Cand bunicii nu sunt de acord!!!
Cand bunicii nu sunt de acord!!! | Autor: silvy24
Buna fetelor,
Imi cer scuze ca deschid atatea subiecte dar acum chiar sunt plina de spume.
Vreau sa aflu din experienta voastra, si sa afle si celalalte fete care sunt la inceput, ce ne facem cu bunicii care nu vor nepoti adoptati.
Eu am zis deja la prima vizita la DPC ca soacra mea a avut un soc cand a aflat decizia noastra, cu toate ca sotul meu face anul asta 41 de ani, deci nu mai este chiar tinerel. Si nici nu avem alti copii, si nici nu putem sa facem.
Eu i-am spus soacra-mi de un an de zile ca s-ar putea sa adoptam dar se pare ca pana acum a luat-o ca pe o gluma. Abia cand i-a zis sotul meu ca decizia e finala si ca ne apucam de acte a reactionat negativ. A spus ca nu se baga, ca este decizia noastra dar ca ea este impotriva. Ce inseamna asta? Nu vrea sa vorbeasca cu cei de la DPC, a spus sa le spunem ca ea e moarta (evident ca nu vom face asta), si ca nu-l va considera nepotul ei.
Pe de alta parte, mama mea e foarte de acord si o sa vorbeasca cu cei de la DPC dar problema e ca ea e in Constanta, deci cei de la DPC nu o vor putea vizita. Taica-miu s-ar putea sa prefere la randul lui sa nu vorbeasca pentru ca el e un om mai putin comunicativ si nu stie ce sa le zica. Dar cine stie, poate il voi convinge. A, iar tatal sotului meu a decedat de cativa ani.
Ceea ce ma oftica foarte mult este ca in urma cu 10 ani, cand sotul meu era cu prima sotie, soacra-mea ii batea la cap sa adopte. Dar, dupa o vreme a tinut la ea o fetita de un an jumate care "avea apucaturi de neam prost si avea gene proste". De atunci, sa nu mai auda de copii adoptati!!!
Deci, dragele mele spuneti-mi ce sa fac, ce ati facut voi si cat de mult au vrut cei de la DPC sa comunice cu viitorii bunici.
Va pup,
Silvy.
Raspunsuri
Ali-clau spune:
Draga silvy ,din cate stiu eu cei de la DPC nu ii viziteaza pe parinti sau cel putin cei de la noi din judet nu au facut lucrul acesta .Si noi am crezut la inceput la fel, cand am vazut ca asistenta sociala si psihologul tot intreaba ce parere au ,,bunicii" ,daca stiu de faptul ca vrem sa adoptam si chiar insistau asupra acestui lucru, dar ne-am dat seama ca pun accent pentru ca doresc ,si chiar e bine ca copilul sa fie primit bine in familie ,sa se poata integra usor .Iar in alta ordine de idei ,se gandeau daca ai la cine sa apelezi cand ai nevoie de ajutor ,de un sfat ,in afara de sotul tau .Cel putin asta e parerea mea,sper sa iti fie de folos.
cons spune:
Draga Silvy,
Eu nu le-am spus la parintii (atat ai mei cat si ai sotului) decat atunci cand trebuia sa luam copilul acasa. A fost un soc pentru ei. Dar ce vreau sa spun e ca nu le-am dat putere de a hotara in locul nostru despre idealurile noastre, despre deciziile noastre, despre viata noastra.
Este adevarat ca imi doream sa fie de partea noastra, dar nu vroiam sa ne influenteze cu ceva.
Asa ca atunci can am aflat de copil, le-am spus ce ne doream. Oricum nu au fost bucurosi, dar ceva presupuneau ei pentru ca trecusera 6 ani de cand ne casatorisem si eu nu ramesesem gravida.
Au avut niste fete foarte triste, ca orice bunici, dar le-a trecut.
Tin minte ca socrul meu a zis : este treaba voastra, vin sa-l vad, dar nu va ajut cu nimic.
N-am avut nici o pretentie.
Mama mea a inceput sa planga la aflarea vesti, mi-a zis ca bine fac. Asta m-a ajutat foarte mult.
Dar socrul meu, s-a schimbat imediat. Chiar in ziua cand l-am luat acasa a venit si i-a facut baita.
Acum il iubeste asa de mult incat nici nu pot spune. Si colac peste pupaza, parca ii si seamana.
Asa ca nu asculta de alti, chiar daca ei iti sunt dragi. Este viata ta si a sotului tau si voi hotarati ceea ce vreti sa faceti.
Tzuni spune:
Nici parintii mei n-au reactionat ok, mai ales ca sunt necasatorita si chiar si fertila. Ei isi doreau altceva pt mine: o familie "adevarata". Nici n-au stat sa-mi asculte argumentele pt care am vrut un copil. Mi-au spus ca ei nu mai sunt parintii mei, ca nu mai am ce cauta acasa. De anul trecut n-au mai vorbit cu mine, nici macar de sarbatori...
Initial m-a durut, dar bucuria de a fi cu Maria e mult mai mare.Nu le cer sa ma inteleaga. Nu vor....asta este! Nu avem bunici. Ne avem una pe alta si o multime de prieteni care ne iubesc si ne ajuta daca vom avea vreodata nevoie.
Am 33 de ani. Parintii ar trebui sa accepte faptul ca asa cum ei si-au gandit viata asa cum au dorit, asa vreau sa fac si eu cu viata mea. Si nu cred deloc ca am facut un lucru rau!
Tzuni 
mic si drag si scump si pisicos cu MARIA
cons spune:
Tzuni, m-ai impresionat cu povestea ta.
Felicitari pentru hotararea pe care ai luat-o.
Ai o fetita foarte frumoasa. Sa-ti traiasca puica ta si sa te bucuri de ea!
Cons
papadie spune:
quote:
Originally posted by Tzuni
bucuria de a fi cu Maria e mult mai mare. Ne avem una pe alta si o multime de prieteni care ne iubesc si ne ajuta daca vom avea vreodata nevoie.
Tzuni
[icon emotionat si bucuros]
Sa-ti traiasca fetita!
blog
ioanaalice spune:
Tzuni - cea mai tare din parcare!
silvy, copilul il adopti si-l cresti tu, nu soacra-ta. Da, da bine sa ai bunici care sa vina sa te sustina, dar daca nu sunt - aia e. Ca sa nu fii descoperita, cheama-i pe ai tai de la Constanta in perioada (ziua) in care stabilesti cu cei de la DPC sa va vedeti din nou. Eu asa am facut si a fost bine. IAr cu prietenele noastre, care trebuie sa stea si ele de vorba cu cei de la DPC, dupa ce am stat si am asteptat aproape o zi sa vina asistenta, ne-am pus pe taxi si ne-am dus noi la sediul DPC - asa ca nu-i musai ca intalnirea sa se faca acasa.
ioana, mama lui Mihai
dariastoica spune:
Buna Silvy,noi am anuntat bunicii cu inima indoita de reactiile lor,si cand colo ei ne-au luat la intrebari ca nu mai aveam de gand s-o facem odata,ca ei imbatranesc si nu mai pot avea grija si nu ne mai pot sustine cum ar dori.Acum se agita mai rau ca noi,vorbesc intre ei,fac planuri cine il ia in vacanta de vara,de iarna.Suntem foarte norocosi, dar daca nu ar fi reactionat asa ar fi fost alegerea lor,ne-ar fi durut insa nu ne-am fi oprit pentru ca ne dorim din tot sufletul sa fim parinti.
Legat de vizita celor de la DPC Ioanaalice are dreptate,cheama-i pe ai tai sa te sustina.La prima vizita la mine in curte era manifestatie,parintii mei,socrii,trei prieteni si un vecin.Rezultatul era sigur acelasi si daca eram singuri pentru ca exact cum ti-au spus fetele noi ne crestem copii si nu parintii,prietenii sau vecinii.
Mult succes iti doresc.
Tzuni, inca o data ma inclin in fata ta,povestea ta,la vremea respectiva a insemnata foarte mult pentru mine.(sentimentul pe care la-i avut cand ai iesit din tribunal)
anaisanais spune:
Tzuni
!Esti grozava!
Silvy, la noi a fost asa: copilul nostru a murit, intre timp, la o varsta inaintata(eu, 40) si fara posibiliati de reproducere(nici macar FIV-ul n-a functionat)am hotarat ca exista copilul nostru pe undeva prin lume si ne asteapta! Asa ca am anunta toate neamurile ca pornim in cautarea lui, a copilului, ca nu este bine sa ne astepte prea mult.
Pe scurt, reactiile: Mama, dupa ce, in prealabil, cred ca mancase vreo 2=3 lamai, ne-a spus: -Lasa, mama, ca nu toti copiii infiati sunt niste nenorociti!
Tata, mai diplomat, de felul lui, a concluzionat ca nu-l poate considera nepot/nepoata pe un copil facut de vreo c....., asa ca sa plecam cu fiinta aceea de la el!
Pentru ca Bubu al meu avea limbajul verbal nedezvoltat(la 1 ani si 8 luni nu spunea decat dada, nanasi gaga)dupa ce a trecut in parc pe langa el, soacra mea s-a departat pe la vreo 5 metri si si mi-a strigat( Bubu se juca impreuna cu alti copii, de -o seama cu el, iar mamele , inclusiv eu, eram acolo, langa copii): Asculta, Madalina, Vlad a inceput sa vorbeasca sau e tot asa handicapat?
Concluzia: Bubu al meu este exceptional si ma simt foarte fericita cu el, vorbeste( a evoluat spectaculos intr-un an jumatate), iar pe ai mei ii vizitam numai dupa ce le telefonam si le spunem ca stam cam o ora la ei. Ei ar vrea sa stea mai mult cu Vlad, dar eu le reamintesc ca, in genomul lui Vlad nu apar genele ''Romanovilor'' asa ca s-ar putea ca acest copil sa nu aiba un comportament la inaltimea cerintelor familiei domnitoare. Cat despre soacra-mea, lasati, pe alta data.
Ce vreau sa spun este ca pentru ei, parintii, este greu sa inteleaga faptul ca ai lor copii nu pot fi parinti pe cale naturala, dar, cu toate acestea, Dumnezeu a gasit o cale sa-i fericeasca. Lasa-le timp sa digere informatia si sa asimileze noutatea si apoi mai cere ceva de la ei.
Alexa Ioana spune:
silvy, nici la noi nu a fost totul "roz" cand am demarat procedurile. in afara de mama mea, care s'a bucurat din tot sufletul ca va fi bunica, majoritatea au strambat din nas...
asta in situatia in care stiau ca ne chinuim de vreo 4-5 ani sa ramanem "gravizi" (tratamente, laparo, inseminare, etc etc etc)
familia sotului a inceput cu texte de genul "cine are copii sa'i creasca, cine nu sa nu'i doreasca" si alte chestii la fel de inteligente... (si din pacate cel care s'ar fi bucurat mult, socrul meu, a decedat cu cativa ani in urma... )
taica'meu o dadea inainte cu genetica... pana i'am explicat ca el e inginer si eu biolog de profesie, si daca vrea sa stie cum e intr'adevar treaba cu genetica, pot sa'i explic ...
dar noi de la inceput am precizat extrem de clar ca ii anuntam ca adoptam, si nu le cerem parerea , pentru ca oricum nu ne vom razgandi. in plus, usa noastra va fi intotdeauna deschisa pentru cei care sunt alaturi de noi... iar cine stramba din nas, nici sa nu se oboseasca.
dar toate s'au schimbat radical dupa ce alexa a ajuns acasa. acum noi suntem pe locul 2 pentru toata lumea, iar fii'mea este cea mai iubita si rasfatata nepoata din lume !
sper din suflet sa fie bine si pentru voi in final... iar pana atunci, oricum copilasul vostru va fi fericit pentru ca va avea cei mai iubitori parinti !
iar in ceea ce'i priveste pe cei de la DPC... stai linistita. atitudinea bunicilor nu'i criteriu in acordarea atestatului. dupa cum ziceau si fetele, asistentele sociale vor ca piticul sa fie acceptat de familia extinsa, pentru ca asa ar fi cazul ideal... dar nu va pot refuza atestarea din cauza asta.
mie imi pare rau ca trebuie sa treceti prin asta... e neplacut... dar ai incredere ca totul va fi ok. si oricum, cand iti vei tine copilul in brate, toate problemele vor disparea !
mult succes !
