"ma voi ocupa in mod deosebit"
"ma voi ocupa in mod deosebit" | Autor: simali
"Zilele acestea ma voi ocupa in mod deosebit de copilul dumneavoastra; trebuie sa rezolvam problema blocajului pe care-l are la matematica", mi-a spus educatoarea luni de dimineata.
Te-ai putea gandi "uau, ce serviciu deosebit imi face, ce castigat va fi copilul meu din aceasta saptamana de atentie speciala!!!". Nimic mai fals. Cand o educatoare sau invatatoare va spune cele de mai sus asteptati-va la tot ce este mai rau. Puteti sa va dati copilul lovit si sa nu-l aduceti pana-i trece, puteti sa multumiti politicos si sa spuneti ca nu vreti sa faca la gradinita atat de multa matematica, etc. Dar nu spuneti, in nici un caz, "multumesc, sunt foarte curioasa de rezultatul obtinut".
Era o vreme, in perioada medievala, cand medicina regresase atat de mult incat singura sansa de a scapa de o boala era sa nu puna "specialistii" in medicina mana pe tine. Va dati seama ca daca erai o perosna cu oarece dare de mana nu aveai nici o sansa: asa bolnav cum erai trebuia sa bei gainat de cocos de munte, sa ti se scurga tot sangele intr-un lighean, sa inghiti diferite substante pe baza de mercur, sa ti se extraga copilul din tine cu un forceps primitiv in forma de furculita, etc. La vremea aceea, mortalitatea in randul persoanleor cu dare de mana ajunsese mai mare decat in randul oamenilor simpli pentru simplul motiv ca acestia nu-si permiteau armatele de "specialisti" la capataiul lor.
Exact in aceeasi situatie este educatia in Romania zilelor noastre. Copilul lasat in pace de o educatoare indiferenta are mult mai multe sanse sa scape teafar decat copilul care incepe, din diverse motive, sa primeasca "atentie speciala".
Dupa 2 zile de "atentie speciala" copilul ii spune sotului meu: "tati, nu fi nervos cu mami ca mamicile, daca le superi se imbolnavesc foarte rau". Cer explicatii si copilul raspunde "mi-a spus doamna ca daca nu invat bine la matematica tu o sa te superi si o sa te imbolnavesti".
Mentionez ca domana a fost OK timp de 2 ani, pana in momentul in care s-a hotarat brusc sa-i acorde cpilului meu atentie speciala - nu i-am dat atentii dar am ajutat gradinita de cate ori am fost abordata si banuiesc ca de aici mi se trage toata nenorocirea.
alice
Raspunsuri
anemona spune:
Iadul e pavat cu intentii bune...
nona_denis spune:
Nu-s prea multe de spus...
Tu cunosti cel mai bine copilul si la fel si educatoarea.
Al meu minte cateodata de stinge.... Numai ca nu cred ca ii dadea prin cap tocmai asta.
Mami de Denisache
Marina spune:
pai si de ce nu te duci la ea sa o oripilezi si sa-i spui ca nu-i bai daca al tau copil nu invata tabla inmultirii si integralele in gradinita?
Stanescu spune:
Intreb si io ca proasta: ce matematica, Doamne iarta-ma, la gradinita?
Fi-mea are abia un an si 3 luni, nu-mi pun problema sa o dau la gradinita mai devreme de 4 ani, dar mai intru pe aici asa, "sa prospectez piata".
Eu aveam imaginea aia idilica cum ca la gradinita copii se joaca si socializeaza, daca "prind" cate ceva - bine, daca nu - nu. Da' vad ca vremurile ma m-au depasit.
Spuneti-mi si mie, toate gradinitele de azi sunt asa: matematica, citire, scriere - mai au si timp sa se joace?
Andries spune:
exagerati...activitatile matematice sunt foarte bune la gradinita!! partea proasta a fost faza cu 'mama ta o sa imbolnaveasca' pentru ca a stresat copilul aiurea, dar activitatile matematice in sine sunt f ok si e bine sa le faca, nu moare nimeni din 3 serii de 15 minute de "matematica", altfel in clasa I o sa ai de lucru cu el acasa... la greu.
Andries
Cristina_C spune:
Stanescu, e vorba, probabil, de ultimul am de gradinita care-i si anul pregatitor pentru scoala.
Simali, fa-i doamnei o favoare si "deblocheaza-l" tu, sigur vei avea mai mult tact si copilul va invata cu drag. Pe ea las-o doar sa constate, ca, in mod surprinzator, problema s-a rezolvat! In felul asta o tii la distanta si nu-i mai inoculeaza tot felul de idei.
amoga spune:
Pentru mine, e doar un exemplu despre cum oamenii mari --aflati intr-o pozitie de autoritate-- gasesc de cuviinta ca e perfect normal sa minta si sa-i manipuleze pe "oamenii mici", pentru a-i modela pe acestia din urma dupa nu stiu ce standarde "stiintifice".
Ceea ce insa reusesc sa faca acesti "binefacatori" e sa distruga putin cite putin din increderea pe care copiii o au in persoanele mature. Pentru ca, mai devreme sau mai tirziu, copilul va realiza ca a fost mintit, si va intelege ca toata povestea e doar dovada unei totale lipse de incredere vizavi de persoana sa. (Ce altceva e? Copilul are o "problema" => Trebuie "ajutat" => Ia sa-i cream niste angoase artificiale ca sa-l motivam putin. Ce altceva s-ar fi putut face? Ce? Sa-l lasam sa-si rezolve "problema" singur, cind a fi sa se simta in stare? Nah, nu se poate, nu e conform normelor in vigoare...)
Asta e modul in care lucreaza majoritatea institutiilor care au ceva de-a face cu educatia. Au la baza un standard oarecare (asta si asta trebuie stiut la matematica, aia si ailalta la limba materna, etc.) si fac tot ce le sta-n putinta sa-i ajusteze pe toti conform acestuia. Din punctul lor de vedere, copiii nu sunt niste fiinte cu interese, pasiuni, personalitati, etc. Nu. Sunt doar niste "subiecti" care trebuie trecuti --de voie buna 'au ba-- prin tiparele modelatoare ale institutiei.
Ce mi se pare mie insa cel mai trist e pozitia (majoritatii) parintilor vizavi de relatia copil-educator. Pentru ca cei mai multi aleg sa reafirme autoritatea educatorului si sa minimizeze (sau ignore total) vointa propriilor copii. :-(
A.M.
ps/ "Copiii nu trebuie obligati sa invete, si nici nu trebuie sa li se arate cum; vor si stiu foarte bine s-o faca." -- John Holt. (Citat aproximativ, in traducere proprie.)
simali spune:
quote:
Simali, fa-i doamnei o favoare si "deblocheaza-l" tu, sigur vei avea mai mult tact si copilul va invata cu drag. Pe ea las-o doar sa constate, ca, in mod surprinzator, problema s-a rezolvat! In felul asta o tii la distanta si nu-i mai inoculeaza tot felul de idei.
quote:
Eu fac cu el diferite jocuri matematice acasa (dupa Montessori) si se descurca excelent. Nu vreau sa fortez lucrurile mai mult.
Am facut cu el de cateva ori diferite exercitii din genul celor care se fac la gradinita si se descurca foarte bine. Se pare ca atunci cand este lasat singur cu un caiet in fata nu se prea concentreaza: copiaza dupa vecini, cauta diverse chestii pe sub masa, se intinde, ridica picioarele pe masa, discuta cu vecinul, se scarpina, cauta creionul perfect pana cand educatoarea exasperata ii ia toate creioanele ca sa nu mai aiba atata de ales, scapa pe jos creionul ramas si-i rupe varful, apoi cere ascutitoare etc. Va dati seama ca se termina alea 15 minute de scris si Vlad nu apuca sa faca mare lucru... Apoi educatoarea vrea sa stranga caietele iar el incepe sa se vaite ca nu a terminat si o sa se supere mami. Cred ca este destul de exasperant pentru educatoare...
alice
simali spune:
quote:
Ce mi se pare mie insa cel mai trist e pozitia (majoritatii) parintilor vizavi de relatia copil-educator. Pentru ca cei mai multi aleg sa reafirme autoritatea educatorului si sa minimizeze (sau ignore total) vointa propriilor copii. :-(
quote:
Citesc prin diferite carti americane despre educatie idei de genul "daca aveti o opinie diferita fata de cea a invatatoarei mergeti si discutati cu ea la scoala; prinderea copilul la jumatate, intre parinte si educator nu este benefica pentru copil".
Noi in Romania am trait comunismul (inca traim o parte a lui pentru ca educatoarea cu experienta a lui fi'miu unde crezi ca a dobandit experienta). Copiii se duceau la scoala si primeau niste mesaje "Toarna-ti parintii la securitate", "Elena Ceausescu este mama noastra", "toti regii Romaniei au fost niste exploatatori", "Dumnezeu nu exista", etc. Includ in aceeasi categorie si "daca nu inveti la matematica mama ta se va imbolnavi grav".
Parintii copiilor romani au asadar un exercitiu lung in desfiintatul minciunilor de la scoala. Practic noi am trait tot timpul aici intre valorile de acasa si cele de la scoala. Nu stiu cat de schizofrenici ne-a facut treaba asta. Ne-a adus insa si un avantaj: ne-a invatat sa nu luam de-a gata nimic din ceea ce ne serveste sistemul si sa gandim totul, din nou, cu capl nostru. Cred ca de-aia nici nu are romanul incredere in politica sau in ceea ce vine de la UE. Ilie Moromete si cu Cocosila traiesc in fiecare dintre noi fie ca vrem sa admitem asta sau nu.
Intrebarea mea: este bine sa desfiintam acasa ceea ce a spus autoritatea - asa cum suntem deja obisnuiti sa facem - sau este mai bine sa mergem la scoala si sa incercam sa discutam cu invatatoarea? Dar daca mergem la scoala, ce sanse or fi ca invatatoarea sa faca urgent "mea culpa"? Nu este mai degraba posibil ca ea sa se razbune pe copil ?
Ce-ati face sau ce ati facut in astfel de situatii?
alice
filofteia spune:
Eu la gradinita am vorbit cu educatoarea si directoarea si am gasit intelegere, nu s-au razbunat pe copil, eu inteles si respectat pozitia mea. S-au dovedit persoane deschise la minte.
Acum trebuie sa merg sa vorbesc cu invatatoarea...si tot aman, n-o cunosc prea bine, nu stiu cum va reactiona. Pana la urma o voi face, iar daca se va razbuna pe copil il voi muta la alta scoala.