Cum ne-a schimbat infertilitatea - IN BINE!!
Raspunsuri - Pagina 5
nicoma spune:
E o ineptie! Cum ar putea rezulta ceva bun din infertilitate? Doar daca vrei sa te amagesti singur poti gandi asa!
Infertilitatea ne-a adus multa durere, cu care am invatat sa traim. Atat. Dupa mine, e o boala ca oricare alta, in unele cazuri incurabila. Spre deosebire de alte boli ingrozitoare, noi, "infertilii", putem sa ne continuam viata si sa facem o groaza de lucruri minunate. Si sa cautam tratamente.
Sanatate va doresc!
unducthable spune:
infertilitatea este un mare necaz , dar nu e nenorocire
poti sa fii pe punctul sa inebunesti de durere , dar exista urmare dupa asta ? nu cred ...
am ajuns sa urasc tristetea si disperarea care o traiesc datorita acestui necaz , asa ca nu mai vreau! si vreau sa resping aceasta stare , altfel pot sa pun mainile pe piept de pe acuma si sa zic ca gata , aici s-a terminat totul
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
poze cu noi
http://www.dianabostan.evonet.ro/nunta.asp
felix76 spune:
Fetele, nu mi se pare normal sa nu vedem absolut deloc o parte cat de cat buna in lupta noastra cu infertilitatea. Eu ma gandesc ca ma simt bine din punct de vedere al sanatatii fizice, am reusit sa imi cunosc mai bine organismul, legatura cu sotul meu este mai stransa, am cunoscut fete dragute care ma sustin moral si multe altele.
Pana la urma de ce sa vad totul in negru. Daca as fi in stadiul terminal al unei boli si nu mi s-ar mai da nici o sansa de vindecare cum ar trebui sa gandesc?!
Nu vreau sa gandesc negativ absolut deloc, sunt pe lumea asta probleme mult mai mari decat a mea. Chiar daca imi doresc cu inversunare un copil, in cele din urma il voi avea. Adoptat sau sange din sangele meu! Nu vreau sa fac din asta un capat de lume sau un capat de viata. Asa ca incecr sa vad partea plina a paharului, chiar daca uneori este mei greu!
Va imbratisez pe toate si fie ca soarele sa rasara si pe strada noastra. Eu vad deja o raza de lumina!
Felix
unducthable spune:
pe mine cand m-au adus de la reanimare in patul de spital , ca facusem doar o laparoscopie , erau 4 femei una mai galagioasa chiar ; pe mine ma durea capul si vomitam si eram albastra la fatza, nu doream sa vorbesc cu nimeni ..., doream nu un copil, doream sa imi treaca durerea de cap , in acel moment , asa de tare ma durea ...
ce aflu ? pe mine ma gasise in stare incipienta la endometrioza
dar cela 4 femei toate de varste diferite aveau CANCER , li se scosese tot ... si totusi vorbeau si chiar vorbeau ca sa cumpere niste prajituri parca , eu taceam din gura ..., eram inca batuta cu maciuca in cap ... ma mai intreba careva ceva , da nu doream conversatie, companie
era o fata langa mine de 30 de ani, m-am gadnit ca facuse tot laparoscopie si o fii ca mine dar poate stadiu mai avansat ca gemea ca o ustura
a doua zi m-am dus la 5 dimineata am luat o cafea repede , mi s-a dat un algocalmin si in sfarsit a disparut durerea de cap ce ma tinuse toata noaptea si totul parca a fost un cosmar , desi asistentele avusesera grija de mine
aveam chef de vorba si o intreb pe fata de langa mine , SI CE AFLU :
ca are 30 de ani , ca stia de 2 ani ca are cancer dar a vrut mai intai sa faca un copil, care deja il avea , era mic , si acuma decisese ca sa faca operatia , deci avea cancer si viitorul ? citotastice si ... mai ce ??? si copilul ? un soc dupa altul ...
nu mi-as fi dorit sa fiu in pielea ei ...
las pentru fiecare concluziile asupra acestei vieti ...
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
poze cu noi
http://www.dianabostan.evonet.ro/nunta.asp
rocsy2007 spune:
fetelor si eu sunt de acord ca sunt probleme mult mai grave. nu spun ca infertilitatea e un lucru usor pentru ca si eu ma lupt cu ea de 6 ani. nu am vazut niciodata 2 liniute pe un test si asta ma ingrozeste si mai tare. joia trecuta am facut prima inseminare si ma rog la dumnezeu sa fi reusit. daca nu ,voi merge mai departe. voi lupta in continuare. atat timp cat mi se dau sanse nu voi inceta sa lupt si sa sper. am avut o perioada in care plangeam si eram tot timpul trista . nu vroiam sa merg la prietenii mei care aveau copii pt ca simteam ca am un handicap.. acum imi dau seama cat timp am pierdut. m-am indepartat de prieteni. vreau sa fie totul ca inainte. sa merg la prietenii care ii aveam inainte.nu vreau sa mai plang. sunt sigura ca anul asta voi reusi sa vad 2 liniute. chiar daca nu va fi luna asta o sa fie cat mai curand sunt convinsa. va pup
pentru a obtine ceva trebuie sa vrei cu adevarat
http://tt.lilypie.com/XILYm5.png
unducthable spune:
Eu am inteles ce a vrut sa zica Silvy.
nu infertilitatea ne-a schimbat in bine ; lupta noastra cu infertilitatea , puterea de a accepta si de a merge mai departe , ne-a facut sa fim mai constienti de ce fel de oameni suntem noi, si de necazurile acestei lumi in care traim, si asa cred ca apreciem mai bine frumusetea vietii , si ce e bun in viata noastra, stim adevarata valoare a ceea ce avem si ce vom primi pe viitor , de la Dumnezeu , daca va veni copilul, altfel vom vedea totul , pentru ca am cunoscut suferinta
diana
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
poze cu noi
http://www.dianabostan.evonet.ro/nunta.asp
Andreuk spune:
Un topic foarte interesant...Am plans citind povestile voastre, am vazut durere, disperare si muuuulta putere in cuvintele fiecareia dintre voi!
Cum ne-a schimbat infertilitatea in bine?Simplu: ne-a facut PUTERNICE!
Acum stiu ca fiecare dintre voi poate trece peste necazurile vietii si sa ramana aceeasi femeie frumoasa si blanda.
Dumnezeu ne supune la un test, il vor trece acelea dintre noi care nu vor lasa amaraciunea sa le cuprinda sufletul si sa le stearga definitiv zambetul.Noi toate avem langa noi cate un sot minunat, ceea ce e mare lucru. Multe mame nu au langa ele suportul si sprijinul pe care il avem noi.
Cand va veni momentul, fiecare dintre noi va vedea clar drumul pe care trebuie sa-l urmeze. Nu avem decat 3 variante, fiecare o accepta pe aceea care se potriveste sufletului ei, in asa fel ca pentru restul vietii sa fie fericita.
1.Accepti sa traiesti si sa te bucuri de iubirea celor din jur si te multumesti cu ceea ce ai deja;
2.Dumnezeu te va binecuvanta cu un copil pe care cu siguranta il vei iubi mai mult decat crezi ca esti in stare;
3.Vei alege sa oferi dragoste parinteasca unui copil care nu isi merita soarta cruda.
unducthable spune:
pentru toate fetele
Doamne ajuta !
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
poze cu noi
http://www.dianabostan.evonet.ro/nunta.asp
catty spune:
Buna seara dragelor,
Ma doare sa vad suferinta voastra pt ca imi aduce aminte de mine. Dupa vreo 5 ani de chinuri, nervi, depresii, cearta cu toata lumea, sarcini oprite in evolutie si multa paranoia am ajuns la capat de drum in lupta cu infertilitatea. La sf lui octombrie anul trecut am facut prima laparo dintr-un sir mai lung care se anuntau, insa lucrurile nu au iesit cum mi-as fi dorit in momentul ala. Am facut stop respirator pe masa de operatie si de abia m-au adus la viata. Bietul meu dr a trebuit sa suporte consecintele faptului ca eu era sa dau coltul si a fost certat de toata lumea ca a acceptat sa opereze pe cineva ca mine (adica cu alte operatii prost facute la activ si mai plinuta). Dupa ce m-am externat a vrut sa vb cu noi si m-a intrebat f clar daca vreau sa traiesc sau sa mor in incrancenarea mea de a avea un copil. Mi-a spus sa ma gandesc bine si la alte variante de a fi mama si sa iau hotararea buna pt mine. M-am intors acasa doborata fizic si psihic, dar dupa cateva zile de cosmar am decis ca vreau sa traiesc, ca vreau sa am o familie si am inteles ca nu poti avea in viata tot ceea ce vrei, dar poti lupta sa fii fericit. Asa ca am decis sa adoptam un bb. In ziua in care mi-am vazut micuta prima data si am luat-o in brate am inteles ca este timpul sa las trecutul in urma. Era vremea sa fiu eu cea dinainte plina de vise si sperante. Am infrant durerea si spun cu mana pe inima ca am infrant infertilitatea. Cand imi vad copilul in fiecare dimineata cum imi zambeste din tot sufletul si ma striga "maaamii" inteleg ca din tot chinul asta am avut de castigat dragoste. Pe noi pana la urma anii petrecuti la usile spitalelor ne-au unit, ne-au maturizat, si cel mai important ne-au transformat intr-o adevarata familie.
catalina
"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"
magduta-sv spune:
Catalina, pentru tine si familia ta.
Ai facut un gest foarte frumos . Sa va traiasca fetita si sa fie sanatoasa!
Aseara a vazut si sotul meu o fetita de 2, 5 ani pe care vor s-o adopte niste prieteni si era tare dragalasa. Mi-a zis ca semana pefect cu noul tatic. Deocamdata au avut-o cu ei in week-end sa vada cum se descurca. Vom tine legatura cu ei sa-mi povesteasca cum e cu bb.
Va 
pe toate.
scumpii mei