Asa s-a nascut Iris Eva

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Asa s-a nascut Iris Eva | Autor: voinea

Cand primul nostru copil (Alex) avea cam 3 ani si jumatate m-am trezit ca ma uitam dupa carucioare, hainute mici si uite asa am inceput sa imi doresc inca un copil. Un bebelus de care m-as fi bucurat tare mult sa fie fetita. Dar stiti cum e cu sexul copilului, ca la ruleta. Si oricum nu conta asa de mult ce o sa fie. Conta sa fie.
Si dupa ce am facut consiliu de familie (la care a participat desigur si Alex) am decis ca ne marim familia. Zis si facut, dar ma cam apucase frica si grijile si am decis impreuna cu sotul meu ca incercam doar o luna si daca e, e, daca nu, nu. Si a fost! Pe 14 decembrie 2006 apareau 2 liniute tare firave, dar de neconfundat.
Bucurie mare pana pe 23 decembrie cand am simtit cum imi curge sangele pe picioare. Pentru mine era un deja-vu. Asa a fost si la Alex. Dezlipire de placenta, placenta praevia, sanse minime de supravietuite. M-a busit plansul si am plecat la spitalul din Alexandria inde mi-am petrecut Craciunul cu o lumanare roz aprinsa, o crenguta de brad si un globulet aduse de fratele meu si sotia lui, sotul meu care nu putea sta prea mult ca Alex nu avea voie in spital, si oricum nu voiam sa se sperie de perfuzii si toate cele.
Pe 1 ianuarie 2007 am venit la Elias de unde mi-a preluat monitorizarea sarcinii Dr. Calomfirescu. Si in prima zi a anului mi-a zis "Ïnca ii bate inima. Sa vedem ce o sa se intample, sa lasam medicamentele sa lucreze, si voia lui Dumnezeu. Are 6 milimetri." E tot ce voiam sa aud.
Si au urmat greturi, perfuzii, medicamente, stat la pat. Dar toate au trecut usor pentru ca cea mai mare durere a mea era Alex care se juca mititelul pe langa mine si imi aducea de toate si intelegea situatia ca un om mare "Lasa mami ca fac eu, sa nu te obosesti tu ca sa creasca bebe."
Si uite asa burtica crestea, situatia se imbunatatea, mai pe acasa, mai pe la serviciu a fost bine pana la final. Am reusit sa ma bucur de graviditate asa cum nu am reusit la Alex (la el am stat aproape toata sarcina in pat), am fost la munte si la mare, in parc in fiecare seara cand il luam pe Alex de la gradi.
Cam la 20 de saptamani am aflat ca o sa fie fetita. Bucurie mare de tot mai ales pe Alex care si-a dorit o surioara inca dinainte sa fie conceputa (Mami, bebe sa fie fetita pentru ca baiat sunt eu). Si pe care sa o cheme Iris. L-am luat cu mine la ecografii sa o vada, i-am explicat la modul cel mai realist dar fara sa il sperii ce inseamna un nou-nascut si el a indragit-o tare mult.
Data probabila a nasterii era luni, 20 august 2007. Dar medicul a zis ca nasc undeva intre 15 (zi mare la ortodocsi, Sf. Maria) si 19 (ziua cand ne-am casatorit), si m-a programat impreuna cu Dr Vladareanu (seful maternitatii Elias) pentru cezariana vineri, 17 august, dupa amiaza.
16 august 2007.
Il luam pe Alex de la gradi si decidem sa mergem in Cismigiu. Pe mine ma durea burta cu regularitate, dar am avut atatea alarme false ca nu ma mai impresiona nimic. Si mergeam ce mergeam si ma opream si ma incolaceam de durere de bratul sotului meu. Alex a zis ca pe el il doare stomacul. L-a luat taica-so in brate si am plecat acasa. Nu a mancat nimic de seara, a vomat, a facut diaree, se zvarcolea de durere in pat. Am constatat ca isi uitase girafele la gradinita (jucariile lui preferate si cu care adoarme si la taraste peste tot). Pe mine nu ma lasa burta nici dupa 2 no-spa. Aveam de ales sa ma duc cu el la urgente la camera de garda si sa stau pe holuri, sau sa chem salvarea (mie imi era din ce in ce mai clar ca s-ar putea sa nasc). Si la ora 10 seara chem salvarea care cica vine in 30 de minute. Intre timp el adoarme, dar tot se chirceste de durere.
Eu stau in sufragerie si pe la 1 noaptea (deci pe 17 cand de altfel eram programata la ceza) nu mai pot de durere si ii spun sotului ca eu imi iau bagajul si ma duc la spital si ma duc singura ca sa stea el sa astepte medicul de pe salvare.
- "Eu plec la spital, asteapta tu salvarea si dupa ce pleaca sa ma suni sa imi zici ce a zis medicul.
- Bine, dar nu pleci singura, nu conduci masina si acum. Te duce Dan (un prieten care locuieste in blocul alaturat)".
Bine, vine Dan, ii pun geanta in brate dar trusa de epidurala era in masina mea si trebuia sa o mult sa pot umbla la porbagaj. Mut masina, ma fatai, si lui dan nu ii venea sa creada ca eu nasc. Credea ca tre sa urlu cat pot si sa ma duca in brate, asa ca in filme.
Ne prezentam la Elias, ma controleaza doctora de garda, imi aduce la cunostinta ca s-a pornit nasterea, ca tre sa ma operez cat mai repede ca sa nu se rupa uterul, dar ca sa fac toate astea un alta parte ca nu au locuri. Mister Vladareanu daduse scris ca nu se interneaza nimeni pana dimineata. Sun inebunita la medicul meu care imi confirma ca pana dimineata nu se interneaza nimeni si sa merg de urgenta la alt spital. M-am oferit sa strang picioarele sa nu iasa plodul dar trebuia urgent sa ma operez.
Socata imi iau traisa si stateam in usa spitalului, nu stiam unde sa ma duc. Am decis sa merg la Municipal, ca ala il stiam si eu pe unde este. Toata lumea zicea ca e urgent sa ma operez, dar desteapta dedoctora de la camera de garda de la Elias nici macar nu a dat un telefon sa vada daca au locuri, nu mi-a pus salvare la dispozitie, puteam sa mor pana la Municipal si nu era nimeni de vina. Pe la 2 si jumatatea ma suna si cei de la salvare sa ma intrebe daca mai am nevoie de salvare pentru Alex. Imi venea sa ii pic in gura pe toti.
M-am prezentat la Municipal, ma consultat la camera de garda, m-a chestionat, au ajuns la aceeasi concluzie la care mai ajunsese si alti : repede cu operatia. Am urcat la 4, m-am schimbat, pus sonda, am sunat si eu pe Dragos sa ii spun ca o sa fie tata de fetita in putin timp, si restul familiei sa le zic ca nasc, dar sa nu ma viziteze la Elias ci la Municipal. Au ramas toti interzisi. Nici aici nu aveau locuri, am stat pe o targa pana am intrat in operatie. Dar nu m-au dat afara din spital. Cand eram pe masa de operatie si ma zemuiau cu de toate m-am linistit. Copilul meu era pe maini bune. M-a apucat plansul si doctorita (al carui nume l-am retinut dupa ce am nascut, desi s-a prezentat, dr Tufan) m-a mangaiat pe frunte si mi-a zis ca totul o sa fie bine. S-a facut intuneric, si apoi ma striga cineva. Am deschis ochii si ca prin ceata am vazut ca eram in acelasi salon din care plecasem, pe aceeasi targa si mi-am dat seama ca nascusem pe Iris la 3.45 dimineata. La 2 0re dupa ce am iesit din operatie cand inca nu vedeam bine (ca pana la urma mi-a facut anestezie generala) mi-a adus pe cineva in brate. Tineam strans de ea ca sa nu cada de pe targa. Si ii vedeam decat crestetul cu atata par negru si mare de nu am vazut in viata mea. Si am mirosit-o si cu mare greutate am ajuns sa o pup pe crestet si sa ii zic "Bine ai venit!" Ha, ha, fata mea era brumeta, dupa un alb ca laptele cum e Alex. Toate asistentele ma intrebau daca imi place de ea, dar eu nu o puteam vedea, va puteti da seama, sa iti tii copilul in brate si sa nu ii vezi fata. A ridicat-o sa o vad si eu si apoi a luat-o. A avut 2750g.
"E bine?"
"Este excelent. Daca nu, ce sa ii facem, sa o bagam la loc?"

Au venit mama cu tata, soacra, socrul, si restul gramezii si o parte din ei au putut chiar sa o si vada.
Pe la 8 dimineata au venit si Dragos si Alex (care nu m-a putut vedea ca nu avea voie in reanimare).
La 6 ore de la operatie m-au ridicat din pat. Dupa inca 2 ore m-au dus la salon. Si la inca o ora mi-au adus fata care a ramas cu mine de atunci. Deci la 9 ore dupa operatie schimbam pampersi si-i dadeam singura sa suga. Pe Alex l-am vazut la 24 de ore dupa operatie, abia m-am ridicat din pat, de copil a avut altcineva grija primele zile, eu doar dormeam si alaptam. Aici nu te intreba nimeni de nimic, totul cadea in sarcina mea, cred ca asa m-am mobilizat asa de repede. Dupa putin timp au venit si Dragos cu Alex care si-a vazut prima data surioara si care a fost peste asteptarile mele de incantat, a pupat-o, voia sa o luam acasa atunci.
Am nascut vineri dimineata si duminica (la aniversarea de 7 ani de la casatorie) la pranz m-au anuntat ca plec acasa, motivul ca suntem sanatosi si ca nu au locuri. Pana am plecat am stat pe scaun sau pe marginea patului, ca de , eram mai veche, in locul mau fusese adusa o alta mamicuta care abia iesise din operatie. Am dat telefon sa vina sa ma ia, ca nu credeam ca plec asa cu burta proaspat spintecata, nici nu am avut certificatul de nastere eliberat. La Alex am stat 8 zile in spital. Si dupa ce i-am pus cercei fetei am plecat la casa noastra, toti patru.
Si bineinteles, la botez mosul fetei a fost Dan, care se plimba intre spitale cu mine si care a stat pe holuri pana am intrat in operatie, si caruia ii spuneam toti "taticul" si el spunea ca nu e el tatal si se amuza teribil. Zicea ca face practica pentru cand o sa nasca sotia lui.

Aceasta a fost povestea nasterii fetitei noastra, cel mai mic bobocel, leoaica cum ii spune Alex.

Probabil ca nu toti "actorii" aceste povesti or sa citeasca aceste randuri, dar as vrea sa le multumesc catorva persoane pentru aportul adus:
- Dragos, sotul meu, un sprijin de neinlocuit
- Alex, care a inteles totul ca un om mare nu ca un copilas
- Dr. Marius Calomfirescu, care a monitorizat fara cusur sarcina
- Dr. Tufan, care a adus-o pe Iris pe lume
- restul familiei si prietenilor, colegii de serviciu care au ajutat cu tot ce au putut ca totul sa fie bine.

Am sa incerc sa pun un filmulet al primei intalniri a lui Alex cu Iris, si niste poze, dar tre intai sa ma dumiresc cum sa fac.

Mamica de Alex 02.04.2003 si Iris 17.08.2007

-> Album foto <-

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Ellenuta spune:

sa-ti traiasca minunile si sa fie sanatoase!!

eu am nascut cu dr calomfirescu .. sunt foarte incantata de el. e un doctor excelent, un super profesionist. mi-a facut o cezariana de nota 20! de ce nu sunt in romania majoritatea dr precum dr calomfirescu?? ar fi bine!

Elena de Eva Maria

CRESTEM MARI

BEBE EVA MARIA
POVESTEA NASTERII

magduta-sv spune:

Am citit cu sufletul la gura nasterea printesei Iris.
Sa fiti cu totii sanatosi si sa va bucurati de micile voastre.
Pentru mami.

http://news.webshots.com/album/561332501UFlQsF

mami_papatot spune:

sa iti traiasca cele doua minuni....ti-am admirat si pozicile...esti o mamica intr-adevar frumoasa...

Doar 7 saptamani pana cand o vom strange in bratzuca pe
fetitza noastra iubita, Honey Ioana !
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=51be13e67dfb912b27f7f1&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">POVESTE FARA SFARSIT
mami_papatot +33 Honey Bunny
POZICI
Sunt cucoana-n casa mea!
BEBE-N BURTICA