Bucurii de sept-oct 2006 (114)

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Monique_new spune:

Buna dimineata si la noi. Cristina multumim de cafeluta matinala.Noi ne-am trezit devreme dar s-a blocat calulatorul.

Am citit toate povestioarele "before/after", f emotionante toate, asa ca m-am hotarit sa va povestesc si eu.Cristina fi optimista va fi bine si cu bb2 .

Povestea mea e plina de lacrimi de bucurie si tristete ca sa spun asa. M-am maritat la 24 de ani cu spranta ca voi avea o familie fericita, dar nu a fost asa. Degeaba aveam tot ce imi trebuie (casa,masina, haine, un job, un barbat, plimbari, iesiri la restaurant etc) daca nu aveam un copil. Am ajuns la un divort ( nu din motivul copilului)si m-am trezit si fara barabat si fara copil. Ajunsesem de plingeam pe strada cind vedeam un bebe, eram disperata, imi spuneam ca daca pina la 30 de ani nu reusesc infiez unul. Asta in conditiile in care eram o femeie normala, sanatoase apta sa fac un copil, asa ziceau toti dr ca sa am rabdare.
Bun trec peste divort il intilnesc pe tati. Apare o noua speranta. Ma apuc iar de sapaturi, ma duc la alti medici, ajung sa imi fac histero…… si stupoare imi spune dr ca o trompa nu se vede iar una nu e in stare extraordinara si imi recomanda fertilizare. Mi-a cazut cerul in cap, am plins 3 zile, nu eram in stare sa aduc pe lume un bb.
Stau caut pe net diversi dr, dau din coate si ajung la Tutunaru ( citisem de el ca face laparoscopie pt rezolvarea pb cu trompele). Ma duc la el cu dosarelul in mina plin de analize si ecografii, nici nu se uita pe el. Imi face monitorizare ovulatiei timp de 3 luni, toate bune si frumoase si stabilim ca in luna ianuarie sa facem interventia laparoscop.
Cind plec din cabinet imi spune zimbind“ poate iti aduce mosu doua liniute “ iar eu pesimista zic “ da da sa mai fie si baiat”….iar el “ ba nu o sa fie fetita ca sa fie ca mine “.
Bun plec de la cabinet nu ma mai eram stresata ca va fi luna aceea , deja ma gindeam la operatie.
Vin sarbatorile, mi se parea mie ca maninc mai mult dar nu ma agitam. In ianuarie intirzie CM care era ceas deobicei. Amin citeva zile si in data de 3 ianuarie ma hotarasc sa fac testul. Uraaaaaa apar 2 liniute nu-mi venea sa cred , am plins citeva ore de data asta de fericire. Nu am spus nimanui (parinti) pina m-am dus la control ca sa stiu ca este bine, mama stia ca ma duc la dr sa stabilesc data interventiei laparoscop si cind m-am intors eram super bucurosi. La 2 luni si ceva apare o singerare il sun disperat pe dr ma primeste in ora lui libera, noroc ca era cabinetul aproape si imi spune ca sint sanse 50 % sa il pierd 50 % sa il pastrez, Urmeaza 3 saptamini de rapauz la pat. Asta a fost singura problema pe care am avut-o in toata sarcina fara greturi fara nimic altceva. Trece termenul de 40 de saptamini eu nu mai nasteam, stabilim o data ma tot amina inca 2 zile. In final vine 13 septembrie. Ma duc dim la spital pregatita sa nasc normal, ma consulta imi spune nasti pina diseara, doar ca in 30 de minute m-a pocnit o hemoragie si la 10.15 copilul mult dorit aparea pe lume. Deci si la nastere am avut parte de surprise neasteptate.
Cam asta este povestioara mea si a puiutului meu Cosmina. Acum cind ma striga “MAMI” nu conteaza la orice ora din zi sau din noapte mi se umple sufletul de fericire. Nu conteaza ca string toata ziua dupa ea, ca bag aspiratorul zilnic, ca nu mai am timp ca inainte sa ma ocup de mine. Le fac printre toate lucrurile care conteaza pentru ea. E viata mea, sufletul meu si acum ma simt implinita.

Sper ca nu v-am plictisit, am scris povestioara de 2 ori ca mi s-a blocat calculatorul, dar nu coteaza, daca este vorba despre iubita mea.


POZE COSMI 1 ANISOR
Cosmi bebe -13 septembrie 2006

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adriana mica spune:

Buna dimineata,

Roxana, gradi la care va merge Dudu are sediul la Unirii. Ca despre orice gradinita, am auzit impresii pro si contra, copii care s-au adaptat sau care nu au reusit deloc sa se integreze (motivul fiind faptul ca se vorbeste preponderent in engleza, cica!). In cazul nostru, este foarte important faptul ca si verisoara lui merge tot acolo.

Alexutza, se pare ca perioada de acomodare la gradi este intre 2 si 5 saptamani. Succes!

Mexxa, multa sanatate lui Sebi! Si noi trebuie sa rmergem la control la ureche. Daca nu s-a vindecat, ne va pune tubulet, dar eu sper din toata inima sa nu ajungem la asta!

Foarte interesant subiectul saptamanii.

Before erau week-end-le in care leneveam in pat si somn dupa bunul plac. Acestea ar fi singurele lucruri care poate ca imi lipsesc. In rest, "reusisem" performanta sa nu avem timp prea mult pentru noi, iar "pretextele" erau pe masura: prea multa munca, in consecinta oboseala dublata insa si de o comoditate peste masura!

After nu pot descrie in cuvinte tot ceea ce simt, dar stiu ca pentru toate emotiile si amintirile de neuitat ii sunt recunoscatoare fiului meu! Dudu ne-a ajutat sa intelegem ceea ce este cu adevarat important, sa luptam pentru si sa pretuim fiecare clipa petrecuta impreuna!

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)
Uite ce mare am crescut...
O raza de speranta...sau cum a venit pe lume Tudor

www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mirabelac spune:

Merci de cafea, Cristina.

Of, Alex ce mult trebuie sa suferi cand il vezi asa... lasa ca peste ceateva zile o sa se obisnuiasca si o sa-i placa, ai sa vezi.


*****************************************Mirabela, mamik de pitic www.totsites.com/tot/davidstefan" target="_blank">DAVID STEFAN (21.09.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alexutza_26 spune:

Mira - nu pot descrie in cuvinte ce simt...e groaznic...sa vezi ca-l lasi urland, ca cineva il ia si pleaca cu el urland, sa vezi cum intoarce capul si te cautaaa.....simt ca parca ii fac rau in mod voit copilului meu... - si in acelasi timp cand il las acolo trebuie sa zambesc, sa rad, sa par o mama rationala care nu se lasa purtata de sentimente si care nu exagereaza - ..............

Ei bine poate exagerez cu grija, cu intrebarile pt ca doar eu imi cunosc copilul si oricata experienta au ele ca si ingrjitoare/educatoare - copilul meu e unic si inca are nevoie de mami a lui....oooff, devin melodramatica.......

Si mai ales in dimineata asta cand tocmai am citit postarea lui Itzy - superb ai scris - si parca mai multe lacrimi sunt si durere imensa, uuufff.....grea e meseria de mama....dar si cea mai frumoasa!!!!

Asta ca sa ma leg de before/after:

Before : aveam timp numai pt noi, leneveam cat era we de lung, plecam cand vroiam, mancam cand vroiam, ieseam cu prietenii si la 12 noaptea,uneori ne plictiseam atat de rau singuri in we...

After: totul se invarte in jurul grasului, plecarile sunt numai programate, musafirii s-au rarit, vizitele noastre s-au reorientat spre prietenii care au deja un copil si stiu ce inseamna, grasul intr-un cuvant ne umple toata existenta cu micile lui boacane, cu rasul lui, cu plansul, cu somnul....cu absolut totul; e fascinant sa-l vezi crescand si evoluand - si sa te intrebi apoi - tu esti al meu????esti pe bune al meu???



Alexandra mami de GABRIEL (30.09.2006)
PRINTZUL

Traieste orice clipa ca si cum ar fi ultima!!!
Greutate:58kg(1,55m) Deadline- 1.03.2008 Target: 3 kg

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mirabelac spune:

Despre subiectul saptamanii... foarte interesant.

Nu tanjesc deloc dupa perioadele dinainte, eram o fire pesimista, chiar ipohondra, probabil aveam prea mult timp pt mine si de asta, tot timpul imi era rau, ma durea cate ceva... nu prea ma gandeam la viitor, singura chestie faina era ca ieseam des cu prietenii si calatoream, insa satisfactiile nu se compara...

As spune mai multe despre cum m-a schimbat copilul:
* vin fuga acasa cu mare drag, abia astept sa-l vad, sa-l iau in brate, sa-l simt, sa-l miros, sa-mi spuna cuvantul care ma implineste total "mama";

* nu ma mai doare nimic, ma simt f bine, sunt mai optimista, ma gandesc des la viitor, toate planurile si visele sunt legate de el... privesc cu alti ochi poluarea, educatia si familia;

* sunt mai sensibila acum, ma emotioneaza copiii si povestile lor, cand trec pe langa un spital retraiesc cu mari emotii momentele de la nastere si intalnirea cu bb, imi vine sa plang cand vad o mama care alapteaza (nu stiu de ce)... pur si simplu in suflet mi s-au creat mult mai multe sentimente placute care nu le aveam inainte si asta nu poate fi decat un lucru bun...

* relatia cu familia (socri, parinti) s-a imbunatatit (nu era rea inainte) dar acum este mult mai buna, relatia cu sotul este altfel: inainte aveam timp destul pt noi dar relatia devenise monotona, acum prindem mai rar momente de intimitate, dar cand le avem le savuram cu mare intensitate;

* inainte eram friguroasa, acum sunt mai tot timpul "in calduri" (la propriu);

* si profesional am progresat mai mult, sunt mult mai motivata acum.

Singura dorinta este ca el si noi sa fim sanatosi, astfel simt ca suntem cei mai puternici din lume impreuna.


*****************************************Mirabela, mamik de pitic www.totsites.com/tot/davidstefan" target="_blank">DAVID STEFAN (21.09.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mirabelac spune:

Am tema de discutii pregatita pt. saptamana viitoare.

*****************************************Mirabela, mamik de pitic www.totsites.com/tot/davidstefan" target="_blank">DAVID STEFAN (21.09.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns GETY spune:

Buna dimineata!

Si eu la cafea!

Cu ce ne mai laudam noi?
Cu alunite pe piciorusele Mariei. Prima oara i-au iesit 2 pe un picior, iar acum a mai "produs" inca 2. Mie nu-mi plac, dar n-am ce le face.
Si cu un mic furuncul iesit deasupra fesei drepte. Ieri la baie s-a inmuiat si am scos din el, dar acum dimineata am vazut ca nu s-a trecut roseata si cred ca mai coace ceva.

In rest este bine, sanatoasa, incepe sa ne "cante" din ce in ce mai mult cand aude muzica, lalaiala in toata regula, dar noua ne place mult.



Asa creste Maria Diana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mirabelac spune:

Sa va povestesc ce a facut fi-miu duminica: aveam musafiri si stateam in bucatarie, mancam alune si beam bere, el era f interesat de alunele in coaja, i-am mai dat cate o bucatica si pana la urma le-am strans sa nu le vada... apoi am plecat in sufragerie, el migra intre dormitor unde era bunic-su si sufragerie, la un moment dat a disparut si credeam ca e in dormitor... a durat cateva minute totul, a deschis usa la bucatarie, s-a urcat pe un scaun si a scos alunele din dulap, nu stiu cate a mancat sau ce a facut, dar la un moment dat vine la mine cu gura plina de alune parca sa-mi spuna ce a patit si ii venea sa vomite, o aluna era deja in gat... am tras o sperietura de nici nu mai stiu cum am reactionat, i-am bagat si mana in gat sa i-o scot... pana la urma a scos-o singur... apoi il intrebam ce a facut, de ce m-a suparat asa si el facea un gest ca si cum ar vomita... era tare simpatic... eu tremuram ca varga...

*****************************************Mirabela, mamik de pitic www.totsites.com/tot/davidstefan" target="_blank">DAVID STEFAN (21.09.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns GETY spune:

Ce "before-after"-uri frumoase am citit!

Ce-mi lipseste la perioada de dinainte?
Faptul ca aveam mai mult timp pentru noi primii 2. Un somn bun, sanatos, pe care nu l-am tras de demult. Sunt fan dormit, dormeam si la pranz! Cand plecam in oras fara sa ne gandim ca nu putem merge tot timpul pe unde vream, pentru ca apare intrebarea "ce facem cu fata?".

Dar ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit un copil sanatos si frumos si sa fim noi sanatosi sa o crestem cum putem mai bine!

Sunt fericita!
O tineam pe Maria in brate un pic mai inainte si ascultam o piesa pe care a recomandat-o Eloise, am pupat-o pe obraz si ea si-a deschis gurita sa ma pupe si ea pe mine!



Asa creste Maria Diana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AdinaF spune:

eeeeiii, ce povestioare emotzionante am citit, nu-i asa ca odraslele au creat din noi adevarate scriitoare? eu am talent 0 la scris, dar parca uneori asa imi vine sa scriu, sa scriu si sa nu ma mai opresc. nu ma mai recunosc.

Va pup pe toate!


Adina, imblanzitoare de Fabian si Alexander (06.10.2006)

Mergi la inceput