Bataia si scoala
Raspunsuri - Pagina 20
blackpanterro spune:
quote:
Originally posted by DidiAlex
Bineinteles ca nu as sta linistita, daca a as vedea ca odraslei nu-i este gandul la carte.....dar asta nu inseamna ca sistemul trebuie sa-l "pedepseasca", trimitand-ul la Real- sau la Hauptschule. Psihologii ti-ar spune ca un copil de 10-11 ani, care nu se poate concentra pe scoala in primii ani, nu e "pierdut"....
In plus, nu toti copiii au parinti care se pot ocupa de copii la nu stiu ce standarde....unii sunt mai ocupati cu job-ul, altii nu se pricep, altii nu cunosc limba, etc. Pentru acesti copii, scoala trebuia sa constituie o sansa, nu o piedica!
Ca sa nu mai spun, depinde si de plamadeala copilului, nu numai de parinte!
Alina
La fel gandesc si eu.
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
Croatia-The Mediterranean as it once was
"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner
Cristina_C spune:
Depinde de parinte si de copil, nu in ultimul rand de copil. Motive sa nu te poti ocupa de copil se gasesc, dar si solutii. De exemplu mi se pare ceva iresponsabil ca un parinte sa stea intr-o tara straina si sa nu invete limba. Ce exemplu ii da copilului, ce pretentii sa mai aiba de la el? Cum sa vorbeasca la scoala cu invatatorii, cu profesorii? Si cu jobul - da, trebuie facut cumva ca sa ramana timp si pentru copil. In cel mai fericit caz un copil are 2 parinti. Daca nu in timpul saptamanii atunci in weekend, in concedii se pot preocupa. Exista si Nachhilfe (meditatii), ca sa nu mai spun ca, multi copii ai caror parinti lucreaza dupa amiaza, raman la scoala si-si fac lectiile acolo, unde este personal calificat ca sa-i ajute. Asa ca eu imi mentin parerea ca se pot obtine notele cerute si ca merita efortul. Sigur ca ar fi fost mai simplu fara "imparteala" asta. Dar stau si ma gandesc ca, totusi, putini din aceia care o pornesc cu stangul isi revin ulterior, restul isi mentin aceasta atitudine indolenta fata de scoala. Un copil care invata bine de la inceput are mult mai multe sanse sa-si pastreze ritmul decat sa dea inapoi, e problema de atitudine. Si ce li se cere in fond? Sa invete bine germana (pentru marea majoritate chiar limba materna!!), sa aiba notiuni elementare de matematica si sa le aplice si sa stie pe ce lume traiesc si ce-i in jurul lor (la Heimat- und Sach- Unterricht). Ultima mi se pare chiar o materie interesanta. Spunea sotul ca, pe vremuri, si la unele licee bune din Ro se dadea examen dintr-a 4-a intr-a 5-a, si era concurs, cu concurenta, cu 5 pe un loc, de exemplu, deci mult mai greu- acum nu mai stiu cum este. Dar aici nu-i nici o concurenta, nici un concurs, aproape 2 ani trebuie sa invete copilul bine la 3 obiecte si pe parcursul celor 2 ani se face evaluarea.
Si cat inseamna "2"-ul german in sistemul romanesc? 9? Sau 8? Sau 8,5? Dar 3?
Scuze pentru off topic (bataia
)
flower-power spune:
Si acum se mai dau astfel de testari examene Cristina si e ff greu ,e si concurenta ,fiind doar o clasa de obicei .De fapt chiar sambata fiul meu va sustine acest examen ,doar ca aici ajung cei mai buni dintre cei mai buni din oras .Ar fi si aici o discutie de facut ,despre cat de oportune sunt astfel de testari la o asemenea varsta ,dar am incercat prin participarea deja la tot felul de alte concursuri sa ne obisnuim cu atmosfera si nici sa nu facem un capat de tara din asta, in cazul in care nu e admis .Pana la urma e un mod de a-si verifica ceea ce-a acumulat ...
The most beautiful thing in life is LIFE itself
Mara mami de
Tibi-Mares
amoga spune:
quote:
Originally posted by Andrada
Amooga tu alegi HS pentru ca esti impotriva sistemului/ai avut experiente neplacute (scoala, guvern, system de sanatate, ordine...etc) sau pentru ca tu crezi in abilitatea copilului de a alege de la virsta timpurie ce e bine pentru el/ea in termeni de educatie, sanatate...etc?,
A
Dintr-o combinatie a ambelor motive, as zice.
Pe de o parte e "sistemul", care e extrem de rigid si a carui efecte secundare (violenta, abuzuri de tot felul ce au loc in scoli) imi pare ca le depasesc in importanta pe cele primare (cunostinte acumulate, interactiune sociala). Rezultatele obtinute le-as caracteriza ca apatice in cel mai bun caz.
Pe de alta parte e copilul, unde plec de la premiza ca merita sa am incredere in el, in optiunile sale, in faptul ca stie mai bine decit mine ce vrea si ce poate. (Bineinteles ca s-ar putea sa nu ia cele mai intelepte decizii la virste fragede, insa am incredere ca va fi capabil sa se auto-corecteze pe parcurs.)
Una peste alta, un mediu in care copilul e tratat ca o persoana demna de incredere, imi pare a fi un mediu propice unei dezvoltari armonioase. Or', scoala nu e acest mediu. (In scoala, copilul e tratat mai degraba ca o marfa.) Asa ca ramine ne-scoala...
A.M.
Cristina_C spune:
quote:
Originally posted by flower-power
Si acum se mai dau astfel de testari examene Cristina si e ff greu ,e si concurenta ,fiind doar o clasa de obicei .De fapt chiar sambata fiul meu va sustine acest examen ,doar ca aici ajung cei mai buni dintre cei mai buni din oras .Ar fi si aici o discutie de facut ,despre cat de oportune sunt astfel de testari la o asemenea varsta ,dar am incercat prin participarea deja la tot felul de alte concursuri sa ne obisnuim cu atmosfera si nici sa nu facem un capat de tara din asta, in cazul in care nu e admis .Pana la urma e un mod de a-si verifica ceea ce-a acumulat ...
The most beautiful thing in life is LIFE itself
Succes!!!
flower-power spune:
Multumesc .
Mi-am propus sa fiu foarte atenta la incadrare ,adica ce profesori va avea ,in Ro fac in asa fel sa traga cat mai mult de timp cu asta .Fiindca e foarte posibil sa fie admis la colegiu si sa nu se frecventeze totusi acolo ,daca profesorii nu sunt cei pe care-i dorim .Nici scoala unde suntem acum nu e tocmai slaba ,are rezultate destul de bune ,asa ca alegerea nu e deloc usoara ,trebuie facuta cu multa atentie ,sa se plieze cat mai bine pe necesitatile copilului .
The most beautiful thing in life is LIFE itself
Mara mami de Tibi-Mares
filofteia spune:
quote:
Si acum se mai dau astfel de testari examene Cristina si e ff greu ,e si concurenta ,fiind doar o clasa de obicei .De fapt chiar sambata fiul meu va sustine acest examen ,doar ca aici ajung cei mai buni dintre cei mai buni din oras .Ar fi si aici o discutie de facut ,despre cat de oportune sunt astfel de testari la o asemenea varsta ,dar am incercat prin participarea deja la tot felul de alte concursuri sa ne obisnuim cu atmosfera si nici sa nu facem un capat de tara din asta, in cazul in care nu e admis .Pana la urma e un mod de a-si verifica ceea ce-a acumulat ...
Si eu va doresc succes!
As avea insa o intrebare, baietelul ta ce spune??? Vrea sa schimbe clasa??? Ma gandesc si eu destul de serios la varianta uni colegiu, pentru ca la ora actuala sunt singurele clase in care se mai face ceva. Dar pe langa problema examenului, ma gandesc si la impactul schimbarii colegilor.
flower-power spune:
Baiatul meu zice ca si-ar dori ,desi ,sunt convinsa ca n-are cum pricepe toate implicatiile ,la varsta asta .Eu m-am straduit sa-i prezint si avantajele si dezavantajele ,stiu ca se trage tare ,au un renume de aparat ,pot sa inteleg asta ...doar ca ...nu prea mai reuseste nimeni din cate tot prospectez eu ,sa fie echilibrat .
Zilele astea a fost sedinta la scoala unde invata fii-meu cu invatatoarea ,directoarea si...ne-am fi asteptat noi,parintii ,echipa de dascali ce o vor avea de la anul .Doar ca ...ne tin in suspans pana-n septembrie ,cu toate asigurarile de a avea incredere ca vom avea cei mai buni profesori ,dat fiind c-au fost deja testati si vor fi clasa speciala ,vor invata dimineata ,spre deosebire de restul de gimnaziu ,vor avea ,se zice profesorii cei mai buni si vor face intensiv engleza ...
Astazi am fost la colegiu pt a ni se prezenta oferta ,toti se straduiesc sa te asigure ,sa te convinga doar ca eu cunosc cam cum stau lucrurile si din interior si mai ales prin prisma copiilor .Aici se face performanta dar uneori cam uita sa se mai opreasca si par a nu mai tine cont de varsta lor reala ,a elevilor .Este ff.greu sa faci si performanta sa fii si placut de copii.Mai ales cand aceste
performante ti se cer ... si cand toate aceste note conteaza ...Bila alba ar fi ca ,se pare ca nu se conditioneaza notarea de participarea la meditatii platite .Sa speram ca e si adevarat ,ca asa nu suport asta si totusi depindem de notele puse de acesti "dascali".Eu una ,prefer sa fim undeva unde se munceste de-adevaratelea chiar daca mai mult ,decat sa trebuiasca sa merg cu ploconul , sa fac frumos si cupilu sa fie tabula rasa .As fi grozav de dezamagita sa constat ca de fapt la colegiu este aceeasi mizerie ...Impactul schimbarii colegilor ...nu stiu cum e la voi ,dar din pacate la noi invatatoarea neimplicandu-se mai deloc ,n-a reusit sa sudeze de loc colectivul,drept pentru care nu va suferi prea tare .Noi incercam sa punem in balanta toate datele problemei si sa luam o hotarare cand vom fi in posesia tuturor datelor .Deocamdata scoala cu transparenta-i binecunoscuta se straduieste sa nu ni le dea ...
The most beautiful thing in life is LIFE itself
Mara mami de Tibi-Mares
Andrada spune:
quote:
Originally posted by amogaquote:
Originally posted by Andrada
Amooga tu alegi HS pentru ca esti impotriva sistemului/ai avut experiente neplacute (scoala, guvern, system de sanatate, ordine...etc) sau pentru ca tu crezi in abilitatea copilului de a alege de la virsta timpurie ce e bine pentru el/ea in termeni de educatie, sanatate...etc?,
A
Dintr-o combinatie a ambelor motive, as zice.
Pe de o parte e "sistemul", care e extrem de rigid si a carui efecte secundare (violenta, abuzuri de tot felul ce au loc in scoli) imi pare ca le depasesc in importanta pe cele primare (cunostinte acumulate, interactiune sociala). Rezultatele obtinute le-as caracteriza ca apatice in cel mai bun caz.
Pe de alta parte e copilul, unde plec de la premiza ca merita sa am incredere in el, in optiunile sale, in faptul ca stie mai bine decit mine ce vrea si ce poate. (Bineinteles ca s-ar putea sa nu ia cele mai intelepte decizii la virste fragede, insa am incredere ca va fi capabil sa se auto-corecteze pe parcurs.)
Una peste alta, un mediu in care copilul e tratat ca o persoana demna de incredere, imi pare a fi un mediu propice unei dezvoltari armonioase. Or', scoala nu e acest mediu. (In scoala, copilul e tratat mai degraba ca o marfa.) Asa ca ramine ne-scoala...
A.M.
"Invatatul nu e un produs al activitatii profesorilor. Invatatul e un produs al activitatii celor care-nvata." -- John Holt
Sansele ca cele doua gindiri sa coincida in exact acelasi moment sint destul de mici, plauzibil mi s-ar parea ca una sa se deduca din cealalta, dar asta e ceva ce vei stabili cu copilul tau.
Mie nu mi se pare ca un copil este privit diferit in scoala decit sintem priviti noi, in societate, in general, si asa va fi tratat mai tirziu ca un adult. Si in afara momentului in care am de gind sa ii pregatesc si o slujba/sotie/... in sinul familiei, as prefera sa il pregatesc pentru ce il asteapta decit sa ii pierd timpul intretindindu-i ceea ce nu va pierde oricum (timpul cu mine, dragostea mea, invataturile mele). Si poate e o problema de self-esteem dar nu ma simt atit de fantastica incit sa ii micsorez universul de cunoastere mediata la mine, mi se pare o alienare in momentul in care un om are putere atit de mare asupra unui alt om, si creeaza o dependenta reciproca periculoasa.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
amoga spune:
quote:
Originally posted by amoga
Dintr-o combinatie a ambelor motive, as zice.
Pe de o parte e "sistemul", care e extrem de rigid si a carui efecte secundare (violenta, abuzuri de tot felul ce au loc in scoli) imi pare ca le depasesc in importanta pe cele primare (cunostinte acumulate, interactiune sociala). Rezultatele obtinute le-as caracteriza ca apatice in cel mai bun caz.
Pe de alta parte e copilul, unde plec de la premiza ca merita sa am incredere in el, in optiunile sale, in faptul ca stie mai bine decit mine ce vrea si ce poate. (Bineinteles ca s-ar putea sa nu ia cele mai intelepte decizii la virste fragede, insa am incredere ca va fi capabil sa se auto-corecteze pe parcurs.)
Una peste alta, un mediu in care copilul e tratat ca o persoana demna de incredere, imi pare a fi un mediu propice unei dezvoltari armonioase. Or', scoala nu e acest mediu. (In scoala, copilul e tratat mai degraba ca o marfa.) Asa ca ramine ne-scoala...
quote:
Originally posted by Andrada
Sansele ca cele doua gindiri sa coincida in exact acelasi moment sint destul de mici, plauzibil mi s-ar parea ca una sa se deduca din cealalta, dar asta e ceva ce vei stabili cu copilul tau.
Bucata asta de mai sus nu reusesc s-o-nteleg. Care doua gindiri? Eu vorbeam de doua motive (dezamagirea vizavi de sistem, increderea in copil). Nu-mi dau seama ce s-ar deduce din ce altceva, si ce ar trebui sa stabilesc cu copilul.
quote:
Originally posted by Andrada
Mie nu mi se pare ca un copil este privit diferit in scoala decit sintem priviti noi, in societate, in general, si asa va fi tratat mai tirziu ca un adult.
Ai ceva dreptate acilea... Guvernul (si corporatiile mari) ii trateaza pe guvernati ca pe niste statistici, numere oarecare. Nu prea e loc de sentimente in actul de "pastorire". Si poate nici n-ar putea fi. Pe masura ce structura devine mai mica (i.e. companii mai mici) relatiile dintre oameni se mai "inmoaie", incep sa se tina mai mult cont de particularitatile fiecaruia, etc.
Pe de alta parte insa, din postura de adult ai o mult mai mare marja de manevra. Poti decide sa pleci dintr-o companie in alta, daca nu-ti place cum esti tratat. Poti decide sa pleci dintr-o tara in alta, daca nu-ti place cum esti guvernat. S.a.m.d. Ai o multitudine de optiuni la dispozitie, depinde doar de tine --de vointa si de abilititatile tale-- ce anume alegi. Ca si copil, nu poti lua aceste decizii. Prin urmare, cum experimentezi societatea ca adult e mult diferita de modul in care o faci ca si copil.
quote:
Originally posted by Andrada
Si in afara momentului in care am de gind sa ii pregatesc si o slujba/sotie/... in sinul familiei, as prefera sa il pregatesc pentru ce il asteapta decit sa ii pierd timpul intretindindu-i ceea ce nu va pierde oricum (timpul cu mine, dragostea mea, invataturile mele).
Doua chestii: (1) Scoala nu este singurul mod prin care un copil poate fi pregatit "pentru viata"; si (2) Scoala va consuma o mare parte din resursele copilului (in opinia mea, intr-un mod foarte ineficient), inclusiv din timpul care al'fel l-ar fi petrecut in compania familiei, prietenilor sau altor persoane pe care le-ar fi gasit interesante.
quote:
Originally posted by Andrada
Si poate e o problema de self-esteem dar nu ma simt atit de fantastica incit sa ii micsorez universul de cunoastere mediata la mine, mi se pare o alienare in momentul in care un om are putere atit de mare asupra unui alt om, si creeaza o dependenta reciproca periculoasa.
Problema nu-i de self-esteem; problema e ca tu percepi educatul in afara scolii ca fiind echivalent cu o condamnare la izolare. In timp ce eu percep educatul acasa ca pe o deschidere pe care scoala nu are cum sa o ofere. Nu doar ce se studiaza poate ramine la latitudinea copilului, ci si cu cine, si unde, si cind. Foarte multe lucruri se invata de la prieteni (peer-to-peer), altele se invata de la diversi oameni mai mult sau mai putin calificati in ale pedagogiei, si inca altele de la profesori. Un copil educat acasa poa' sa apeleze la oricare din aceste surse; unu' educat in scoala e crescut in cultura aia in care i se spune ca de invatat se poate invata doar de la un purtator de catalog...
Incearca sa decuplezi invatatul de scoala, pentru ca intre ele nu exista deloc bijectia care incearca scoala sa o acrediteze.
A.M.