cartile Rodicai Ojog Brasoveanu
Raspunsuri - Pagina 3
DarkBendis spune:
Eeeee personajul meu favorit e Minerva Tutovan. Cu al ei Dobrescu (pe care il compatimeam sincer printre hohote de ras, ca doara nu e de colea sa te trezesti proaspat angajat in primul tau job si cu profa "preferata" pe post de sef direct). Minerva... , cu cactusul pe care-si usuca ciorapii, cu lectiile de cimpoi, cu ecuatiile ei, cu enigmele de bun simt matematic 
, cu travestiurile ei - nu uit veci "Minerva se dezlantuie" cand una dupa alta devenea cand verisoara tembela din America, cand logodnica sedusa si abandonata...dar mai bine nu continui ca poate stric placerea fetelor care nu au citit cartea. Iar "Nopti albe pentru Minerva"... capodopera in stil "Tutovanca"! O citesc si recitesc macar de doua trei ori pe an
A, da... ma pun sa-mi cumpar si eu Arpege... am tot intentionat dar mi-am zis ca... eh, ce conteaza ce ... gata, ma apuc sa-l caut si-l "iau".
P.S. Rory, da' de trioul Titel-Georgeta-Jack (mai ales Georgeta!!!) ce zici????
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"
rory76 spune:
DA, asta Georgeta cel putin este super bine evidentiata, culmea e ca personaje asemanatoare inca exista in viata de toate zilele, Jack era fenomenal cu discursurile din fata oglinzii intrerupte de Titel, iar nebuna de Elenuta intregea tabloul cu ameteala ei vesnica si toaletele ei imposibile. cea mai tare faza mi s-a parut aia cu ele doua Elena si Georgeta cand cea din urma incerca sa ii spuna celeilate ce banuieste ea in legatura cu Cora. Iar Cora, cu toaletele ei de ingerash, cu aparitiile ei eterice, in contrast cu Dan...un scorpion reprezentativ, ce sa zic...A, apropo, ati citit "Telefonul din bikini"? Mi se pare foarte reusit cuplul Liana-Sica...iar doamna Bianca Vizantis e...beton!
"Nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele!"
pistachio spune:
subscriu la fan-clubul R.O.B!!!
cartea mea preferata a fost "plan diabolic" dar si toate celalaltepe care le-am citit le-am adorat!!
si eu sper sa gasesc mai multe sa cumpar cand vin in tara..din pacate la mine in oras, la craiova, anul trecut nu am gasit decat 2...
o sa caut in bucuresti, sigur gasesc mai multe!
va pup si lectura frumoasa!
White Pisana spune:
Revin asa cum am promis, desi mult mai tarziu decat intentionam 
In primul rand informatii despre cartea nepoatei ei: se numeste A fost Agatha Christie a Romaniei: Rodica Ojog Brasoveanu, autor Madalina Ojog Pascu. Eu am cumparat-o la sfarsitul lui octombrie de la libraria Eminescu.
Si acum, pentru ca si alte persoane au facut-o inainte, ma voi desfasura si eu.
Dincolo de personajele ei fff cunoscute, gen Melania sau Minerva, pe mine ma fascineaza un anume tip feminin pe care il regasesc in foarte multe dintre romanele ei, sub diferite nume. Personaj negativ sau pozitv, tipul e acelasi: doamna absoluta, eleganta si distinsa pana in varful unghiilor, rafinata, perfect imbracata indiferent de vreme sau de momentul zilei...Nu stiu de ce impactul acestui personaj asupra mea a fost atat de puternic...poate fiindca s-a lipit pe anumite imagini pe care le-am coleactionat de cand eram copilita, imbracata in blugi si geaca de fas si vedeam pe strada (atat de rar!) doamne care imi taiau respiratia...atat de elegante si perfecte...o eleganta care avea mult de a face cu siguranta de sine, cu gustul impecabil...imi amintesc ca le urmaream fascinata pe strada, le adulmecam parfumul misterios daca treceam pe langa ele, ma intrebam cum reuseau sa nu se stropeasca niciodata pe picioare (un ex stupid, stiu, dar pt mine e simptomatic).
Din aceasta specie mi se pare ca fac parte multe din personajele ei: Elvira din "Sa nu ne uitam la ceas", Erika spioana din "Violeta din safe", Cora din "Panica la casuta cu zorele", Magda din "Al cincilea as", Delia din "Cosmar"...atat imi vine in cap deocamdata. Eu le asociez mereu cu imaginea une elegante clasice, atemporale (care aminteste oarecum de eroinele filmelor din anii 30-40), impecabil asortate (recunosc ca eu si din cauza asta inca am mania asortatului accesoriilor de ex pantofii cu poseta, indiferent daca se poarta sau nu), care nu cunosc blugii sau gecile de fas...putin misterioase, de o feminitate incredibila pe care si-o asuma...
In acelasi registru, am incercat acelasi tip de fascinatie pentru interioarele rafinate pe care le-a conceput pentru multe din personajele ei...Imi amintesc ca, in viata reala intram cu aceeasi emotie incercata la lectura paginilor ei, cu rasuflarea putin taiata si cu inima ticaind in casele unor prieteni de-ai parintilor mei, mai in varsta, singurii care la vremea respectiva nu aveau o casa mobilata stas, gen "Buletin de Bucuresti". Imi amintesc emotia si incantarea cu care priveam lampile, casetele misterioase risipite pe rafturi, usoara temere cu care mangaiam luciul mobilelor stil, ATAT de diferite de tot ce vazusem eu vreodata, nesatul cu care respiram aromele casei respective...mai tarziu le-am identificat ca fiind patchouli.
In cartea nepoatei ei, printre pozele date publicitatii, am descoperit si cateva imagini din casa ei...acelasi stil de interior care ma fascina copil fiind...si nu ma mira
Pentru mine, cred ca fascinatia pentru literatura ei se datoreaza in mare parte faptului ca atmosfera creata (personaje, situatii, locatii) se potriveste perfect unei "mitologii" pe care am creat-o pentru mine, copil fiind, pornind de la anumite figuri si locuri care ma impresionau la vremea respectiva. Nu stiu daca am explicat foarte clar, poate si cuvantul mitologie e putin exagerat, dar nu reusesc sa gasesc ceva mai bun. Si uneori e nevoie e ff putin ca sa ma arunce in aceasta lume: mirosul de toamna umeda, rasunetul tocurilor pe asfaltul umed, cateva frunze galbene, ude, strivite de pasii trecatorilor, propria-mi imagine imbracata in trenci sau pardesiu surprinsa intr-o vitrina...imediat ma gandesc la romanele ei si la "mitologia" pe care am creat-o.
Oh somebody stop me ca delirez de-a binelea. Sper sa nu se considere ca am fost total off-topic!
White Pisana spune:
Promit ca dupa acest mesaj ma opresc din delir dar am gasit un fragment din Panica la casuta cu zorele care reflecta, cred eu, ce am spus mai inainte:
"Cora trecu inca o data pensonul peste o geana rebela. Se machiase discret, putin vioriu deasupra pleoapelor, doua pufuri de pudra inchisa pe obraji, mai spre ureche. Pometii prinsera dintr-o data relief. Rochia cenusie cadea pana la jumatatea gambei. Accesoriile erau de un verde adanc. Pantofii extrem de fini din antilopa, bratara de email, poseta, manusile. Scoase din sifonier haina de lutru, un cadou de la Toni cand implinisera zece ani de casatorie, si se intoarse din nou la oglinda. Apasa de cateva ori pe vaporizator, plimbandu-l peste coafura si peste blana delicata."
valentinag spune:
Delireaza in continuare,ca delirezi minunat!Acum m-am dus in biblioteca si mi-am luat "Grasa si proasta"nu ma culc pana n-o recitesc!
"La vita e bella"
De mancare
Iarna pe ulita
White Pisana spune:
Nu ma pot abtine pentru ca am regasit un mic fragment din "Cosmar" care descrie cel de-al doilea element al romanelor ei care ma fascineaza, si anume interioarele:
"Ne aflam in micul ei studio dintr-un imobil, asa-zis florentin, de pe fostul bulevard al Republicii. Un interior original si de bun-gust. Natural, cand fiecare piesa, putine de altfel, reprezenta un vestigiu autentic al unei avutii princiare: un mic birouas Boulle, o vitrina de colt Louis XV, un minisalon Regence, cateva scaune Chippendale...Obiectele apartinusera rudelor Deliei, care o ajutasera sa isi mobileze casa dupa despartirea de M. Recunosteam, printre altele, vitrina bunica-sii - printesa R., si micul tablou, scoala olandeza, un "peisaj" cu figuri incinse si multa bere.
Stilul eteroclit nu deranja, "nu facea" consignatie, nu era inghesuiala, iar prezenta unor draperii mov stins cu motive de aur dadea somptuos; doua glastre cu flori - intimitate."
Valentina, merci pentru aprecieri...am incercat pur si simplu sa transpun cateva din trairile mele la contactul cu ROB...
DarkBendis spune:
White Pisana, nu, nu delirezi... sau daca delirezi... hai sa deliram impreuna! Ai exprimat atat de bine ce simt si eu... Rodica Ojog-Brasoveanu prezenta ca nimeni alta "acea perioada". Tare draga imi era. Si imi este. Pentru toate motivele prezentate de tine. Poate pentru ca ma face sa-mi aduc aminte de bunicile mele, amandoua DOAMNE parca desprinse din romanele ei... Culmea e ca pe una dintre bunici, care a plecat dintre noi cand aveam doar 4 ani mi-o amintesc doar prin senzatii si obiecte...pe care le regasesc in si in aceste carti... mirosul de paciuli, serviciul de cafea cu care isi servea prietenele...anumite piese de mobilier...
Da, ai dreptate... Delia, Magda, Elvira, Melania si prietenele ei...toate apartin unui stil si unei epoci... intr-un fel le pun pe acelasi plan cu Doamna T a lui Camil Petrescu sau cu personajele Anisoarei Odeanu(va rog nu strigati "Blasfemie!", stiu ca e vorba de stiluri diferite si autori de genuri diferite, eu ma refer doar la personaje). Off-topic acum...uneori ma intreb... ce s-ar fi intamplat cu Doamna T , sau cu alte personaje dragi gen Danny si Olga ale Anisoarei Odeanu daca povestea lor ar fi continuat in anii 40... 50... 60...
Multumesc de datele cartii nepoatei, o sa incerc sa o comand si pe aceea. Si ca sa tot inceapa saptamana frumos, mama mi-a confirmat ca cei de la Libraria Eminescu au sunat-o sa o anunte ca pachetul cu carti comandate e pe drum si ca le va primi intr-o zi-doua.
Dark Bendis
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"
White Pisana spune:
Ooooo deci nu sunt singura persoana care a vibrat puternic la romanele ROB pentru ca anumite personaje, situatii, descrieri de locuri "s-au lipit" pe niste emotii, sentimente colectate de-a lungul timpului.
Trebuie sa recunosc insa ca la mine procesul de intelegere, de cristalizare a fost lung....Cand eram mica si vedeam respectivele doamne imi placeau, ma atrageau si atat. Nu stiam de ce...Acum ma gandesc ca ma simteam brusc atrasa de ele pentru ca erau atat de diferite in peisajul cenusiu, pastos al strazii. Acum sunt in stare sa identific, retrospectiv, natura cu totul particulara a elegantei lor.
Cred ca si romanele ei au ajutat acestui proces de cristalizare, de intelegere...de exemplu prin personaje care se respectau atat de mult incat nu aveau in vocabular expresia de "haine bune" sau "ceasca cea buna". Nu! ele considerau ca in fiecare zi merita sa fie bine imbracate sau sa foloseasca ceasca de portelan (stiu exemplele sunt frivole dar ma ajuta sa formulez mai bine). Ieseau astfel din tiparul de saracie si umilire tovaraseasca...
Si mie mi-au trebuit ani de zile sa inteleg ca obiectele pe care le detin exista ca sa imi faca mie viata mai usoara si mai frumoasa, si ca eu sa ma folosesc de ele in fiecare zi. Da, accept o ca o tinuta prin carcaterul sau sa fie de ocazie dar nu mai accept sintagme de genul haina cea buna...Si da eu merit sa beau ceaiul dintr-un set fin de portelan!
Cred ca eleganta care ma fascina de cand eram mica si pe care am regasit-o in paginile romanelor sale avea la baza si firescul utilizarii unor produse pe care anii de comunism le ridicasera la rangul de mare lux...nu stiu cum sa formulez mai bine...citind descrierile personajelor ei, nu exista impresia de "indumininare", de costum care strange si in care nu ne regasim gesturile firesti sau de obiecte scoase din vitrina si manevrate cu spaima ca s-ar putea sparge. Dimpotriva simti ca personajul este la fel de elegant in orice moment al zilei sau al saptamanii pentru ca asta este normalitatea sa, asta este situatia fireasca.
Simti cumva ca nu spune niciodata "Nu iau azi costumul ca ploua si se strica!"
Cred ca este mai mult o chestiune de atitudine de auto-respect.
In acelasi timp, la intrebarea ce s-ar fi intamplat cu doamna T in anii 50-60, ani de viguroasa dictatura a proletariatului 
, sunt convinsa ca foarte probabila cadere in mizerie materiala a personajului, nu ar fi atins cu nimic esenta cu totul particulara a feminitatii si a elegantei sale. De altfel la un moment dat C Petrescu spune despre ea ca cccc chiar in momente de boala sau de durere, inteligenta ei plutea deasupra ca o regina cazuta in sclavie. Nu am citatul exact, ideea este insa aceeasi...cea a unei elegante si a unei armonii care transcede aparenta fizica... si constituie in acelasi timp ingredientul principal al caracterului atat de special al acesteia...
Uffff! Nu imi vine sa cred ca am putut sa scriu toate astea: cred ca va veni Rory76 sa ma traga de urechi ca i-am ravasit subiectul! 
Dark Bendis eu nu am citit nimic de Anisoara Odeanu...cred ca voi da un search pe google sa vad ce si cum.
DarkBendis spune:
De Anisoara Odeanu am citit "Un camin de domnisoare" si "Calator in noaptea de ajun"... amandoua carti tare dragi in liceu (prima) si apoi in timpul facultatii (a doua). Si acum le mai recitesc... din cand in cand...si ma gandesc cu nostalgie la cele vremi pe care de fapt nu le-am cunoscut decat din carti. Imagini desuete, naive... dar atat de dragi.
Scuze Rory , promit ca stau ontopic de-acu incolo.
Dark Bendis
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"