste parinti tineri si plini de energie. Fiul unei colege era tare complexat din cauza asta. Ma gandesc ca poate ma mai incarc cu un pacat, dar poate familiei mele ii va fi mai bine mai incolo.
Am vazut ieri fetita aceea de 12 ani torturata de acei copii. Ma gandeam ca societatea s-a schimbat si ei mai vreau sa aduc pe lume un copil sa se chinuie... Poate o sa radeti - noi, parintii, nu suuntem inalti si ma gandeam ca voi avea un baietel scund de care vor face glume colegii muschiulosi din clasa.
Tot eu imi zic: Am o fetita superba, o luptatoare desteapta si frumoasa de care sunt tare mandra. Ma uit la ea ca la un soare!!!

Mihaela, mama Karlei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

in momentul in care iti vei tine in brate al doilea bebelus, te vei simti infiorator pana si pentru aceste ganduri cauzate desiguir de durerea pierderii tatalui.
Uita-te la fetita ta:
cum ar fi sa nu existe? sa nu fi pastrat acea sarcina?
cei care te intreaba asa ceva....scuze.....dar dovedesc micime sufleteasca in astfel de momente.
Tu crezi ca DEGEABA ai ramas insarcinata tocmai cand s-a stins tatal tau???
plus ca, se stie, fiecare copil se naste cu o paine in mana.
in ianuarie 2007 aflam sa sunt gravida cu bb 2. Situatia financiara era DEZASTRU, dar nu unu mic, ci asa, big shit!!
Nicio secunda nu m-0am gandit sa renunt la sarcina. In iulie situatia s-a schimbat mult in bine!
bebelusul ne-a adus noroc.

Nu lasa pe cei din jur sa-ti strice bucuria. Si gandest-te ca faci fetitei tale cel mai de pret dar, un fratior/surioara.

eu iti urez sarcina usoara si te felicit din toata inima!!!!



www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=34" target="_blank">Povesti nemuritoare
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=12" target="_blank">Culeg fericire

Multumim!


Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ica 1975 spune:

Mihaela, eu zic ca-ti doresti puiutul, insa, esti dezamagita de reactia celor din jur. Ai incredere in tine, nu conteaza varsta, partea financiara - astazi este maine poate nu va mai fi, poti avea doar un copil si sa nu-i poti oferi ce ti-ai dori insa poti avea 2 sau mai multi in situatia actuala si lucrurile pot evolua in bine, pana acolo unde n-ai indrazni sa te gandesti. Acum, parerea mea, ai deja 2 copii, doar ca pe cel mic nu-l poti tine inca in brate, te rog, gandeste-te si la el, exista deja, este prea tarziu sa vrei sa dispara. Cunosc destule femei care au avut primul sau ultimul copil la 40 de ani sau dupa. Crede-ma, nu exista lipsa de energie. Una din ele mi-a spus ca copilul a intinerit-o f mult si avea alte 2 fete de 16 si 18 ani. Curaj, nu renunta, toate temerile se vor risipi cand il vei tine prima data in brate. Daca simti nevoia sa-ti impartasesti gandurile cu noi nu ezita.

Editez - am uitat ce era mai important, Sarcina usoara !!!

Noi

Ce faci te si face.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mik spune:

Mihaela, sincere condoleante !

Ce spune lumea nu are prea mare importanta. Din cite povestesti, unele reactii le gasesc deplasate si rautacioase.

Esti inca sub socul decesului tatalui tau. Mai cred ca tarie ca daca ai renunta la sarcina, ai regreta toata viata. Incearca sa-ti iei citeva zile de concediu si sa stai linistita acasa, calma si sa te gindesti la voi : tu, sotul si fetita cea mare. Si apoi sa decizi ce si cum.

Pe de alta parte, considerentele materiale pe termen lung nu stiu daca isi au locul. Cit despre : cel mic va lua locul fetitei, iar nu e chiar logic. O familie cu 2 copii e mai echilibrata decit cu 1 singur.

Inca o data, gindeste-te bine.

Cu drag,
Mik.

Editez : in timp ce-ti scriam au mau aparut 2 mesaje !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariussimiuc spune:

quote:
Originally posted by Sabina
plus ca, se stie, fiecare copil se naste cu o paine in mana.
in ianuarie 2007 aflam sa sunt gravida cu bb 2. Situatia financiara era DEZASTRU, dar nu unu mic, ci asa, big shit!!
Nicio secunda nu m-0am gandit sa renunt la sarcina. In iulie situatia s-a schimbat mult in bine!
bebelusul ne-a adus noroc.



Este o vorba din batrani care spune ca:"orice copil se naste cu noroc,pe care-l aduce-n casa"


Miha,mami de www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=1" target="_blank">2 picaturi pline de www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=13" target="_blank">curiozitate

Cand viata iti ofera lamai fa-ti o limonada...Cand viata iti ofera un pic de sare fa-ti o Margarita...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns susur spune:

Hm, mai aveti 11 ani de rate?Ce zici ca noi mai avem 24 si avem 3 copii cu un singur venit deocamdata.Sarcina usoara si gagalice sanatoasa iti doresc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corinadana spune:

Eu iti urez sarcina usoara si sa ai un bebe sanatos sa va bucurati toti trei de el.

Pe restul?! lasa i sa vorbeasca...

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Brigit spune:

Draga mea,

sa stii ca ti-am urmarit postarile de pe celalalt subiect si m-am bucurat extrem de mult ca intrebarea ta de atunci si-a gasit repede raspuns- si inca un raspuns minunat!

E firesc intrucatva din prisma pierderii suferite (condoleante... ) si din cauza reactiilor celor din jurul tau sa te simti acum debusolata si sa iti pui o multime de intrebari, mai ales ca esti si intr-o situatie care predispune spre mai multa sensibilitate.

Nu imi permit sa iti dau sfaturi sau inaintez niste raspunsuri la intrebarile pe care ti le pui pentru ca situatia ta o cunosti tu cel mai bine si consider ca esti o persoana rationala si echilibrata si ca vei putea sa pui in balanta toate aspectele.

Vreau insa sa iti impartasesc o poveste de viata, care sper sa aiba menirea de a iti mai disipa din temeri si intrebari.

Acum doi ani o colega de-a mea mi-a marturisit ca e insarcinata, ea avand 38 de ani si o fetita care atunci avea 9 ani. Mi-a marturisit acest lucru si pentru ca eram sefa ei directa iar eu imi puneam mare baza in ea, ea era back-upul meu iar temerile ei principale erau legate de faptul ca daca "va face un copil" isi va rata o posibila cariera in management. Reactia mea a fost spontana si am felicitat-o din toata inima. O alta colega de-a noastra, de aceeasi varsta cu ea si care avea un copil obtinut dupa ffff multe incercari esuate a inceput sa planga cand a imbratisat-o si i-a spus ca e un adevarat dar de la dumnezeu copilasul pe care il astepta. Iti povestesc aceste lucruri tocmai pentru ca sa iti intaresc ideea ca reactiile celor din jurul tau sunt in masura sa influenteze foarte mult modul de a percepe situatia.

Colega mea a pastrat sarcina si a nascut tot o fetita, frumoasa si sanatoasa. Desi intentiona sa se intoarca repede la serviciu, bazandu-se f mult pe ajutorul mamei ei, a primit o lovitura puternica atunci cand mama ei s-a stins in urma unui accident cerebral. A mai ramas acasa cu bebe, sotul a sprijinit-o extrem de mult in perioada aceea grea. Cariera si-a reluat-o cu succes si acum se bucura de doi copii minunati. Si ei au rate, insa se descurca.Mi-a marturisit in nenumarate randuri cat de bine ii pare pentru decizia luata acum doi ani, cat de mult s-a bucurat de starea de "proapata mamica" si cum a savurat minunea maternitatii (chiar spune ca fata de prima sarcina acum s-a simtit mult mai "mandra" si mai implinita sufleteste, in ciuda faptului ca si ea a trebuit sa treaca printr-o incercare f grea cand i-a murit mama)

Morala povestii este ca oricum nu vom putea sti ce ne rezerva viitorul. Lucruri care azi sunt certitudini maine pot sa nu mai fie iar unele din temerile noastre pot sa dispara de la sine.


Nu iti face probleme ca nu le vei oferi ceva mostenire copiilor. Eu sunt copil unic, insa mi-am facut singura un rost, o casa si cele necesare unui trai decent. Nu am avut si nu am pretentia sa imi dea ai mei ceva atata vreme cat si ei au nevoile lor, ba chiar ma bucur daca ii putem ajuta noi in vreun fel.Nu am avut asteptari sa primesc ceva de-a gata, si asta m-a facut sa fiu mai ambitioasa, si chiar cred ca a fost atu-ul meu fata de alti copii care nu au muncit din greu pentru lucrurile pe care le au, tocmai pentru ca stiu sa ma bucur si sa pretuiesc situatia mea curenta.

Eu sper din tot sufletul ca impreuna cu sotul tau sa reusiti sa va pastrati starea de armonie in cuplu, sa va bucurati de familia voastra si sa reusiti sa depasiti temerile, astfel incat sa savurati din plin prezentul

Multa putere iti doresc !

APRIL
www.flickr.com/photos/mikipreda/" target="_blank">Walking on sunshine

Emma are nevoie de ajutor !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Clover spune:

De cand se raspunde la "Sunt insarcinata" cu "Pastrezi sarcina?" Pai daca nu ai de gand sa o pastrezi de ce ai mai face public evenimentul? Normal ca iti vine sa iti iei campii.

Eu zic sa incerci sa te linistesti; normal ca moartea tatalui tau te-a aruncat intr-o stare de tristete, dar gandste-te ca viata continua. La anul o sa aveti un bebe nou in familie. Pe care ti l-ai dorit.




If all else fails, look cute.

Mergi la inceput