Vacanta cu Laura in Romania

Buna tuturor!

Sunt o mamica de Laura de 2 ani si acum cateva saptamani am fost singure, fara tati, in vacanta la bunici in Romania. Nu fara peripetii

Iata povestea noastra...

alra spune:

Sunt stresata. Controlez pentru a nu stiu cata oara in gand toate lucrurile pe care trebuia sa le iau cu mine: pasapoartele, biletele de avion, cele 2 valize, geanta de mana, procura din partea tatalui cum ca o pot scoate pe Laura din Romania la intoarcere, toate par in regula. Laura canta cuminte pe scaunul din spate al masinii. Mergem spre aeroport.

Ar fi asa usor daca ar veni si tati cu noi. Dar nu vrea… Zice ca nu mai are de ce. Nici anul trecut nu a venit, tot noi singure am mers ca sa o cunoasca toata familia pe Laurica – avea 10 luni atunci. Acum are 2 ani. O vad des cu totii pe webcam, vorbim in fiecare saptamana si ii vad la fel de des plangand. De cand s-a nascut Laura parca le e mai greu ca am plecat. Sa isi stie fata asa departe s-au obisnuit, dar sa nu se poata juca cu nepotica lor parca e prea mult.

Ajungem in Bruxelles. Laura e linistita caci a apucat sa doarma de dupa amiaza. Facem foarte usor toate formalitatile, ne primesc bagajele. De data aceasta nu depasim limita la bagaj! De fapt stiam caci le cantarisem acasa. Valiza mare e plina cu cadouri. Sper sa nu fie vreo limita legala relativ la cantitatea de ciocolata pe care o poti scoate din Belgia caci am depasit-o cu siguranta. Dar nu cred, caci belgienii sunt mandri de pralinele lor si se bucura de fiecare data cand le spun ca in mare parte bagajul meu e compus din ciocolata care e foarte apreciata acasa.

Vine momentul sa ne despartim de tati. Zicem pa lui tati, cu pupicii de rigoare si aratam pasapoartele. Am pastrat caruciorul cu mine. Laura alearga mult daca e lasata libera, asa cel putin o am bine legata in carut. Dupa o scurta incursiune in freeshop, soldata cu diminuarea bugetului familial, mergem spre poarta. La controlul de securitate o scot pe Laura din carut pentru a-l pune pe banda pentru verificare. Laura prinde un moment de neatentie si fuge, trecand de control. Las geanta cu acte si toate celelalte pe banda si fug dupa ea. Zambesc doamnei de la securitate, imi zambeste inapoi, ne intoarcem pentru a trece amandoua solemn prin poarta de control. Suntem in regula.

Ajungem la poarta de imbarcare. Ne intalnim cu o alta mami singura cu fetita. Teodora are 3 ani si zboara pentru prima data cu avionul. Ce cuminte e Teodora… Nu are carut si sta cuminte langa mamica ei. Laura e inca prinsa in centuri in carucior. Ii dau sa manance tocanita ramasa de la pranz cat timp asteptam. Mami de Teodora scapa un oftat “Ce bine mananca…” Dau si Teodorei un biscuite cu piticul Plop, preferatul Laurei. E bucuroasa si ii sopteste mamicii ei ca este bun.

Ne imbarcam in avion. Sunt un pic agitata caci nu am loc pentru Laura si as vrea sa gasesc o bancheta cu 2 locuri libere. Imi spusesera ca avionul nu e plin, deci am sanse.
Ajung undeva in spate unde gasesc o bancheta intreaga libera. Hehe, ce lux! In fata mea un domn care imi zambeste cand imi intalneste privirea. Locuieste aici imi zic in gand. Intr-adevar locuia de 10 ani in Bruxelles. Dupa decolare Laura isi intra in elementul ei si incepe sa sara pe scaune. Cand se plictiseste ia papusa Dora, se baga cu ea sub scaun si zice “nani”. Ma gandesc ca e mizerie acolo si ce ar zice mama mea daca ar sti, dar daca sta linistita e ok.

Apoi coloreaza si se distreaza aruncand creioanele pe jos. Colaborez cu pasagerii din spate si fata pentru recuperarea lor. Cele 3 ore se dovedesc a fi 2, nici nu stiu cand ajungem. Luam caruciorul si bagajele, trecem cu bine prin vama si iesim. Vad doua fete cunoscute: mama si tata! Doamne, ce au imbatranit… Parca pe webcam nu erau asa. Nu avem timp de sentimentalisme caci e ora 11 seara si Laura trebuie sa doarma cat mai curand: ne pupam repede si bagam bagajele in masina adusa in fata aeroportului.

Odata ajunsi acasa totul decurge lin. Laura exploreaza casa si le explica bunicilor si matusii cum fac toate animalele. Cand le arata cum face elefantul isi ridica si nasul ca pe o trompa. Ii topeste pe toti. Cand se plictiseste cere nani. O culc in patutul pliant– tot imprumutat. Ce noroc ca am atatia prieteni cu copii …

A doua zi de dimineata vine bunica, strabunica Laurei, cea care m-a crescut pana la 6 ani. In doua saptamani face 80 de ani. In fiecare an cand plec plang caci imi e frica ca nu am sa o mai gasesc cand ma intorc. Arata tare bine. I-am luat cadou de 80 de ani o bluza visinie cu fir de lame. Radem de ea: daca tot se face baba macar sa fie baba chic. Nu imi vine sa cred ca sunt acolo.

Mama are grija de mine, imi pune in farfurie. Hihi, ce huzur. De cand s-a nascut Laura nu am mai avut nici o zi in care sa nu fac nimic chiar daca m-am simtit rau, caci un copil mic trebuie spalat, hranit. Si nu avem pe nimeni care sa ne ajute acolo. Ce bine ar fi sa o putem lasa pe Laura din cand in cand la bunici si sa iesim singuri… Mai iesim, nu zic nu, dar de fiecare data trebuie sa planificam foarte bine totul si sa angajam babysitter prin asociatia la care suntem inscrisi

Zilele se succed cu repeziciune luni, marti, alerg de colo-colo. Miercuri mergem la prietena mea din generala sa vedem “elefantul”. Elefantul e bebe Darius care are 2 luni si poarta haine de 6. Anul trecut cand am plecat mami lui imi prezenta noul ei prieten. Acum are un bebe. Stiu totul despre Darius, despre sarcina. Am fost prima care a stiut de testul de sarcina cu 2 liniute am vorbit in fiecare zi de evolutia burticii si am plans de emotie cand am primit sms ca s-a nascut bebe Darius peste noapte.

Vineri e ziua cea mare: mergem sa ne intalnim cu multi prieteni cu copii si nu numai la unul din Mall-uri. Decid sa iau metroul pentru a-i arata Laurei "t_enul". Luam si caruciorul cu noi caci pana la metrou e o bucata buna de mers. Coboram caruciorul cu tot cu Laura pe scari, eu si sora mea. Lumea se uita la noi ca la urs. La sosire ne ajuta un baiat de la unul din chioscuri sa il urcam. Ajungem in Mall si rand pe rand incep sa soseasca prietenii. Pe unii nu i-am mai vazut de mai multi ani, cu unii vorbesc aprope zilnic pe chat.

Mami de Mira isi da haina jos, hihi ce burtica mare are. Bebe 2 vine in aprilie. Ia uite-l si pe Andrei, baietelul fostilor mei colegi de facultate! E mai mare ca Laura cu 3 luni, e prima oara cand il vad. Laura isi intra in elementul ei si incepe sa alerge prin Mall. Alergam cu randul dupa ea. Ma uit cu jind la Mira si Andrei care stau cuminti pe scaune langa mamicile lor. Arunc o privire in jur si ma ingrozesc: balustrada de sticla din jurul etajului nu este terminata pana jos, poate intra pe sub ea si un copil de 5 ani. Si jos e hau, suntem la etajul doi, la etajul cu locul de joaca pentru copii.

Vorbim de vacante. Mami de Andrei imi spune ca anul acesta vor incerca ceva mai indraznet, o vacanta in Grecia poate. Ma gandesc repede la vacantele noastre cu Laura: Luxembourg la 4 luni, Normandia si valea Loirei la 8 luni. Am zis ca mergem aproape de casa cu masina insa cand am facut totalul kilometrilor facusem 3000 in 2 saptamani. Mami de Andrei e neschimbata, la fel ca in facultate. Ce bine arata...Mie mi se pare ca am imbatranit.

Facem schimb de cadouri. Rad toti de pachetele mele cu ambalaje cu Mos Craciun. Trebuia de fapt sa venim inainte de Craciun ma scuz eu dar am amanat. Nu spun adevaratul motiv al amanarii, indrug ceva cum ca am fi fost cu totii bolnavi in perioada aceea. Adevarul este ca eram insarcinata cu bebe 2 si nu a fost sa fie. Voiam sa le dau vestea tuturor inainte de Craciun. In saptamana aceea insa a trebuit sa ma internez pentru chiuretaj caci pierdusem sarcina. Nu are rost sa zic, mai bine sa ne bucuram ca ne vedem.

Sambata este ziua de "la revedere". Cel mai greu este sa imi iau la revedere de la bunica. Are lacrimi in ochi. Lasa ca o sun cand ajung. Vorbim cu orele la telefon oricum.

Duminica plecam. Totul e impachetat, valizele pline ochi, cu cadouri primite de data asta. Ajungem la aeroport, coada imensa la Check In. Ma asez in coada cu caruciorul - coada tip palnie unde fiecare se impinge, Laura plange si este foarte agitata caci nu a dormit de dupa amiaza. Un tanar incearca sa isi bage valiza in fata caruciorului, profitand de faptul ca lasam un spatiu pentru a nu lovi persoana din fata. Il rog politicos sa nu intre in fata mea exploatand faptul ca am copil mic si nu sunt la fel de agila. Imi zice ceva foarte urat, cred ca este cu cel putin 10 ani mai mic ca mine, un copil. Oamenii din spatele meu protesteaza. Cand mai aveam in fata cateva persoane din care jumatate venisera din spatele meu cineva insista sa imi faca check in: Laura ragnea caci voia sa plece din coada. O pun pe Laura in poponeata pe ghiseu, dar isi mai arunca inca o persoana actele in fata noastra, pana la urma reusim!!! Multumesc ca la premiile Oscar tuturor celor care m-au ajutat sa scap de acolo.

Mergem la controlul pasapoartelor unde mai avem un hop: procura din partea tatalui cum ca avem voie sa ne intoarcem acasa. Suna ciudat insa Laura e cetatean roman si are nevoie de asa ceva la iesirea din Romania. Vamesul se uita critic la hartie "De ce nu ati facut-o doamna la ambasada?" O facusem la primarie cu legalizarea semnaturii. Era tradusa in 5 limbi printre care si romana, ma lasasera chiar pe mine sa scriu la calculator textele in romana. "Stiti, ambasada este in Bruxelles si au program cu publicul numai dimineata si trebuie sa ne luam o zi de concediu ca sa facem asa ceva" "Trebuie sa aiba apostila" Ma albesc. "Pai anul trecut tot asa am avut, stiti noi stam in Belgia si tatal zau ca e de acord sa ne intoarcem acasa" Rade. Rasuflu usurata, ma lasa sa trec. "Aici e Romania doamna si stiti cum sunt legile". Incerc sa imi dau seama daca tonul lui este certaret sau ironic. Pare sa aiba o fina ironie, dar nu poti fi sigur. Isi face bine meseria. Imi opreste hartia si imi face semn sa trec.

Zborul spre casa e foarte greu. Facem si escala undeva. Laura se joaca, mananca, plange si apoi adoarme. Spre sfarsit incepe sa il strige pe tati uitandu-se pe culoarul avionului sa il vada cand apare. Cand aterizam am o surpriza neplacuta: nu mi-au dat caruciorul. O tin pe Laura strans cu o mana, ea vrea sa alerge dupa atatea ore de stat intr-un loc, mi se zbate in mana si plange. Ma lupt cu ea o vreme, bagajele intarzie. Cand simt ca nu mai pot ma duc spre iesire si rog pe cei de la securitate sa ma lase sa o dau pe Laura tatalui caci o chinui. Ma lasa! De ce nu mi-a venit ideea asta de la inceput?

Laura tipa de fericire cand il vede pe tati eu fug inapoi dupa bagaje. Reusesc sa adun toate bagajele inclusiv caruciorul, ajungem in parcare, ne suim cu totii in masina si plecam. Laura se joaca in spate cu taurasul de plus adus de tati din Spania. Trecem de Bruxelles, E40, drumurile si luminile devin familiare. Am ajuns acasa.

columbiana spune:

Frumos ai povestit, mersi!...


m-a apucat un plins citind.... sunt mai mult de doi ani de cind nu am fost acasa si mi-e foarte dor de parintii mei! Tata are aproape 80 de ani, si ma rog in fiecare seara sa-i gasesc pe amindoi cind ajung;

http://www.floriinro.ro/


credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul

Cristina_C spune:

Asa simt si eu, alra...

cge spune:

F. frumos ai povestit, mamica de Laura.

Noi pana acum 6 luni eram 'prietenii din Ro' cu care te intalneai in Mall.
Acum numaram lunile pana ajungem in vacanta in Ro.

Cristina,
mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005

anemona spune:

pentru mamica de Laura !
Mi-am amintit ca am stat si eu cateva luni prin Bruxelles... Aeroport, bagaje, ramas bun... Parca am retrait cumva...

adelaki spune:

foarte frumoasa povestea.
nu ne-ai spus insa cum ti s-a parut mersul prin bucuresti cu carut si copil. cum te-ai descurcat la metrou, pe trotuarele si strazile cu gropi, etc. mie mi se pare ca din punctul asta de vedere e mult mai dificil sa calatoresti cu copii in bucuresti decat in alte capitale europene. ma rog, daca nu ai o masina la dispozitie ...

Luna75 spune:

mi-a facut placere sa citesc despre voi


Cu rabdare si perseverenta nimic nu e imposibil.

roxanaz spune:

ce poveste frumoasa! mami de Laura, sa va fie de bine vacanta in doua!

Roxana

Alina Maria spune:

Si pe mine m-a emotionat cum ai povestit mamica de laura , eu nu am curajul tau , am fost odata singura in ro. cand eram insarcinata si never again , e teroare , doar acasa la mama ma simt bine si in sat unde mai cunosc oamenii .


Alina 22 si Mandy Stephanie 3 ani

amyarabella spune:

Foarte frumoasa povestea ta !!!

Am plans cand ai povestit de bunica ta parca vb de a mea ...tare imi e dor de ea.

As vrea sa stiu daca fica ta nu plange dupa tati sau cum ai invatat-o sa nu planga dupa el.
Am fost anul trecut in italia la prietena mea cea mai buna in vacanta 2 saptamani doar eu si Stefan ,offf tare a mai plans dupa taicasu si in aeroport la despartire si din cand in cand in italia ...de atunci nu mai plec fara tati la drum lung, daia nici in romania nu prea am mai fost (tati lucreaza non stop)...

Tare as vrea sa il invat si eu pe Stefan sa nu mai planga dupa tati nu stiu cum sa fac...





http://i265.photobucket.com/albums/ii222/amyarabella/19.jpg

GAMBATE KUDASI !!!

Mami Amy & bebe Stefan(15.12.2005 ora 11:35)